Editorial CTP: Ilie, Simona e frumoasă!
„Asta nu contează! Ea trebuia să fie în semifinale la US Open! Asta ar fi contat! Turneele astea sunt cam micuțe!” Despre cine e vorba în propoziție? Despre Simona Halep, câștigătoarea, ieri, la Kremlin Cup WTA de la Moscova. Cine spune toate astea? Nimeni altul decât marele nostru campion Ilie Năstase. Așa a înțeles el s-o încurajeze, să-i ofere suport sufletesc Simonei înaintea finalei de la Moscova.
Mai întâi, dragă Ilie, turneul Kremlin Cup este un Premier Series WTA care oferă câștigătoarei 470 p. și 133.000 de dolari. A fost câștigat de superjucătoare: Caroline Wozniacki în 2012, Victoria Azarenka în 2011, Francesca Schiavone în 2010. Oare câte turnee trebuia să câștigi în anii `70 ca să aduni 133.000 $ din premii? Vreau să spun cu asta că acum banii mult mai mulți înseamnă și o luptă mult mai dură ca să urci spre vârf. În anii `70, anii tăi de glorie, talentul, pe care l-ai avut cu carul, era de ajuns ca să câștigi. Nu era nevoie de antrenamente aproape inumane, de pregătirea fizică chinuitoare, de asistența psihologică specializată de astăzi, de tehnicile sofisticate de alimentație și recuperare. Un jucător cu reverul și serviciul tău, geniale, ar fi spulberat acum de un „cărăuș” capabil să izbească mingea cu violență, ca un robot, ore în șir.
Simona, pregătită de Adrian Marcu, se confruntă cu adversare care au în spate echipe de aproape zece inși, plătiți zdravăn ca să le ducă spre performanță. Nivelul tenisului primelor 100 de jucătoare este mult mai apropiat decât pe vremea ta, valorile mult mai strânse. În consecință, efortul făcut pentru a câștiga un turneu de 5 meciuri poate fi mai mare decât cel pe care îl cerea câștigarea celor 7 meciuri ale unui Grand Slam în 1972.
Spui că Simona a câștigat turnee mici? Păi, „mărimea” turneului e dată de valoarea învinselor Simonei, și ele s-au numit: Roberta Vinci, Kirsten Flipkens, Petra Kvitova, Andrea Petkovici, Carla Suarez Navarro, Maria Kirilenko și, acum, Samantha Stosur, toate top 20 mondial.
În plus, turneele câștigate sunt pe zgură (Nürnberg, Budapesta), iarbă (s`Hertogenbosch) , hard afară (New Haven), hard în sală (Moscova), deci Simona demonstrează că știe tenis pe orice suprafață, cum știa și Ilie Năstase. Dar cel mai mult mă miră faptul că un artist al tenisului ca tine nu apreciază, dincolo de rezultate, jocul superb, agresiv, variat, precis al Simonei, care nu câștigă oricum, ci făcând o adevărată pledoarie pentru tenisul frumos și curajos.
Oare ar fi drept să spună cineva că Ilie Năstase, câștigător a doar două Grand Slam, nu contează în fața unor Djokovici (6 GS), Nadal (13), Federer (17)? Niciodată, Ilie, și m-a durut când te-am văzut îngenunchind, la propriu, în fața lor. Căci ceea ce contează, până la urmă, mai mult decât un Grand Slam sunt frumusețea și rezistența neuitării lăsate în oamenii care te-au văzut jucând.
Cristian Tudor POPESCU este editorialist al ziarului Gândul
ctp@gandul.info