La Congresul-Mascaradă PNL, marionetele lui Patriciu s-au gratulat reciproc cu un termen foarte percutant: „țuțer”. Adică lingău, lacheu, atârnător. Dar instituția țuțerului e prezentă nu numai în politica ciolanului românesc, ci și în găleata mioritică de lături fotbalistice.
Ați văzut la televizor violența tâmpă cu care omul-de-grotă rupea ziarele care l-au făcut celebru? Așezat cu timiditate pe-o singură fesă, în scaunul aurit din dreapta pitecantropului se afla unul dintre țuțeri. Mihai Stoichiță. Știți ce făcea în timp ce patronul lui reedita nazistele incendieri de biblioteci? Zâmbea slugarnic, trăgând cu ochiul la furiosul lui stăpân. Ziarele rupte brodau pe tema unei eventuale demiteri a țuțerului, în urma rezultatelor sale jalnice și a strategiei lui penibile. Fiindcă știința fotbalistică a lui Stoichiță se rezumă la implorarea intervenției divine, canalizată în piciorul salvator al lui Kapetanos.
Țuțerul râdea mânzește, în timp ce șeful făcea spume. Aici facem o pauză, ca ciobanul să aibă timp să bată acest ziar și să și-l bage undeva.
Dragă țuțere Stoichiță, dumneata nu înțelegi că mass-media te-a ajutat să ocupi funcția de yesmen? Dacă nu apăreai la televizor să-ți dai cu părerea pertinentă despre filosofia fotbalului, istețul domn sechestrator nu te remarca. E adevărat că, prin ricoșeu, acum familia dumneavoastră nu mai poate urmări la televizor partidele Stelei, unde vă înjură tot stadionul.
Dacă în țara asta ar exista mai puțini argăseli, stoichiți și alți țuțeri care să rânjească fasolea, dacă ar exista coloană vertebrală, atunci patronii-primată ar sta unde le e locul. Alegeți între zoo și Jilava. Până atunci, țin pariu cu absolut oricine că țuțerul de la Steaua n-o să-și dea niciodată demisia. Țuțerii nu au onoare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER