Uneori a fi fotbalist înseamnă o povară mult prea mare pentru psihicul firav al unui om. În această situație s-a aflat portarul naționalei Germaniei, Robert Enke, care a preferat, în locul luptelor inerente din viața fiecărui om, să-și pună capăt zilelor.
Singura dramă din scurta sa viață care s-a oprit marți, 10 noiembrie 2009, la borna 32, în fața unui tren, fusese moartea fetiței sale, la vârsta de doi ani. Soția sa este convinsă că Robert s-a sinucis din această cauză. Dar povestea lui Enke este departe de a se reduce la acel episod, într-adevăr traumatizant pentru orice părinte. Jucătorul a hotărât să coboare din trenul vieții pentru că tot timpul a fost un personaj depresiv. Și, până la urmă, a ales să moară în loc să lupte.
La Barcelona a început coșmarul
Enke era un portar de moral. În fotbal se spune adesea că portarul trebuie să fie cel mai nebun jucător din echipă, pentru că el nu trebuie să aibă frică și trebuie să rămână surd la orice freamăt al tribunei. Altfel, e mai bine să lași locul altuia, care îndeplinește aceste condiții. Enke nu le-a îndeplinit, dar a jucat teatru. A căutat să se ascundă de toată lumea, pentru că, în Germania, cine e slab, mai ales mental, e văzut foarte rău, ca un om pe care nu te poți baza.
Coșmarul a început pe vremea când Robert a ajuns la Barcelona, în 2002. Faptul că acolo a fost mai mult rezervă l-a prăbușit iremediabil. Atunci și-a angajat un psiholog personal, de care nu știa decât familia lui. A încercat să găsească o rază de lumină în adopția câinilor vagabonzi, dar totul a devenit obsesie, pentru că a adus zeci de animale abandonate, din Spania, la locuința sa din Germania. Nici experiența turcă nu a însemnat ieșirea din tunel. Dimpotrivă. Trei goluri încasate în unicul meci jucat pentru Fenerbahce, urmate de reacția ostilă a publicului, au echivalat cu fuga jucătorului, ce a stat apoi șomer timp de șase luni.
Totul părea că intră în normal odată cu transferul la Hannover 96, în 2004. Nici aici însă Enke nu și-a găsit liniștea. De fiecare dată când era lăsat pe banca de rezerve cădea în depresie. Iar în preliminariile CM 2010 a ratat câteva meciuri din cauza unei accidentări și apoi din cauza unei infecții intestinale. Suficient pentru ca psihicul neamțului să cedeze din nou. De curând însă, primise vestea că organismul său e curat și poate reveni la fotbal.
A mințit că s-a vindecat
De curând, mai exact din mai 2009, Enke adoptase o fetiță. De atunci, el a trăit permanent cu teama că autoritățile vor afla că e labil psihic și îi vor lua copilul. Și în urmă cu câteva zile și-a mințit psihologul că e vindecat. „Nu mai vin la ședințe. Nu mai am nevoie. Sunt vindecat”, a spus Enke. De fapt, în momentul acela a ales să se sinucidă. Și a făcut-o marți, aruncându-se în fața unui tren. A lăsat o scrisoare, în care și-a cerut iertare soției și psihologului, căruia i-a recunoscut de dincolo de această lume că l-a mințit și că pentru el singura vindecare a fost plecarea.
Robert Enke
Data și locul nașterii: 24.08.1977, Jena Data și locul decesului: 10.11.2009, Neustadt am Rubenberge Post: portar A jucat la: Carl Zeiss Jena (1995-1996), Borussia Monchengladbach (1996-1999), Benfica (1999-2002), Barcelona (2002-2003), Fenerbahce (2003), Tenerife (2004), Hannover 96 (2004-2009) Selecții la națională: 8 Palmares: cel mai bun portar din 1.Bundesliga (2008-2009)
Vestea m-a șocat! Îmi amintesc că era un tip drăguț, sensibil, educat și un foarte bun profesionist
Jose Mourinho, antrenor Inter Milano
Nu știu cum să o liniștesc pe soția mea, care e prietenă foarte bună cu Teresa (n.r. – soția lui Enke)
Kevin Kuranyi, atacant Schalke
Vali Năstase: „Știu că era depresiv”
Vali Năstase a reușit să înscrie în poarta apărată de Robert Enke. Acest lucru se întâmpla în anul 1999, atunci când „Pepene” aducea victoria lui Dinamo, în Cupa UEFA, pe terenul celor de la Benfica (1-0). „La acel gol, îmi aduc aminte că a fost greșeala lui. Știu și eu că era depresiv. Îmi pare rău că a sfârșit așa. Avea tot viitorul în față, însă asta-i viața”, a declarat pentru ProSport, Vali Năstase. (Alexandru TOADER)
Ionuț Lupescu: „La 18 ani părea un tip echilibrat”
Directorul general al FRF l-a cunoscut foarte bine pe Enke. Vestea sinuciderii acestuia l-a întristat pe fostul internațional român, care a jucat în Germania alături de portarul lui Hannover: „Am fost coechipieri la Monchengladbach. Avea 18 ani și abia făcuse pasul la seniori. Era portarul de rezervă al echipei și părea un tip echilibrat. A avut mai multe necazuri în viață și cred că a fost marcat de pierderea fiicei, chiar dacă de curând înfiase o altă fetiță. Îmi pare foarte rău că s-a stins”, ne-a spus Lupescu. (Doru GHEORGHIU)
Meciul amical pe care Germania ar fi trebuit să-l dispute sâmbătă cu Chile a fost anulat
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER