Sufocați în colivia aurită a Realului, unde fotbalul trebuie dezgropat de sub business și reclamă, olandezii își caută învierea prin alte locuri.
Să facem prezentările. Van Nistelrooy, două goluri în trei minute la Stuttgart – Hamburg. Huntelaar, două goluri la Milan – Udinese. Robben, un gol și-o pasă de gol la Bayern – Borussia Dortmund. Singur Sneijder a înotat contra curentului duminică, dar Inter ține minte că, fără micile lui curiozități balistice, codașa Siena ar fi relansat campionatul italian cu o lună și ceva în urmă tocmai la Milano. Ce trebuie priceput de aici? După ce logică sucită pot patru jucători acoperiți de umbra lui Ronaldo, Kaká și Benzema să-și recompună cu atâta fermitate traseul prin viață și sport?
Răzvrătirile împotriva destinului sunt un spectacol care cere o temperatură înaltă, iar cei patru olandezi au ațâțat vâlvătaia, având ceea ce se cheamă conștiința ultimei șanse. La Real au rămas, cuminței și stingheri, Van der Vaart și Drenthe. Amândoi lustruiesc gospodărește banca de rezerve. Probabil că uneori gândul le zboară la foștii colegi, care și-au regăsit aripile și le-au controlat să nu fie din ceară înainte de a se avânta spre soare.
Și totuși, cine sau ce a grăbit eșecul grupului olandez la Madrid? Să fi fost doar obsesia lui Florentino Pérez pentru vitrine doldora de staruri și profituri mamut? Nu tocmai. Fotbalul nu poate consta doar în amortizarea investițiilor. Probabil că mai există o explicație, iar ea trebuie căutată în diferența de vederi dintre Manuel Pellegrini și cei patru. Aici se cască un hău peste care nimeni n-a putut să arunce punți. Adaptabilitatea tradițională a olandezilor s-a blocat în fața unui tehnician care, încă nedesprins de trecutul recent printre argentinienii lui Villarreal, nu le-a trasat sarcini precise, ci s-a mulțumit să-i distribuie în roluri de umplutură pe lângă vedete. Iar dacă vreunul dintre strategii Realului s-a gândit la modelul Barcelona-Van Gaal din anii 1997-2000, ei bine, el a omis două lucruri vitale: 1) Van Gaal pe de-o parte, Hesp, Reiziger, Frank & Ronald de Boer, Bogarde, Cocu și Kluivert vorbeau aceeași limbă și la propriu, și la figurat, ca de altfel și jucătorii veniți mai târziu (Overmars, Van Bronckhorst și Davids). 2) În mandatul Van Gaal, Barcelona a câștigat de două ori campionatul, dar n-a sclipit în Liga Campionilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER