EXCLUSIV: Secretele dopajului – legătura dintre fotbaliștii din Liga 1, Ronaldo, Messi, Lance Armstrong și Serena Williams

Cu Dorel Tocitu, ori discuți o oră și jumătate, ori deloc. Reporterul ProSport a avut noroc că doctorul în vârstă de 56 de ani, pe care Cornel Dinu l-a numit acum un deceniu „vrăjitor în sânge”, avea o pauză între analizele pe care le făcea fetelor de la naționala de handbal a României.

Pornită de la biochimie, discuția a aterizat într-un teren minat, cel al dopajului din sportul mondial, iar numele aduse în discuție sunt uriașe: Ronaldo, Messi, Serena Williams, Lance Armstrong. Ipotezele lui Dorel Tocitu (foto) pot părea excentrice sau îți pot schimba percepția asupra sportului. Aparțin însă unui specialist din Institutul Național de Cercetare Sportivă care are o carieră de 28 de ani.

Domnule doctor Tocitu, descrieți-ne pe scurt activitatea dumneavoastră.
Lucrez în laboratorul de biochimie a efortului de mare performanță și mă ocup numai de performeri aflați în primii 30 din lume, sportivi români sau din străinătate. Traduc parametrii din sânge în indicații metodice, le spun dacă numărul de repetări e prea mare, dacă s-au obișnuit cu un anumit stimul și nu mai are rost să-l facă.

Cu fetele de la handbal ați mai lucrat…
Am început o colaborare în 2005, cu o lună și jumătate înainte de Mondialele din Rusia a fost prima mea intervenție. Lucrez însă și cu sportivi din natație, atletism, box, fotbal, judo, kaiac-canoe, polo, biatlon.  La box, mă întreabă: «Domnule, dumneata ești antrenor de box?». Nu. «Ai boxat?» Nu. «Păi ai venit să ne înveți pe noi box?» Du-te, prietene!

Și cum reacționați?
Zâmbesc. Mi-am câștigat autoritatea pentru că atunci când părerile noastre diferă radical, ale mele de ale antrenorului, atunci eu dau un raport scris și le spun: «O să mă cautați peste 3 luni când o să se întâmple asta!»

Dați-mi un exemplu…
Am unul care e și subiect de curs. Lui Isăilă de la FC Brașov – erau în liga a doua, în februarie 2006 – i-am făcut niște teste și le-am spus că se va rupe dacă va continua efortul intensiv. Mi-au zis că nu-l pot înlocui pentru că e playmaker, playjoker, ăsta filtrează pasele, fără el echipa n‑are rost.

Cum v-ați dat seama?
Avea o creatinchinază foarte mare…

Ce este creatinchinaza?
Este o enzimă…(Ezită) Nu discut, astea sunt detalii medicale.

Ce sunt enzimele – Enzimele sunt molecule biologice mari responsabile pentru miile de procese metabolice care susțin viața. Ele accelerează reacțiile metabolice, de la digestia mâncării până la sinteza DNA.

Nu vreau să vă smulg un secret…
Este o enzimă care are valoare normală până în 200 și băiatul ăsta, Isăilă, avea 800 și ceva. De 4 ori mai mult.

Din ce cauză crește această valoare?
Este direct proporțională numai cu intensitatea efortului, ea se găsește în mușchi și, atunci când efortul este mult prea ridicat față de posibilitățile adaptative ale sportivului, celula musculară se strică așa cum se duce firul la ciorapul de damă. Se duc câteva fire, fără să-l doară nimic. Biochimia ne arată când apare fisura în peretele imobilului. Când se dărâmă imobilul, vede și antrenorul fără mine. La Dinamo am oprit efortul de nenumărate ori, și pe vremea lui Cornel Dinu, și pe vremea lui Andone.

Ce este biochimia – Biochimia, numită uneori și chimie biologică, reprezintă studiul proceselor chimice din interiorul și în legătură cu organismele vii. În mare parte, biochimia se ocupă cu structura, funcționarea și interacțiunea macromoleculelor biologice, cum ar proteinele, acizii nucleici, carbohidrații și lipidele.

Cum se face analiza?
Proba se ia din deget, se bagă într-o tehnologie de înaltă clasă, aparatura este foarte scumpă. În laboratorul din București se găsește un analizor din care există 49.000 în toată lumea. Trei zile la rând îl înțep pe sportiv dimineața la trezire ca să văd gradul de oboseală. Ca să dau o diagnoză trebuie 20 de înțepături într-o săptămână. Biochimia ne poate spune și lucruri pe care sportivul nu vrea să le recunoască nici dimineața în fața oglinzii…

Cum ar fi?
De exemplu, poți să vezi un consum nervos exagerat, generat de o problemă pe care el nu poate s-o discute nici cu soția, nici cu amanta, nici cu mama, nici cu antrenorul, cu nimeni.Vă dau un caz. Este sportiv de înaltă performanță. Am discutat cu el, l-am întrebat dacă are probleme personale, dacă are o frică, o teamă, o emoție, și mi-a răspuns că nu. Eu vedeam frământarea în analize. Mai trece o lună, mă duc din nou la echipa respectivă și iarăși observ fenomenul. Am întrebat prin club, stafful tehnic, dacă are o problemă…

Fotbalistul cu datorii la cămătari

Și?
Cazul e așa. Un fotbalist a semnat într-un casino o hârtie unui cămătar. A avut 20.000 de euro și i-a pierdut. A vrut să se ridice, dar dealerul i-a spus: «Noi vă cunoaștem, aveți în cont câteva milioane de euro, vă putem oferi 10.000 de euro din partea casei». I-a pierdut și pe ăia. Când să plece, un băiat îmbrăcat la costum îi spune: „Nu se poate, te-am urmărit toată noaptea, ai avut ghinion. Îți mai dau eu 20.000 de euro să joci, te cunosc, nu se pune problema să n-am încredere. Dar semnează-mi aici că ți-am dat. Ă‚sta semnează, pierde banii și pleacă, dar când să dea banii înapoi, pe cămătar nu-l găsește, nu poate să plece din cantonament, nu poate trimite pe nimeni pentru că ar putea afla antrenorul, familia…

Datoria era mare?
Nu era mare, dar s-a făcut mare pentru că nu-l mai găsea pe cămătar, așa că s-au dus băieții de la un serviciu să rezolve cazul . Acum, băiatul are la  club un cont cu dublă semnătură. Dacă vrea să facă o cumpărătură mai mare de 10.000 de euro, semnează el ca titular al contului și cineva din club contrasemnează.

Băiatul din cazino este sigur fotbalist…
(Râde) Nu, e șahist.

Ce ați văzut în analize, fără să divulgați un secret profesional?
Există o substanță care se determină curent în analizele clinice banale și un raport între această substanță și încă ceva ce măsor eu cu aparatele mele. Când raportul depășește o anumită valoare, încep să-mi pun semne de întrebare.  Dar pe mine mă interesează alte lucruri, cele legate de antrenamente. Am nevoie să știu programul de antrenament, de medicația susținătoare de efort, permisă sau nepermisă…

Recunosc sportivii că au o medicație nepermisă?
Recunosc foarte repede pentru că eu, după ce am o bănuială, îi întreb. Dacă tu îmi spui că ce văd eu aici în analize e natural, te trimit în partea dreaptă. Dacă îmi spune că a luat ceva, atunci eu corelez datele și îl trimit în partea stângă.

Câte cazuri de sportivi care foloseau o medicație nepermisă ați avut? Câte cazuri ați văzut în analize?
Destule, pentru că biochimia este și underground.

Și din fotbal?
(Râde cu poftă) Nu pot să răspund. (Stă două secunde) Ba da, din toate sporturile am avut. Ei, fotbaliștii, se uită pe Internet, acum informația circulă liber, și citesc de exemplu despre steroizi. Citesc acolo, vorbesc cu prieteni atleți sau atlete, care au mai utilizat și decid să facă și ei ceva. Nu întreabă pe nimeni, pe doctorii de la lot, le spun prietenii că e bine și fac și ei. Unii fac pentru că nu stau tricourile bine pe ei. Nu vă dau nume, e din fotbal, dar voia să se umfle puțin.

Cu cine a lucrat – La finele anilor ”90, Dorel Tocitu a testat jucătorii de la Dinamo, unde antrenor era Cornel Dinu, și de la Steaua, cu Emeric Ienei antrenor. A mai colaborat cu Ceahlăul,  FC Brașov și cu  Dorinel Munteanu, când acesta a antrenat la CFR și la Oțelul. Anul trecut, a testat jucătorii de la toate loturile naționale UEFA între 14 și 18 ani.

Și ajung la dumneavoastră…
Da, și eu îi spun: «Prietene, e greșit!» Sunt obligat să-l consiliez pentru a nu-și pune în pericol propria sănătate. Spre exemplu, un sportiv vine și-ți spune: «Doctore, sunt la o secundă și jumătate de recordul mondial! Orice fac, nu mai pot progresa! Asta cred că e limita mea biologică. Dacă nu mă ajutați, 15 ani de muncă din spate sunt inutili» Ca să scap de el, îi zic: «Să presupunem prin absurd că ar exista o cale ca să bați recordul și ți-o arăt, eu nu merg cu tine pe ea, îmi interzice legea , dar pierzi 10 ani din viață pentru asta. Ești de acord să plătești prețul ăsta pentru o medalie?»

Și ce spune el?
95 la sută dintre ei nici nu se gândesc, răspund pe loc «Da!». Ca să-l trezesc îi spun că nu îi cer anii de la 65 la 75, că ăia nu te mai interesează, ai pamperși pe tine că nu te mai ține prostata, faci pe tine, nu ai dinți în gură. Îi cer anii de la 35 la 45, când e încă viguros și în putere. «Îi pierzi!». (Revine în prezent) Ce crezi!? N-are nicio ezitare! Cei cinci care au ezitări o fac pentru că le e teamă nu fie prinși la controale doping.

Stranierul dopat

Vi s-a întâmplat să găsiți substanțe nepermise la mai mulți sportivi de la același club, de la o entitate sportivă?
Nu, nu. Dar vă întreb eu. Credeți că pot fi jucate 70-75 de meciuri internaționale pe an la cel mai înalt nivel fără a utiliza substanțe interzise?

Dacă răspunsul meu e „nu”, sunt în asentimentul dumnea­voastră?
Absolut. Ca biochimist, spun că e imposibil. Nu se poate așa ceva. În afară de asta, știu povești din campionate străine. Un băiat care a jucat în străinătate mi-a povestit că, la pauza unui meci, stăteau toți în vestiar deasupra unui ceaun. Trăgeau la pauză pe nară. Era ca la indieni. A intrat antrenorul secund și l-a întrebat pe ăsta: «Ce faci, mă, aici?» El, care sugea dintr-o lămâie cu apă plată, i-a răspuns că se reface. A primit una în bot de i-a zburat capul pe spate și a fost dus deasupra ceaunului. Mi-a mărturisit că a avut instantaneu o senzație de usturime, îl ardeau ochii. După pauză, mi-a zis, «am ieșit pe teren și n-am știut care e poarta noastră și poarta lor. Nu vedeam nimic, totul era blurat. Terenul se cobora, se ridica, parcă eram pe mare, aveam tangaj. Am zis că o să mor. Nu puteam să alerg. Am tras aer adânc în piept, am mers câteva minute pe teren, apoi am fugit ca un bezmetic, nu știam de mine. După ce am început să dau drumul la alergare, m-am simțit din ce în ce mai bine, am început să joc, mi-am intrat în ritm. În minutul 85, mingea a ieșit mult în aut, însă n-am mai așteptat. Am fugit din teren mai repede decât copilul de mingi, am prins mingea și am adus-o rapid înapoi. S-a terminat meciul și eu aș fi vrut să mai joc, să mai alerg. Noroc că m-au oprit ăia, déjà astea erau semne la exterior, care trădează, văd și alți băieți care știu să se uite»…

9,58 secunde este recordul mondial la proba de 100 de metri, stabilit de Usain Bolt în 2009

Ce se vede din exterior?
Vă spun imediat. Anul trecut, în minutul 78 al meciului Real Madrid – Atletico Madrid, scor 2-0, Cristiano Ronaldo a fost furat de meci, nu și-a mai dat seama, și a făcut un sprint de 96 de metri în 10 secunde. Ă‚ăăă? Vă gândiți la ceva? Au calculat specialiștii și au zis: «Noi n-avem sprinteri care să scoată un așa timp! Cum poate ăsta, obosit, după 78 de minute epuizante, să alerge așa?» Aici a fost foarte clar, cum a spus Petre Roman în 1990: «S-au demascat!». Asta s-a întâmplat și cu Ronaldo, s-a demascat! De obicei, îți mai face unul semn de pe margine: «Băi, stai mai ușor!» Uitați-vă la Messi! Este un produs al hormonului de creștere. Care e diferența dintre Messi, care a fost supus unui program oficial cu hormoni, și Armstrong, care a făcut ce a făcut cu echipa? După mine, nu e nicio diferență.

10,21 secunde este recordul național al României la 100 de metri, scos de Daniel Cojocaru în 1993

Este Messi un mutant hormonal?
A beneficiat de un program, l-au luat; i-au dat. Dar și acum ei pot spune, «Domn”e, are o hipofiză complicată», dar acum e mai greu.

Ridicați un colț al unui covor sub care sunt depozitate informații șocante pentru public. Oamenii nu le vor crede.
Vreau să vă mai spun una. După un meci Serena Williams – Simona Halep. A noastră plângea și Serena a venit să o consoleze. De o noblețe rarisimă, Serena a cuprins-o în brațe pe Halep. Eh, când a luat-o în brațe, s-a văzut diferența, una lângă alta. Orice doriți să comparăm de la Serena este de trei ori mai mare decât la Simona. La nas, puteți spune că ea e negresă, la dinte, la ochi, la ureche, orice e de trei ori mai mare. De la gât în jos nu mai comparăm nimic pentru că nu avem bărbați de puterea Serenei. Vreau să vă întreb acum când a fost făcut ultimul control asupra ei?

Jucătoarele noastre spun că se fac testări inopinate în tenis.
Controlul știți ce înseamnă? Un control doping negativ la un sportiv nu înseamnă că acel sportiv nu s-a dopat, ci înseamnă că, în ziua controlului, în corpul lui nu poate fi depistată o substanță de pe lista interzisă.

Ce simțiți când găsiți un sportiv care a folosit substanțe interzise?  Aveți obligația de a reclama ce ați găsit?
Nu am nicio obligație.

Dar, moral, nu aveți nicio remușcare?
Dacă aș avea vreo remușcare, ar fi aceea că românul iese abia pe locul 4, 5, deși a muncit de 10 ori mai mult  decât alții și nu a beneficiat de ajutorul științific și tehnologic al sportivilor din străinătate.

Care sunt tendințele în doping?
Ultimele chestii țin de inginerie genetică. Se inhibă direct, se introduc în corp cu un virus sau cu bacterii porțiuni de informație și blochează sau exacerbează activitatea unor enzime din lanțul metabolic care generează energia.

Asta e deja informatică gene­tică…
Cam așa este. Probabil, sportivii, din cauză că sunt sub presiune extraordinară social, economic și politic, acceptă contra unor asigurări mari de viață. Au încredere deplină în știință. Nu mai așteaptă să fie făcute teste pe porc, care e foarte apropiat de om, și zic: «E gata medicamentul? Dați-mi-l să-l testez! O să vedeți efectul pe mine, direct!». Așa se sare o etapă din testatea unui medicament.

Aveți vreun exemplu de astfel medicament experimental?
În momentul ăsta, sunt cel puțin două substanțe care nu pot fi depistate. Una nu poate fi deloc depistată, pe cealaltă se laudă acum că ar putea-o localiza.

Cum se cheamă substanța nedepistabilă?
Nu vă spun, însă vă asigur că face «bine». Au produs-o chinezii pentru armata lor și, când au testat-o, oamenii lor de știință au spus că nu e bună. Așa că au lansat-o pe piață. Au împânzit lumea sportivă. Cel mai bun medicament făcut din substanța asta e cel chinezesc. Bate orice de pe piață. Nu face anticorpi, face multe chestii. Să vă uitați la Jocurile Olimpice de la Beijing, unde au fost numai la natație 25 de recorduri mondiale, 66 recorduri olimpice si 159 recorduri continentale. Să-mi spuneți dacă știți vreo altă competiție pe lumea asta în care, în doar câteva zile, au căzut atâtea recorduri. Dacă acestea sunt efectele unei substanțe refuzate, eu, ca specialist, cel mai prost din curtea școlii, mă întreb cum arată substanța de care armata chineză a fost în cele din urmă mulțumită.

Vede dacă sportivul se droghează

Dorel Tocitu explică secretele analizelor la ficat: „La ficat este o enzimă, transaminază (GPT), pe care doctorii o consideră normală între 10 și 40. Pentru mine însă, are importanță dacă valoarea este 15, 28 sau 37. La 15, are o viață normală, 28 vine și de la stresul antrenamentului, ficatul lucrează sub presiune. Până în 30 este ok. Între 30 și 40, deși valoarea este fiziologică, eu încep să întreb dacă sportivul trage pe nas de pe o cartelă de telefon, dacă a fost la nuntă și a băut de seara până dimineața, în urmă cu 3-4 zile, dacă face sex sportiv, cu două fete. În toate cazurile, ficatul se revoltă, iar enzima este foarte sensibilă la stresurile de acest fel. Dacă enzima este peste 40, te trimit să faci antigenii hepatici pentru că poți fi purtător de virus hepatic B sau C. Importantă pentru mine este și tiroida (TSH-ul), am o plajă de valori între 0,8 și 5,4″.

Probabil, peste câțiva ani,  la concursuri se vor întrece, pe lângă sportivi, și firmele farma­ceutice. Ca la Formula 1, unde există clasa­mentul construc­torilor
Dorel Tocitu

În România, dacă jumătate dintre meciuri se câștigă la telefon între patroni, pregătirea fizică e jos de tot. Și v-o spune un profesi­onist. La noi în fotbal nu e înaltă perfor­manță, e fitness.
Dorel Tocitu

Fetele sunt mai cuminți, mai docile și suportă mai bine durerea și suferința. Plus viața sexuală. La băieți e haotică, pe fete în schimb le ajută. De aceea, avem rezultate mai bune la fete decât la băieți
Dorel Tocitu

Sportul de perfor­manță are trei componente: oboseală, durere și suferință. Oboseala e pentru Daciadă. Când ești în elita mondială, există numai durere și suferință
Dorel Tocitu

Din punct de vedere biochimic, sportul de înaltă performanță se plasează între patologie și moarte. De aia mor sportivi pe teren  
Dorel Tocitu

DREPT LA REPLICĂ‚ AL DOCTORULUI TOCITU

Va contactez in legatura cu articolul „Nationala stiintifica” aparut in Prosport in data de 28 noiembrie 2013 sub semnatura domnului Marius Hutu. Va multumesc pentru aprecierile extrem de elogioase la adresa institutului pe care il reprezint, Institutul National de Cercetare pentru Sport, precum si la adresa mea personal. Am fost laudat mai mult decit meritam insa, in virtutea dreptului la replica, va rog sa informati cititorii dumneavoastra  in legatura cu urmatoarele aspecte:

Nu am afirmat niciodata si in nici o imprejurare faptul ca as fi contribuit la 3 din cele 8 medalii din 2008 de la J.O. Beijing. As fi fost onorat sa lucrez cu performeri de talia celor pomeniti in articol insa acest lucru nu s-a intimplat. Faptul ca eu mi-am exprimat in mod repetat si public, atit la cursuri cit si in discutii private, admiratia mea pentru performanta Constantinei Dita, pe care o consider  echivalentul notei de 10 a Nadiei Comaneci de la Montreal, i-a facut pe multi sa gindeasca ca nu as putea vorbi atit de frumos decit daca as fi parte din acest proces. Eu sunt un om pentru care cuvintele onoare si cinste au inca semnificatia profunda pe care altii au pierdut-o. In nici o situatie nu mi-as putea permite sa fur munca grea a unor oameni, despre care poate nimeni nu aminteste, dar care au fost atunci parte nemijlocita din acele performante uluitoare.   

Intreaga mea dragoste si pretuire doamnelor Susanu si Andrunache si echipei care a fost alaturi de ele la performanta lor fabuloasa. Insa, eu nu m-am numarat  printre acesti specialisti. Este adevarat ca numele meu si al institutului in care lucrez sunt legate de citeva performante de rasunet mondial si cu care ma mindresc dar nu de aceasta.   

Va multumec pentru timpul acordat si pentru repunerea adevarului in drept

Cu stima,

Dorel Tocitu