Finala din cârciumă

…s-a mai dus o „glorioasă” finală Steaua – Dinamo. Vreo două
treimi dintre microbiști – suporterii celor două echipe – așteaptă
de 20 de ani o revedere în ultimul act al Cupei. Din primăvara lui
’90, atunci când Dinamo bătea cu 6-4 într-un meci de poveste, s-au
schimbat multe. Acum, nici procedura capilor de serie – măsură
disperată prin care se încearcă „proptirea” favoriților spre
piscuri – nu mai dă roade. După faza optimilor, Steaua, Rapid,
Urziceni și Timișoara au rămas pe dinafară. Continuă drumul Dinamo
și CFR Cluj, dar amândouă au arătat ieri mai degrabă slăbiciune
decât forță și coerență.

Probabil că ar merge mai bine, în schimb, o finală la cârciumă.
Dinamo și Steaua nu duc aici lipsă de combatanți. Tamaș ar sta
într-un capăt al mesei, ca un veritabil căpitan. Iar dacă tot ajung
acolo, ar fi păcat să nu încingă băieții și o partidă-două de
poker. Învingătorii ar lua, bineînțeles, totul. Inclusiv paharele
și damigeana. Învinșii plătesc consumația. După ce se trezesc din
mahmureală.

Totul e acum butaforie. Până și felul în care petrec
fotbaliștii. O spune Cornel Dinu, în spirtoasele sale cărți
autobiografice, populate cu personaje dedublate, actori, scriitori
și fotbaliști care noaptea petreceau, iar ziua împingeau înainte
istoria meseriilor lor. O confirmă Constantin David,
autointitulatul rege al bețivilor de la Dinamo. Fostul fotbalist
din perioada anilor 60 povestea, în „Evenimentul zilei” de ieri, că
„ăștia de acum sunt consumatori, noi eram bețivi adevărați”.
Veritabilii erau cei care, încuiați peste noapte în cârciumă, beau
până la ora 8:00, pentru a se duce apoi pe teren ca să câștige
patru campionate la rând, așa cum a făcut generația lui David
(1961-1964). Impostorii sunt cei care, acum, pierd noaptea la poker
sau la băutură, pentru ca apoi să lipsească de la antrenament pe
motiv că sunt bolnavi.