Editorial Radu Paraschivescu: Fluturi și sirene

„Poftim? Therese Alshammar? E o glumă, spuneți-mi că e o glumă!”
Scepticul mai are puțin și, ca în Caragiale, își pierde uzul
rațiunii. De fapt însă, tocmai rațiunea e cea care vine de hac
scepticismului în bazinul de înot al europenelor de la Budapesta.
Alshammar înseamnă Suedia, iar Suedia înseamnă o speranță de viață
de 83 de ani pentru femei. Pentru edificare, cifra coboară la 79,2
ani pentru Croația, la 76,1 pentru România și se prăbușește
catastrofal la 39,4 pentru Swaziland. Însă longevitatea e doar una
dintre explicațiile succesului. Therese Alshammar n-a luat un pumn
de medalii la 33 de ani doar fiindcă bunicii ei au băut lapte de
calitate. Evident, în fața oglinzii, ea își preamărește templul
care e propriul corp și fredonează aria încurajării: „Încă poți, nu
e cazul să te retragi”. Numai că siguranța asta se leagă prin multe
fire de condiția generală a țării. Suedia e dată mereu exemplu când
vine vorba de indicele scăzut de corupție, de sistemul medical, de
triumful asupra poluării și de grija obsesivă pentru confort. Ei
bine, toate acestea sunt cărămizi care asigură o construcție
solidă. Pentru scandinavi, nu există metaforă mai proastă decât
„castele de nisip”.

La o vârstă când alți înotători au trecut la redactarea
memoriilor, Therese Alshammar își face planuri pentru Jocurile
Olimpice de la Londra. O să aibă 35 de ani. Ei, și? Spre deosebire
de gimnastica feminină, natația nu e un sport interzis majorelor.
Deocamdată, lui Alshammar i-a plăcut să se zbenguie printre
fluturii și sirenele de la Budapesta, plăcere împărtășită de
conaționalul Lars Frölander, care a luat bronz la una dintre
ștafete, chit că a împlinit 36 de ani în mai. Publicul s-a
electrizat la cursele sportivilor maghiari (ce face Ungaria în
natație merită nu un rând dintr-o tabletă, ci lucrări de doctorat)
și în rest și-a împărțit simpatiile între francezi, ruși și
italieni. Alshammar și-a văzut de treabă, cu forța și temeinicia
specifice dintotdeauna națiilor unde truda ține loc de geniu. N-a
incomodat-o că a avut vecină de culoar o elevă de liceu și că
restul concurentelor dezbăteau dacă să i se adreseze sau nu cu
„dumneavoastră”. Campioană europeană din nou în august 2010,
Therese Alshammar duce o viață lungă într-o țară unde zilele sunt
scurte. Nu contează. Filozofia acestor oameni adună laolaltă
eficiența, răbdarea și plăcerea de-a trăi în curățenie. Aici
isteria și complicitatea penală sunt mai degrabă concepte SF decât
boli de sistem. Iar asta se vede, oricât ar părea de straniu, chiar
și în opera de maturitate a unei înotătoare.