Dragoș Plopeanu (30 de ani) a dat curs unei oferte exotice, din Mongolia, unde a devenit antrenor cu portarii al naționalei de seniori. Propunerea a venit din partea neamțului Michael Weiss (53 de ani), selecționer, pe care l-a avut antrenor la Oțelul Galați. Invitat la ProSport Live, fostul portar a făcut publice câteva aspecte ale vieții sale, de la 6.000 de km depărtare de România.
Plopeanu a acceptat să vorbească și despre ce a descoperit prin labirintul întortocheat al vieții de noapte din Ulaanbaatar, capitala Mongoliei. „Sunt 4-5 cluburi, dar ei sunt cu karaoke. Își beau vodka și se distrează foarte bine. Sting cu bere. Duc mult. De exemplu, femeile de acolo beau cot la cot cu bărbații. Trebuie să ai pregătire să reziști. Acolo, bărbații sunt controlați de femei. Dacă vrei să vorbești ceva serios, o faci cu femeile, nu cu bărbații. Nu depinde de bărbați, fac tot ce vor ele. Sunt independente”, a spus Plopeanu, la ProSport LIVE. În cariera sa de portar, Dragoș Plopeanu a evoluat la Dinamo 2, Inter Gaz București, Poli Timișoara, CS Buftea, Rapid București și Oțelul Galați. La echipa moldoveană l-a cunoscut pe Michael Weiss, cel care l-a cooptat în staff-ul Mongoliei. S-a retras din activitate în 2015, de la Oțelul.
„Avem un stadion micuț, de 4.000-5.000 de locuri. Nu au grijă de natură de mult timp, dar au început să planteze acum. Aerul e uscat, au o climă ciudată, plantele se usucă”
Dragoș Plopeanu, antrenor de portari la naționala Mongoliei
Din punct de vedere culinar, fostul portar de la Rapid s-a adaptat mai greu, dar și-a exprimat surprinderea când a identificat mai multe produse cu etichete în limba română. „Găsești produse în română acolo. Am văzut sucuri, mâncare. La început, când am ajuns, mi-a fost greu în privința asta. Nu prea au supe. Sunt foarte picante, pun un condiment iute. Mai au și restaurante turcești ok. Sunt și restaurante mai de lux, unde chiar se mănâncă bine”, a încheiat Plopeanu incursiunea printre cluburile și restaurantele din Mongolia.
Pe locul 18 în lume la capitolul suprafață
Mongolia este o țară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia, la sud și est cu Republica Populară Chineză, iar granița de vest se află la o mică distanță de Kazahstan. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică.
A 18-a țară din lume ca suprafață, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți (în nord si vest) si Deșertul Gobi în sudul țării. Circa 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatoar concentrează peste 50 la sută din populație.
Cea mai mare parte a populației trăiește de pe urma păstoritului
Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit. Cea mai mare parte a populației trăiește de pe urma păstoritului, cuprinzănd, în special, bovine, ovine, caprine, cabaline și cămile (bactriene). Multe instalații industriale au fost închise cu tranziția spre capitalism și sfârșitul Uniunii Sovietice, stat care menținea fabricile, în mare parte deficitare. Mineritul are ca principale produse: petrolul, cărbunele și cuprul, împreună cu exploatări mai mici, de molibden, wolfram și fosfați. La capătul deceniilor de economie de stat, a avut loc tranziția – de multe ori, dureroasă – către capitalism. Astăzi, Mongolia are peste 30 000 de întreprinderi independente, situate, în special, în și în jurul capitalei. În afara orașelor, cei mai mulți mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistență.
Exportă cașmir, minerale și produse alimentare
PIB este de cca. 420$ per capita. Deși PIB este în creștere din 2002, statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major. Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia (11 miliarde $) în anul 2004, printr-o plată de 300 milioane $; cuantumul redus a fost acceptat datorită dificultăților și pierderilor de vieți umane din Mongolia erei sovietice. Mongolia a aderat la Organizația Mondială a Comerțului în 1997 și exportă cașmir, minerale și produse alimentare în Rusia, SUA, China, Japonia, Italia, alături de alte țări. Din valoarea totală a producției agricole, 70% o reprezintă creșterea oilor; cultura principală este grâul. Resursele subsolului sunt: cărbune, minereuri de cupru și feroase.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER