EXPERTIZĂ‚** Radiografia unui dezastru: olimpiada de iarnă

Rezultatele modeste ale sportivilor români la Olimpiada de la
Vancouver, unde am obținut un singur loc 10, la ștafeta de schi 4×6
kilometri feminin, n-aveau cum să rămână fără ecou printre foștii
performeri ai sporturilor de iarnă. Mihaela Dascălu și Ion Panțuru
au vorbit deschis pentru ProSport despre motivele pentru care
performanțele scad de la an la an.

Mihaela Dascălu este acum directoare la CSM Brașov. Vremurile când
fosta patinatoare de viteză termina pe locul 6 la Olimpiada de la
Albertville, în 1992, sunt departe. Se întristează când își
amintește cât de jos au coborât performanțele în sporturile de
iarnă – „Practic, aproape că nu mai contăm la nivel internațional.
E o mare realizare dacă ajungem să fim în primii zece la vreo
disciplină!”.

„Mai avem doar trei patinoare din 20”
Și, încet-încet, se aprinde: „Suntem departe, foarte departe, de
cei cu care concurăm. Dacă acum 20-30 de ani nu existau mari
diferențe, acum decalajul este uriaș. E diferență de cercetare, de
metode de antrenament, de motivare a antrenorilor și a sportivilor,
de refacere, de încă altele! Multe pleacă de la lipsa bazei de
pregătire. Înainte de Revoluție existau douăzeci de patinoare în
România, acum mai sunt trei! Plus alte câteva descoperite, cu
program redus… Mă refer la patinajul viteză, pentru că asta am
practicat eu. Sportivii noștri merg la pregătire la Erfurt, în
Germania, pentru că aici nu au unde se antrena. Nu există o pistă
normală de patinaj viteză, de 400 de metri, în toată România. Și
când merg la Erfurt stau în cămine, își cumpără tigăi, oale,
cratițe și își gătesc singuri, pentru că trebuie să se încadreze în
cei 30 de euro pe zi în care sunt incluse cazarea și masa.
Rușinos!”.

„Controlul antidoping este pentru fraieri!”
Tirada fostei campioane continuă: „La noi, când se pleacă la
pregătire, merg antrenorul și sportivii. Atât! Nu doctor, nu
fizioterapeut, nu maseur, nu vitaminizare, nimic! Antrenorul le
face pe toate, plus pe șoferul. Păi, să vedeți când vin olandezii
la pregătire sau la concurs! Se umple holul hotelului de ei! Cu
doctor, cu maseur, cu antrenori, cu fizioterapeut, cu nutriționist,
cu bucătar, pentru că vin cu mâncarea lor, sunt o mulțime. E
adevărat, ei au 17.000 de patinatori viteză legitimați, acolo
sportul ăsta e religie. Noi avem doar 150, cu copii cu tot! Cine e
de vină?”.

Mihaela se oprește puțin, oftează, după care continuă: „Știți cât
de importantă este refacerea la un patinator de viteză? Nici
n-aveți idee! E al treilea sport ca dificultate, după ciclism și
canotaj. Fără recuperare ești mort. La noi, face antrenorul ce
poate! Și atunci sportivului ăluia, săracul, cum să-i ceri să fie
la nivelul celui de afară? Nu mai vorbesc de cercetare, la ce nivel
sunt, ce medicație au, că sunt atât de departe, încât la controlul
antidoping nu apare nimic. Oricum, la antidoping sunt prinși doar
fraierii…”.

Mai dă o dată din mână, gestul acela care semnifică faptul că
vorbim, vorbim, dar degeaba, cine trebuie să facă, nu face și
concluzionează amar: „Suntem departe…”.

Înainte de
1989, sportul era subvenționat de stat, era chiar politică de stat.
Ți se creau toate condițiile de pregătire. Acum, când bazele de
antrenament și cluburile au trecut în privat, iată ce probleme
sunt! Deh, fiecare sistem politic cu avantajele și dezavantajele
lui!
Mihaela Dascălu, locul 6 (cel mai bun din istoria României) la
patinaj viteză la Olimpiada de iarnă din 1992

La noi, antrenorul le face pe toate, inclusiv pe șoferul. Nu
doctor, nu maseur, nu vitaminizare,
nimic!
Mihaela Dascălu, cea mai bună sportivă la patinaj viteză din
istoria României

10 este cel mai bun loc ocupat la
Olimpiada de la Vancouver de sportivii români, în proba de ștafetă
feminin 4×6 kilometri

Rolele, ca metodă de antrenament

Patinoarul acoperit dat recent în folosință de Primăria Brașov are
1.500 de locuri pe scaune și nu este de mare ajutor patinatorilor
de viteză, care au nevoie de o pistă specială.

„Acolo, la patinoar, doar sportivii de la short-track (n.r. –
variantă a patinajului viteză care se practică pe suprafață redusă,
de mărimea unui teren de hochei) se pot pregăti”, spune Mihaela
Dascălu.

În schimb, lucrurile stau altfel cu pista de role din parcul
„Tractorul”: „Are două sute cincizeci de metri, ce-i drept, nu
patru sute, dar e o metodă eficientă de pregătire a patinatorilor
viteză în alte anotimpuri decât iarna. Olandezii, că tot îi dau
exemplu, recurg des la așa ceva. Doar că la ei se organizează
regulat curse de patinaj pe role în multe localități, de două ori
pe săptămână, miercurea și duminica. Sunt mii de participanți, iar
traseul este izolat cu garduri speciale de către organizatori, cum
vedeți în cursele de ciclism”.

La olandezi sunt câte două curse pe săptămână, cu mii de
participanți
Mihaela Dascălu, cea mai bună sportivă la patinaj viteză din
istoria României

Ion Panțuru: „Totul pleacă de la
conducători!”

Ion Panțuru, unicul medaliat din istoria țării noastre la
Olimpiadele de iarnă, spune că dezastrul e provocat de conducători,
care „nu vor să fie întrebați ce fac cu banii”. Panțuru, unul
dintre puținii performeri adevărați ai sporturilor de iarnă din
România, este mult mai vehement decât Mihaela Dascălu atunci când
vorbește despre lipsa performanțelor la Vancouver. „Domnilor, pur
și simplu nu se poate mai mult acum! Dar ca să vină domnul Morariu
(n.r. – președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român) să spună
că ar fi mulțumit cu intrarea în primele douăzeci de locuri, asta
mi se pare aiurea! Păi, pe mine, după ce am ieșit pe locul 5
la Olimpiada de la Sapporo, din 1972, nici nu s-a așteptat să mai
vin acasă! Direct de la Moscova, de pe drum, m-au dat afară din
partid (n.r. – în perioada comunistă, excluderea din partid era
considerată o pedeapsă foarte aspră)! S-a făcut masă rotundă la
salonul Aeroflot de acolo și s-a considerat că e rușinos locul
5″.

„Antrenorii sunt cumnații președintelui”
Panțuru avertizează că actualele contraperformanțe nu sunt decât
începutul. „Totul pleacă de la conducerea federației! Acum vorbesc
de bob, că aici știu cel mai bine. Se iau decizii anapoda acolo,
plus că e un adevărat SRL în condițiile în care antrenorii federali
Ene și Scurtu sunt cumnații președintelui Ion Duminicel! Avem
sportivi care au plecat la pregătire la Cortina D’Ampezzo și au
dormit în garaj acolo, pe saltele, ca să nu se mai dea bani la
cazare! Ca să facem punctele necesare participării la Olimpiadă,
s-a plecat în Statele Unite la concursuri, dar ce concursuri au
fost alea, că americanii erau atunci în Europa, la alte concursuri,
de-alea adevărate!? Cu cine am concurat noi acolo, cu
ospătarii?”.

„Tac și iau cât li se dă!”
Panțuru oferă și explicația acestei stări de fapt care nu poate
genera decât contraperformanțe: „Adevărul este că e o federație
mică, n-o bagă nimeni în seamă. Iar șefii se mulțumesc cu ce
primesc de la buget, oricât ar fi, fără să se bată să ceară mai
mult, ca să nu atragă atenția asupra lor, să facă ei ce vor fără să
fie întrebați de sănătate. Nimeni nu știe când se pleacă, unde,
totul se face pe ascuns! Nu mai zic că, la pregătire, antrenorii se
duc cu rucsacul plin de hrană rece, ca să gătească acolo, că nu
sunt bani. Și atunci, în condițiile astea, cum să performezi? Cum
să performezi când tu nu ai în țară măcar o pistă?”.

Brusc, fostul campion de bob își amintește de altceva: „Hai că,
uite, sar de la una la alta. Băiatul ăla, Zoltan Kelemen, de la
patinaj artistic, cel cu ochiul de sticlă. Îmi spune și mie cineva
ce a căutat el acolo? Nu sunt rău, tot respectul pentru ambiția
lui, dar n-avea ce căuta aici! Nu, așa nu se poate, iar drama este
că nici măcar nu se vede luminița de la capătul tunelului. Totul
este cu susul în jos”.

Locul 11 la bob
două persoane nu e o contra­performanță

Nu avem decât un antrenor federal, pe Ion Apostol. Iar conducerea
nu are cum să fie SRL. La patru ani se fac alegeri

Cortina D’Ampezzo este o pârtie care nu mai funcționează de trei
ani, nu aveam cum să mergem acolo

Cupa Americii e un concurs la care se adună puncte pentru JO, nu
are cum să fie o competiție de ospătari
Ioan Duminicel, președinte FR de Bob și sanie