Să vorbești despre ce a însemnat Alfredo di Stefano pentru fotbal îți ia ceasuri întregi. O emblemă a sportului cu balonul rotund, argentinianul se identifică mai ales cu istoria Realului, club pentru care a jucat nu mai puțin de 11 sezoane, condimentate din plin cu trofee.
Născut pe 4 iulie 1926, la Baracas, Buenos Aires, într-o familie de imigranți italieni, Di Stefano și-a început cariera la River Plate. A semnat în 1943, când avea 17 ani. Trei ani mai târziu, este împrumutat la Huracan, dar revine după un sezon în care a marcat zece goluri în 25 de apariții. În 1949 pleacă la Millonarios, în Columbia, unde stă patru sezoane și înscrie 88 de goluri în 102 partide, cifre uimitoare. Geniul său fotbalistic este remarcat și de echipele mari din Europa. Barca și Real intră în alertă Cum l-a pierdut Barcelona Până la urmă, Di Stefano ajunge în Spania, însă la capătul unei telenovele cum numai în America de Sud vezi. Ramon Trias Fargas a fost delegat de Barcelona să se ocupe de aducerea vedetei argentiniene. Expert în drept comercial și fiul unuia dintre acționarii lui Millonarios, echipă unde argentinianul evolua, transferul părea ca și făcut.
Numai că echipa de pe Camp Nou și-a dat cu stângu’ în dreptu’. Negocierile s-au complicat în momentul în care a intervenit Marti Carreto, președinte la Barcelona în acea perioadă. Acesta dorea ca mutarea să se realizeze cât mai repede și a apelat la scouter-ul Josep Samitier, care la rândul său a cerut ajutorul lui Joan Busquets. Acesta din urmă era oficial la Santa Fe, rivala celor de la Millonarios și, surpriză sau nu, a încercat să saboteze afacerea. Le-a prezentat șefilor de la Millonarios o ofertă modestă care, evident, a fost refuzată. Di stefano dezertează, ajutat de Busquets, și fuge în Spania, unde semnează cu Barcelona.
„Cel mai mare jucator din toate timpurile este coechipierul meu, ungurul Puskas. Odata cu inaintarea in varsta te mai retragi la mijloc, chiar in aparare. El, nu, joaca din ce in ce mai agresiv si abia acum, la 30 de ani a ajuns la maturitate. Nimeni nu-i poate apara suturile, doar daca trage de la peste 25 de metri mai are si portarul o sansa, loveste mingea cu capul fie cu efect, fie cu ceafa, chiar mie, care ii sunt coechipier, imi este greu sa-mi dau seama care va fi urmatoarea lui miscare. Nu se va naste niciodata un jucator mai complet decat el. Are un singur defect: s-a nascut ungur… Revolutia din Ungaria l-a facut sa-si paraseasca tara de origine, ii este teama sa se reintoarca si, ceea ce este si mai grav, a pierdut cativa ani din cariera. Ani pe care nu i-i va mai da nimeni inapoi”.
Însă transferul este dat peste cap de intervenția FIFA, după plângerea depusă de Millonarios. Di Stefano sosește în Spania pe 13 mai 1953 pentru rezilierea contractului. Pe fir intră însă Santiago Bernabeu, președinte la Real Madrid, care îl convinge pe Di Stefano să joace pentru „albi”. Bernabeu era în plină racolare de vedete pentru a forma o echipă „galactică”.
Până la urmă Di Stefano ajunge la Real, însă catalanii n-au acceptat nici în ruptul capului ideea. Contestat vehement de suporteri, președintele Marti Caretto își dă demisia. Se spune că transferul lui Di Stefano la Real Madrid s-a realizat cu ajutorul implicării politicului, generalul Franco având un cuvânt greu de spus. Real Madrid și Barcelona au devenit de atunci rivale de moarte
Episodul Real Madrid La Real Madrid, Di Stefano a scris istorie. În cei 11 ani petrecuți în tricoul Realului, „Săgeata blondă” a câștigat opt titluri de campion, cinci Cupe ale Campionilor, O Cupă Intercontinentală, două Cupe Latina și un Campionat Mondial al Cluburilor. A luat de cinci ori trofeu Pichichi, acordat celui mai bun marcator din campionatul Spaniei, două Baloane de Aur și a ieșit de două ori golgheterul Cupei Campionilor. A deținut mult timp recordul de cel mai bun marcator din Cupa Campionilor (49 de goluri în 58 de partide), doborât însă de o altă legendă „galactică”, Raul, în 2005. A adunat 282 de prezențe în tricoul madrilenilor și a înscris de 216 ori. Cifre formidabile, care definesc un jucător de geniu. A împărțit vestiarul cu un o altă legendă, Ferenc Puskaș
Paradoxal, n-a fost niciodată la Mondiale
Cu toate acestea, Di Stefano n-a jucat nici măcar un minut la o Cupă Mondială, deși a jucat pentru trei naționale diferite: Argentina (6 selecții), Columbia (4 selecții, dar nerecunoscute de FIFA) și Spania (31 selecții).
Prima Cupă Mondială la care putea să participe a fost cea din 1950. Di Stefano avea atunci 24 de ani și juca pentru Argentina. „Țara tangoului” a refuzat însă să participe din motive politice. La Mondialul din 1954 Argentina nu s-a înscris.
În anul 1956, Di Stefano dobândește cetățenia spaniolă și se ivește o nouă șansă pentru el. A jucat în calificările pentru turneul final din 1958, dar națioana Spaniei a rata calificarea. Peste patru ani, ibericii se califică, dar norocul nu a fost nici de această dată de partea lui Di Stefano. Suferă o accindetare la mușchi și ratează ultima șansă de a juca la o Cupă Mondială.
În 1964, lasă Realul pentru Espanyol, unde mai joacă două sezoane și se retrage. În prezent, la cei 83 de ani, Di Stefano este președinte de onoare al „galacticilor”
Real Madrid 7-3 Eintracht Frankfurt, în finala Cupei Campionilor din 1960, cel mai bun meci al lui Di Stefano
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER