EL este omul care a aruncat în aer relația dintre Real și Barcelona!** Cum i-au furat madrilenii rivalei un SUPER jucător
Să vorbești despre ce a însemnat Alfredo di Stefano pentru
fotbal îți ia ceasuri întregi. O emblemă a sportului cu balonul
rotund, argentinianul se identifică mai ales cu istoria Realului,
club pentru care a jucat nu mai puțin de 11 sezoane, condimentate
din plin cu trofee.
Născut pe 4 iulie 1926, la Baracas, Buenos Aires, într-o familie de
imigranți italieni, Di Stefano și-a început cariera la River Plate.
A semnat în 1943, când avea 17 ani. Trei ani mai târziu, este
împrumutat la Huracan, dar revine după un sezon în care a marcat
zece goluri în 25 de apariții. În 1949 pleacă la Millonarios, în
Columbia, unde stă patru sezoane și înscrie 88 de goluri în 102
partide, cifre uimitoare. Geniul său fotbalistic este remarcat și
de echipele mari din Europa. Barca și Real intră în alertă
Cum l-a pierdut Barcelona
Până la urmă, Di Stefano ajunge în Spania, însă la capătul unei
telenovele cum numai în America de Sud vezi. Ramon Trias Fargas a
fost delegat de Barcelona să se ocupe de aducerea vedetei
argentiniene. Expert în drept comercial și fiul unuia dintre
acționarii lui Millonarios, echipă unde argentinianul evolua,
transferul părea ca și făcut.
Numai că echipa de pe Camp Nou și-a dat cu stângu’ în dreptu’.
Negocierile s-au complicat în momentul în care a intervenit Marti
Carreto, președinte la Barcelona în acea perioadă. Acesta dorea ca
mutarea să se realizeze cât mai repede și a apelat la scouter-ul
Josep Samitier, care la rândul său a cerut ajutorul lui Joan
Busquets. Acesta din urmă era oficial la Santa Fe, rivala celor de
la Millonarios și, surpriză sau nu, a încercat să saboteze
afacerea. Le-a prezentat șefilor de la Millonarios o ofertă modestă
care, evident, a fost refuzată. Di stefano dezertează, ajutat de
Busquets, și fuge în Spania, unde semnează cu Barcelona.
„Cel mai mare jucator din toate timpurile este
coechipierul meu, ungurul Puskas. Odata cu inaintarea in varsta te
mai retragi la mijloc, chiar in aparare. El, nu, joaca din ce in ce
mai agresiv si abia acum, la 30 de ani a ajuns la maturitate.
Nimeni nu-i poate apara suturile, doar daca trage de la peste 25 de
metri mai are si portarul o sansa, loveste mingea cu capul fie cu
efect, fie cu ceafa, chiar mie, care ii sunt coechipier, imi este
greu sa-mi dau seama care va fi urmatoarea lui miscare. Nu se va
naste niciodata un jucator mai complet decat el. Are un singur
defect: s-a nascut ungur… Revolutia din Ungaria l-a facut sa-si
paraseasca tara de origine, ii este teama sa se reintoarca si, ceea
ce este si mai grav, a pierdut cativa ani din cariera. Ani pe care
nu i-i va mai da nimeni inapoi”.
Însă transferul este dat peste cap de intervenția FIFA, după
plângerea depusă de Millonarios. Di Stefano sosește în Spania pe 13
mai 1953 pentru rezilierea contractului. Pe fir intră însă Santiago
Bernabeu, președinte la Real Madrid, care îl convinge pe Di Stefano
să joace pentru „albi”. Bernabeu era în plină racolare de vedete
pentru a forma o echipă „galactică”.
Până la urmă Di Stefano ajunge la Real, însă catalanii n-au
acceptat nici în ruptul capului ideea. Contestat vehement de
suporteri, președintele Marti Caretto își dă demisia. Se spune că
transferul lui Di Stefano la Real Madrid s-a realizat cu ajutorul
implicării politicului, generalul Franco având un cuvânt greu de
spus. Real Madrid și Barcelona au devenit de atunci rivale de
moarte
Episodul
Real Madrid
La Real Madrid, Di Stefano a scris istorie. În cei 11 ani petrecuți
în tricoul Realului, „Săgeata blondă” a câștigat opt titluri de
campion, cinci Cupe ale Campionilor, O Cupă Intercontinentală, două
Cupe Latina și un Campionat Mondial al Cluburilor. A luat de cinci
ori trofeu Pichichi, acordat celui mai bun marcator din campionatul
Spaniei, două Baloane de Aur și a ieșit de două ori golgheterul
Cupei Campionilor. A deținut mult timp recordul de cel mai bun
marcator din Cupa Campionilor (49 de goluri în 58 de partide),
doborât însă de o altă legendă „galactică”, Raul, în 2005. A adunat
282 de prezențe în tricoul madrilenilor și a înscris de 216 ori.
Cifre formidabile, care definesc un jucător de geniu. A împărțit
vestiarul cu un o altă legendă, Ferenc Puskaș
Paradoxal, n-a fost
niciodată la Mondiale
Cu toate acestea, Di Stefano n-a jucat nici măcar un minut la o
Cupă Mondială, deși a jucat pentru trei naționale diferite:
Argentina (6 selecții), Columbia (4 selecții, dar nerecunoscute de
FIFA) și Spania (31 selecții).
Prima Cupă Mondială la care putea să participe a fost cea din
1950. Di Stefano avea atunci 24 de ani și juca pentru Argentina.
„Țara tangoului” a refuzat însă să participe din motive politice.
La Mondialul din 1954 Argentina nu s-a înscris.
În anul 1956, Di Stefano dobândește cetățenia spaniolă și se
ivește o nouă șansă pentru el. A jucat în calificările pentru
turneul final din 1958, dar națioana Spaniei a rata calificarea.
Peste patru ani, ibericii se califică, dar norocul nu a fost nici
de această dată de partea lui Di Stefano. Suferă o accindetare la
mușchi și ratează ultima șansă de a juca la o Cupă Mondială.
În 1964, lasă Realul pentru Espanyol, unde mai joacă două
sezoane și se retrage. În prezent, la cei 83 de ani, Di Stefano
este președinte de onoare al „galacticilor”
Real
Madrid 7-3 Eintracht Frankfurt, în finala Cupei Campionilor din
1960, cel mai bun meci al lui Di Stefano