…Privindu-l pe Bănel cum încearcă „bicicleta”, așa cum a văzut el acum câțiva ani, la Ronaldo-brazilianul, te încearcă sentimentul de neputință. În urmă cu vreo 12 ani, când infamii de ziariști scriau că România fotbalistică va ajunge ca Ungaria, conducătorii de atunci și de acum ai acestui sport îi arătau triumfători pe Hagi și pe Gică Popescu, „produse” care nu le aparțineau, dar pe care le însușiseră cu nerușinare. La adăpostul acelei generații salvate în străinătate de la ratare s-a distrus, de fapt, fotbalul nostru, un fel de Bancorex sportiv din care s-a furat cu frenezie, zi și noapte, decenii în șir.
…Aseară, tricoul cu numărul 10 l-a purtat debutantul Florescu, fotbalist la FC Midtjylland, echipă clasată acum pe locul 10 din 12 posibile în Danemarca. Altă dată, acolo era Hagi. Sau, mă rog, detestatul Mutu. Pe flancul stâng, Mihăiță Neșu, jucător la Utrecht, locul 7 în Olanda. Privind stângăciile bălaiului, trebuie să ne retușăm amintirile despre Selymess, „Cenușăreasa” Generației de Aur. Ce-ar mai fi de spus? Poate faptul că aseară căpitanul tricolorilor a fost un fotbalist legitimat la Al-Hilal. În Arabia Saudită.
…Să nu ne amăgim: Israel ne-a bătut măr aseară. Ne-a bătut rău o echipă de mâna a treia, venită la Timișoara fără antrenor și având în primul unsprezece un fotbalist – Saban – de care steliștii s-au despărțit cu regretul că s-au păcălit aducându-l. E adevărat că și naționala noastră a fost una experimentală, dar nici măcar argumentul ăsta nu ar trebui să ne încălzească: nici „rezerviștii” nu mai sunt ce-au fost.
…De fapt, ce ne-a spus meciul de aseară? Că fotbalul românesc s-a dus dracului. Că ne visăm uriași, dar nu ajungem nici măcar la scaun. Că locul nostru e acum la coadă și că nu ne mai lasă nimeni să ne băgăm în față.
Și cum ar putea fi altfel dacă terenul din curtea școlii unde am învățat, altădată plin de copii de dimineață până seara, e acum pustiu? Poate n-ați aflat, dar fotbalul ăla pe care-l știam noi nu mai e. S-a mutat pe calculator.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER