Fantezia lui Ilie

Să-l numești pe antrenorul Stelei „Ilie Fantezie”, făcând
referiri la presupuse origini ale acestuia, e o mojicie. De parcă
tu, suporterul emancipat, te-oi fi născut în țara lui John Lennon
și asculți doar Wagner și Bach. Na, că „Ilie Fantezie” a câștigat
trei meciuri din tot atâtea jucate!

Că Ilie Dumitrescu nu are încă dreptul, după doar trei partide
câștigate, să pretindă că a inventat fotbalul în Ghencea e însă o
altă poveste. Dorind să le răspundă celor care susțineau că Steaua
merge pe echipa construită de Victor Pițurcă în această vară,
Dumitrescu a preluat din zbor o idee tâmpă de la Mitică Dragomir. A
făcut o analogie ilară și fără temei între echipa lui Ienei din a
doua jumătate a anilor ’80, o adevărată selecționată națională, cu
formația încropită de Pițurcă din mărunțișul rămas în buzunarul lui
Gigi.

Ilie Dumitrescu avea dreptul să le răspundă contestatarilor săi
cu argumente subțirele abia după ce va fi câștigat măcar titlul de
campion cu Steaua. După trei partide, riscă să cadă în derizoriu
dacă va compara campania echipei lui Ienei (sau a lui Halagian,
puțin contează) cu izbânzile din meciurile cu Victoria Brănești,
Grasshopper Zürich sau chiar FC Vaslui.

Mai mult, atacurile ce se doresc a fi subtile la adresa
predecesorului său la capitolul „stelism” nu cadrează deloc cu
ținuta elegantă a lui Ilie Dumitrescu și vorbele atent alese.
„Stelismul” cântărit la kil, ca-n piață, și pus pe tarabă seamănă
din ce în ce mai mult cu „rapidismul șumudician”.

Prea repede ajung antrenorii să pupe steagul. Mai ales în
condițiile în care fantezia e posibil să țină doar până când se
supără mușteriul că n-ai cântat după cum ți-a dictat el.