Există Dumnezeu

Coafor, cosmetică, manichiură, pedichiură. Opt ore pe puțin,
plus trei parcatul. Ouă, cozonac, limbă de girafă – pentru stufat;
ficat de antilopă – pentru drob (vine tata din Africa, să simtă și
bătrânul N’Tzutzu că-i sărbătoare). Pe-astea i le pun în brațe lu
maică-mea. Nu pot să prestez, că mi se iau ștrasurile de pe
unghii.
Apoi mă așez să-mi trag sufletu’ un sfert de oră. Mă pătrund de
spiritul sărbătorilor, mă fac mai bună și aștept Iepurașul să mă
ducă în club, la un Eastern Party. Acolo unde-i plin de stranieri
veniți să nu-și uite tradițiile.

Și, dacă tot stau, o sun pe prietena mea cea mai bună,
stewardesa:
Fată, există Dumnezeu?

Ce-ți veni, fată, te-ai curentat la i-Phone?
Fată, numai tu poți să știi, că ai stat mult acolo sus. Ai prins
vreo mișcare, ceva?

Fată, mie-mi dă-n foc ciorba de miel și ție-ți arde de
filosofie? Îți zic pe scurt că există, crede-mă, pe cuvânt. Când
te-am mințit io pe tine?
Da’ ești agnostică rău, fată!…

Zuzulindă, te-am rugat ca o mamă: mai rărește-o și tu cu
facultățile, cu masteratele, fă-ți un viitor!
Dă-mi, barem, un argument cosmologic. Unu’ mic, ontologic, și te
las să mesteci în ciorbă… Spune-mi și tu un cuvânt frumos de
Sfintele Sărbători.

Bine, hai: când ai avut ultima oară un necaz mare?
Alaltăieri. Era să-mi ridice mașina.

Și?
Și i-am convins până la urmă, cu mare tămbălău și cu puțină
pricepere, s-o lase jos și să mă scutească… Cât p-aci să decartez
opt milioane, adică trei împachetări cu ciocolată la SPA. (Amăruie,
de post).

Buun. Te-a ajutat Dumnezeu. Te-a ajutat, deci există.
Tu chiar crezi că ședea Dumnezeu, la vârsta Lui, în față la Turabo
Café, în Dorobanți, ca să-i ușuie și să-i prigonească pe ăia de la
Săltări Auto?

Categoric da, vorba lu’ Băse.
Crezi tu, fată, că mă bagă Dumnezeu pe mine în seamă?

Precis.
Mă faci să lăcrimez, fată, și mi se duce rimelu… Dacă zici că m-a
ajutat, normal ar fi să-L ajut și io pe El, să mă revanșez.

Du-te la Înviere!
N-am cu ce să mă-mbrac.

Pune pe tine ce ai. Nu Se supără. Te iubește și te iartă.
Fată, mulți m-au iubit, da’ niciunu nu m-a iertat. Mare om,
Dumnezeu…

articol scris de Lelia Munteanu