Mi se aruncă în față că sunt naiv, masochist, fără minte și cu spinarea preș. Sunt dojenit fiindcă nu mai știu unde mi-am pus onoarea. Perfect adevărat, nimic de zis. Dar nu se poate spune același lucru despre toți îndrăgostiții? Nu fug împreună din realitate? Nu sunt campioni ex-aequo ai acelui sport inefabil care se cheamă vânătoarea de ideal? Certați-i și pe ei la fel cum mă certați pe mine. Spuneți-le că iubitele lor au platfus, coșuri și varice. Preveniți-i că sunt capricioase și crude. Arătați-le fotografii cu ele surprinse în faptul dimineții, când au părul ciufulit, ochii urduroși și gura plină de cleiuri nocturne. Dar pe urmă așteptați-vă de la ei să se uite la voi cu pupile în care înoată mirarea. Căci orice-ar face și orice-ar spune ceilalți, aleasa amorezului e trandafirul cel mai de preț din rozariu. Când îndrăgostitul își aruncă rațiunea la coș, nimic nu-l lasă mai rece decât sfaturile. Binele pe care i-l vor ceilalți ia chipul răului.
Îmi recunosc toate hibele. Mi le asum fără crâcnire. Sunt gata să vă primesc disprețul, nedumerirea și revolta. Sunt gata să vă șoptesc, complice și amuzat, că nu pot să fiu fiară decât pentru mine însumi. Nici n-ar fi putut fi altfel în labirintul ăsta în care ne ducem zilele. Din clipa când și-a deschis aripile, Icar a bănuit că se va topi în incandescența soarelui, cu toate povețele de arhitect precaut ale lui Dedal. Și știți foarte bine că destinul ștanțat pe aripile fiecărui fluture îl silește să danseze în căutarea lămpii aprinse. Iar eu asta sunt, un fluture cu o aripă roșie și una albastră.
Ticu Lăcătușu a înfipt steagul pe Everest. Numele meu e mai scurt cu o literă, așa că și versantul meu e ceva mai mic. Dar dacă vreau să mă agăț cândva de streașina lumii, trebuie să reîncep urcușul chiar din clipa asta. Îmi iau bolovanul, inspir adânc și pornesc. Din nou.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER