Editorial Mihai Găinușă: -273 și +103

Două plecări. Una nu ne interesează. Când iei zero din zero,
rezultatul e o căcărează de oaie cărată între striațiile
cauciucului de Maybach pe izlazul din Buzău. Cu mențiunea că ceea
ce a lăsat muflonul de Pipera în Ghencea reprezintă Zero Absolut.
Minus 273 de grade Celsius în entuziasmul sufletelor roș-albastre,
minus 273 de mii de suporteri, minus cel puțin 273 de milioane de
euro la club. Plusurile trebuie trecute în cazierul nulității.

Plecarea dureroasă e cea a Fiarei. Lăcătuș a ales lumea
civilizată și nimeni nu-l poate condamna. Nici nu contează dacă a
fost sau nu un bun antrenor. El a iubit Echipa, fie ea Naționala,
Steaua sau Vasluiul. În meciul dintre cele două, după decizia tip
valiză-cu-bani, de anulare a penalty-ului, arbitrul Kovacs parcă
i-a arătat lui Lăcă nu tribuna, ci direcția vămii Nădlac. Iar dacă
Fiara pleacă fără să urle, să înjure sau să acuze pe cineva în
spate, e cu atât mai de apreciat. Tăcerea celui care a scos de
atâtea ori lumea cu tricolorul în stradă face cât un miting de 50
de mii de fluiere.

În 1986, în timp ce marele patriot Barabas admira profesional
gazonul de la Sevilla, Marius Lăcătuș zguduia plasa lui Urruti.
Ghiuleaua lui s-a dus pe sub transversală direct în vitrina cu
trofee a Barcelonei. „Lăcătuș trebuie să înscrie, Lăcătuș va
înscrie!” suna ruga comentatorului și a 22 de milioane de români.
Și Lăcătuș a înscris. Cu sete, cu ură, ca-n basmul în care
Făt-Frumos îl bagă pe zmeu în pământ până la gât. În plus,
Făt-Pletos i-a zburat și capul cu un șut! Și-a făcut-o de 103 ori
în total.

Ce ironică e viața! Suntem reprezentați în străinătate de unul
care declară că s-a săturat de România și pleacă în țara lui, la
Buzău. Iar mândria tricoloră de la Sevilla emigrează exact în țara
învinșilor lui. Sau învinșii suntem noi?