Fotbalul spaniol, adevăr sau păcăleală?** Zidane și naționala Spaniei, două mituri umflate cu produse dopante? Un material despre fața murdară a sportului iberic

Fotbalul este sportul în care se învârt sume colosale, iar
apărarea intereselor comerciale nu se face întotdeauna prin cele
mai ortodoxe metode. Una dintre situații este dopajul, o discuție
mai veche, controversată, însă care a fost deseori trecută în plan
secund atunci când un asemenea scandal apărea în sânul vreunei
echipe „grele”.

Un exemplu cât se poate de clar este cel al lui Zidane, un geniu în
materie de fotbal, însă al cărui nume a fost asociat în câteva
rânduri cu consumul de substanțe interzise. „Aventura” de la
Juventus a fost recunoscută chiar de el, însă abia după câțiva ani,
dar rămâne un semn de întrebare în ceea ce privește cariera sa la
Real Madrid.

Johnny
Halliday, cel care a declanșat suspiciunile
Suspiciunile pleacă de la declarații cunoscutului cântăreț Johnny
Halliday, care dezvăluia în urmă cu ceva timp secretul tinereții
sale: oxigenarea sângelui, o metodă prin care crește capacitatea de
efort. Vedeta rock recunoștea la un post de radio că mergea des la
o clinică din Madrid unde se practică asemenea proceduri: „Mulți
fac ca mine. M-am întâlnit acolo, printre alții, și cu Nadal, și cu
Zidane!”, era declarația dată de starul francez și care șoca lumea
sportului.

Suspiciunile se înmulțesc însă când se readuce în discuție
Operațiunea „Puerto”, desfășurată în 2006, prima ofensivă
declanșată de autoritățile spaniole împotriva celor care își
îmbunătățesc performanța cu substanțe interzise. Vizat atunci a
fost ciclismul, însă în cercurile restrânse din sportul spaniol se
spune că oamenii legii au mers pe firul apei și au ajuns și la
fotbal.

Puntea de legătură a purtat numele de Eufemiano Fuentes, un
medic foarte cunoscut în lumea celor care utilizează produse
interzise. Acesta a fost arestat atunci, alături de mai mulți
colaboratori ai săi. La clinica sa din Madrid s-au găsit
aproximativ 100 de pungi cu sânge, care erau utilizate în acțiuni
de dopaj. Alături de Fuentes au mai picat atunci Jan Ullrich, Ivan
Basso, Francisco Mancebo, Michele Scarponi, José Enrique Gutierrez
Cataluna, Roberto Heras, Dario Pieri.

Până
unde au mers investigațiile
Ancheta a fost însă stopată brusc, iar multe voci susțin pe sub
mustăți că autoritățile au luat această decizie după ce au ajuns la
Zidane, care evolua atunci pentru Real Madrid. Gruparea regală se
bucură de un imens sprijin în Spania, iar ancheta a fost suspendată
pentru a nu dăuna imaginii și conturilor clubului madrilean.
Reamintim că Real a plătit pentru Zidane nu mai puțin de 74 de
milioane de euro, cel mai costisitor transfer de până atunci și al
doilea în istorie în prezent. Ca un fapt divers, Zidane s-a retras
din activitate în același an.

Se spune că Zidane avea nevoie de oxigenarea sângelui din cauză că
suferea de „boala somnului”, o afecțiune tropicală care produce
stare de somnolență. Însă oxigenare sângelui are același efect ca
și administrarea de eritropoietină, numai că pentru prima variantă
nu există în momentul de față o metodă de depistare.

Și
alte cazuri de dopaj…
De altfel, până la acest scandal, cariera lui Zidane fost umbrită
de alte două cazuri de dopaj. În 1998, medicul echipei Juventus,
unde evolua francezul atunci, a fost arestat pe motiv că le
administra jucătorilor creatină și…eritropoietină. Acel episod a
fost recunoscut de Zidane imediat după transferul său la Real
Madrid: „De când sunt la Real nu am luat nimic, doar vitamine. Am
învățat să-mi îmbunătățesc condiția fizică”.

Și la echipa națională a fost suspectat. La Cupa Mondială de 1998,
câștigată de Franța, fostul medic al naționalei „cocoșului galic”
dezvăluia că jucătorii francezi prezenți la acel turneu final și-au
îmbunătățit performanțele prin metode interzise. Deschamps și
Zidane (colegi și la Juventus) erau cei vizați, însă nu s-a luat
nicio măsură după acele declarații.

Mai mulți jucători din
echipa Franței au avut analize suspecte de sânge, chiar
înainte de câștigarea Cupei Mondiale din 1998, scria Le Parisien,
în urmă cu ceva timp, bazându-se pe afirmați ale fostului medic al
francezilor.

„Analizele de sânge au arătat anomalii la
mai mulți jucători chiar înainte de Cupa Mondială din 1998.
Puteam avea suspiciuni mari când am aflat de echipele la care jucau
unii fotbaliști, în special cei din campionatul
Italiei”, scrie medicul Jean-Pierre Paclet, în
cartea „Implozia”.

Într-un interviu acordat jurnalului, medicul a precizat că nu
face să spună decât ceea ce toată lumea știa. „Nu am
inventat nimic. Un nivel ridicat de hematocrit nu înseamnă că a
luat EPO. Cum nu au existat dovezi, nu ne-am deranjat”, a
spus Paclet.

„Totuși, este de notorietate că în acea vreme existau
astfel de practici la limită la Juventus”, unde jucau
Zinedine Zidane și Didier Deschamps, susține Paclet.

Medicul, care nu era în funcție la naționala Franței în 1998,
scrie în cartea sa:
„Nu știu ce aș fi făcut în locul lui Jean-Marcel Ferret, medicul
din acea vreme. Era un
caz grav”.

Ferret a comentat, tot în le Parisien, afirmațiile lui Paclet:
„Nu am găsit nimic. Au existat două ușoare anomalii la
nivelul hematocritului, însă erau legate de oboseala din
campionat”.

Potrivit lui Paclet, Ferret ar fi fost obligat să ascundă aceste
informații:
„În final a câștigat statul. Era
mai puternic decât toți. Nu se putea face nimic. Și apoi, în
acel an, a existat o creșetere pentru țară…Nu se știe ce s-ar fi
putut găsi dacă s-ar fi făcut analize
amănunțite”.

„Nimeni nu mi-a impus nimic. Am conștiința liniștită.
Paclet să se uite în ograda lui”, a menționat Ferret.

Spania, dopată la CM
2010?
Discuția despre dopajul în fotbal a revenit însă în actualitate în
urmă cu două luni. În rolul principal a fost același Eufemiano
Fuentes, care și-a continuat activitățile ilegale și după
operațiunea din 2006. De această dată, Marta Dominguez, una dintre
cele mai mari atlete ale sportului spaniol a fost în centrul
atenției. Însă Fuentes a oferit la sfârșitul anului 2010 o
declarație care a zguduit fotbalul spaniol: „Dacă încep să vorbesc,
echipa națională a Spaniei va rămâne fără trofeul Cupei Mondiale
din 2010″…o afirmație care lasă mult loc de interpretări.