Rezultatele modeste ale sportivilor români la Olimpiada de la Vancouver, unde am obținut un singur loc 10, la ștafeta de schi 4×6 kilometri feminin, n-aveau cum să rămână fără ecou printre foștii performeri ai sporturilor de iarnă. Mihaela Dascălu și Ion Panțuru au vorbit deschis pentru ProSport despre motivele pentru care performanțele scad de la an la an.
Mihaela Dascălu este acum directoare la CSM Brașov. Vremurile când fosta patinatoare de viteză termina pe locul 6 la Olimpiada de la Albertville, în 1992, sunt departe. Se întristează când își amintește cât de jos au coborât performanțele în sporturile de iarnă – „Practic, aproape că nu mai contăm la nivel internațional. E o mare realizare dacă ajungem să fim în primii zece la vreo disciplină!”. „Mai avem doar trei patinoare din 20” Și, încet-încet, se aprinde: „Suntem departe, foarte departe, de cei cu care concurăm. Dacă acum 20-30 de ani nu existau mari diferențe, acum decalajul este uriaș. E diferență de cercetare, de metode de antrenament, de motivare a antrenorilor și a sportivilor, de refacere, de încă altele! Multe pleacă de la lipsa bazei de pregătire. Înainte de Revoluție existau douăzeci de patinoare în România, acum mai sunt trei! Plus alte câteva descoperite, cu program redus… Mă refer la patinajul viteză, pentru că asta am practicat eu. Sportivii noștri merg la pregătire la Erfurt, în Germania, pentru că aici nu au unde se antrena. Nu există o pistă normală de patinaj viteză, de 400 de metri, în toată România. Și când merg la Erfurt stau în cămine, își cumpără tigăi, oale, cratițe și își gătesc singuri, pentru că trebuie să se încadreze în cei 30 de euro pe zi în care sunt incluse cazarea și masa. Rușinos!”. „Controlul antidoping este pentru fraieri!” Tirada fostei campioane continuă: „La noi, când se pleacă la pregătire, merg antrenorul și sportivii. Atât! Nu doctor, nu fizioterapeut, nu maseur, nu vitaminizare, nimic! Antrenorul le face pe toate, plus pe șoferul. Păi, să vedeți când vin olandezii la pregătire sau la concurs! Se umple holul hotelului de ei! Cu doctor, cu maseur, cu antrenori, cu fizioterapeut, cu nutriționist, cu bucătar, pentru că vin cu mâncarea lor, sunt o mulțime. E adevărat, ei au 17.000 de patinatori viteză legitimați, acolo sportul ăsta e religie. Noi avem doar 150, cu copii cu tot! Cine e de vină?”.
Mihaela se oprește puțin, oftează, după care continuă: „Știți cât de importantă este refacerea la un patinator de viteză? Nici n-aveți idee! E al treilea sport ca dificultate, după ciclism și canotaj. Fără recuperare ești mort. La noi, face antrenorul ce poate! Și atunci sportivului ăluia, săracul, cum să-i ceri să fie la nivelul celui de afară? Nu mai vorbesc de cercetare, la ce nivel sunt, ce medicație au, că sunt atât de departe, încât la controlul antidoping nu apare nimic. Oricum, la antidoping sunt prinși doar fraierii…”.
Mai dă o dată din mână, gestul acela care semnifică faptul că vorbim, vorbim, dar degeaba, cine trebuie să facă, nu face și concluzionează amar: „Suntem departe…”.
Înainte de 1989, sportul era subvenționat de stat, era chiar politică de stat. Ți se creau toate condițiile de pregătire. Acum, când bazele de antrenament și cluburile au trecut în privat, iată ce probleme sunt! Deh, fiecare sistem politic cu avantajele și dezavantajele lui! Mihaela Dascălu, locul 6 (cel mai bun din istoria României) la patinaj viteză la Olimpiada de iarnă din 1992 La noi, antrenorul le face pe toate, inclusiv pe șoferul. Nu doctor, nu maseur, nu vitaminizare, nimic! Mihaela Dascălu, cea mai bună sportivă la patinaj viteză din istoria României 10 este cel mai bun loc ocupat la Olimpiada de la Vancouver de sportivii români, în proba de ștafetă feminin 4×6 kilometri
Rolele, ca metodă de antrenament
Patinoarul acoperit dat recent în folosință de Primăria Brașov are 1.500 de locuri pe scaune și nu este de mare ajutor patinatorilor de viteză, care au nevoie de o pistă specială.
„Acolo, la patinoar, doar sportivii de la short-track (n.r. – variantă a patinajului viteză care se practică pe suprafață redusă, de mărimea unui teren de hochei) se pot pregăti”, spune Mihaela Dascălu.
În schimb, lucrurile stau altfel cu pista de role din parcul „Tractorul”: „Are două sute cincizeci de metri, ce-i drept, nu patru sute, dar e o metodă eficientă de pregătire a patinatorilor viteză în alte anotimpuri decât iarna. Olandezii, că tot îi dau exemplu, recurg des la așa ceva. Doar că la ei se organizează regulat curse de patinaj pe role în multe localități, de două ori pe săptămână, miercurea și duminica. Sunt mii de participanți, iar traseul este izolat cu garduri speciale de către organizatori, cum vedeți în cursele de ciclism”. La olandezi sunt câte două curse pe săptămână, cu mii de participanți Mihaela Dascălu, cea mai bună sportivă la patinaj viteză din istoria României
Ion Panțuru: „Totul pleacă de la conducători!”
Ion Panțuru, unicul medaliat din istoria țării noastre la Olimpiadele de iarnă, spune că dezastrul e provocat de conducători, care „nu vor să fie întrebați ce fac cu banii”. Panțuru, unul dintre puținii performeri adevărați ai sporturilor de iarnă din România, este mult mai vehement decât Mihaela Dascălu atunci când vorbește despre lipsa performanțelor la Vancouver. „Domnilor, pur și simplu nu se poate mai mult acum! Dar ca să vină domnul Morariu (n.r. – președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român) să spună că ar fi mulțumit cu intrarea în primele douăzeci de locuri, asta mi se pare aiurea! Păi, pe mine, după ce am ieșit pe locul 5 la Olimpiada de la Sapporo, din 1972, nici nu s-a așteptat să mai vin acasă! Direct de la Moscova, de pe drum, m-au dat afară din partid (n.r. – în perioada comunistă, excluderea din partid era considerată o pedeapsă foarte aspră)! S-a făcut masă rotundă la salonul Aeroflot de acolo și s-a considerat că e rușinos locul 5″. „Antrenorii sunt cumnații președintelui” Panțuru avertizează că actualele contraperformanțe nu sunt decât începutul. „Totul pleacă de la conducerea federației! Acum vorbesc de bob, că aici știu cel mai bine. Se iau decizii anapoda acolo, plus că e un adevărat SRL în condițiile în care antrenorii federali Ene și Scurtu sunt cumnații președintelui Ion Duminicel! Avem sportivi care au plecat la pregătire la Cortina D’Ampezzo și au dormit în garaj acolo, pe saltele, ca să nu se mai dea bani la cazare! Ca să facem punctele necesare participării la Olimpiadă, s-a plecat în Statele Unite la concursuri, dar ce concursuri au fost alea, că americanii erau atunci în Europa, la alte concursuri, de-alea adevărate!? Cu cine am concurat noi acolo, cu ospătarii?”. „Tac și iau cât li se dă!” Panțuru oferă și explicația acestei stări de fapt care nu poate genera decât contraperformanțe: „Adevărul este că e o federație mică, n-o bagă nimeni în seamă. Iar șefii se mulțumesc cu ce primesc de la buget, oricât ar fi, fără să se bată să ceară mai mult, ca să nu atragă atenția asupra lor, să facă ei ce vor fără să fie întrebați de sănătate. Nimeni nu știe când se pleacă, unde, totul se face pe ascuns! Nu mai zic că, la pregătire, antrenorii se duc cu rucsacul plin de hrană rece, ca să gătească acolo, că nu sunt bani. Și atunci, în condițiile astea, cum să performezi? Cum să performezi când tu nu ai în țară măcar o pistă?”.
Brusc, fostul campion de bob își amintește de altceva: „Hai că, uite, sar de la una la alta. Băiatul ăla, Zoltan Kelemen, de la patinaj artistic, cel cu ochiul de sticlă. Îmi spune și mie cineva ce a căutat el acolo? Nu sunt rău, tot respectul pentru ambiția lui, dar n-avea ce căuta aici! Nu, așa nu se poate, iar drama este că nici măcar nu se vede luminița de la capătul tunelului. Totul este cu susul în jos”.
Locul 11 la bob două persoane nu e o contraÂperformanță
Nu avem decât un antrenor federal, pe Ion Apostol. Iar conducerea nu are cum să fie SRL. La patru ani se fac alegeri
Cortina D’Ampezzo este o pârtie care nu mai funcționează de trei ani, nu aveam cum să mergem acolo
Cupa Americii e un concurs la care se adună puncte pentru JO, nu are cum să fie o competiție de ospătari Ioan Duminicel, președinte FR de Bob și sanie
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER