Frații Becali și Cristi Borcea, trimiși iar în judecată de DNA. Eliberarea condiționată se amână pe termen nedefinit
Frații Becali, Cristian Borcea și judecătoarea Geanina Terceanu au fost trimiși în judecată pentru dare și luare de mită, a anunțat vineri DNA.
Geanina Terceanu este acuzată de luare de mită, frații Becali și Cristian Borcea sunt acuzați de dare de mită, iar George-Antonie Iorgovan și Petre Daniel Costel sunt acuzați de mărturie mincinoasă.
Potrivit procurorilor, în 24 februarie 2009, judecătorului Geanina Terceanu, de la Tribunalul București, i-a fost repartizat spre judecare dosarul transferurilor de fotbaliști, cauză în care Ioan Becali, Victor Becali și Cristian Borcea, alături de alți cinci oameni de fotbal, fuseseră trimiși în judecată pentru înșelăciune și evaziune fiscală.
În 3 aprilie 2012, Geanina Terceanu a dispus achitarea tuturor celor opt inculpați trimiși în judecată în legătură cu efectuarea de tranzacții ilegale la transferurile unor fotbaliști către cluburi din străinătate, ceea ce a produs un prejudiciu total de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului și de peste zece milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal.
Judecătorul a dispus achitare pentru toate infracțiunile reținute în sarcina celor opt oameni de fotbal, pe motiv că „fapta nu există”.
În urma investigațiilor, procurorii DNA au stabilit că, pentru a pronunța această soluție de achitare, Geanina Terceanu a primit de la Ioan Becali, Victor Becali și Cristian Borcea, în mai multe tranșe, suma totală de 195.000 de euro, începând din aprilie 2009 și până în mai 2012.
Din acest total, suma de 185.000 de euro a fost dată lui Terceanu de către Ioan Becali Ioan și Victor Becali, iar suma de 10.000 de euro a fost dată lui Terceanu de către Cristian Borcea.
În cursul anului 2009, o parte din banii primiți în modalitatea de mai sus, respectiv 56.000 de euro, au fost folosiți deTerceanu la achiziționarea unei locuințe (al cărei preț total a fost de 93.000 euro), spune DNA.
În 12 noiembrie 2012, hotărârea de achitare pronunțată de Geanina Terceanu a fost desființată printr-o decizie a Curții de Apel București, instanța de control judiciar pronunțând condamnarea inculpaților la pedepse între trei și opt ani de închisoare, cu executare sau cu suspendare.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis rejudecarea cauzei, motivând că judecătorii de la CAB au respins toate probele cerute, nu i-au ascultat temeinic pe cei opt oameni de fotbal acuzați și a dispus condamnarea pe probe în baza cărora fuseseră anterior achitați, de Tribunalul București.
În urma rejudecării, tot la Curtea de Apel București, toți inculpații au primit, în martie 2014, pedepse cu executare: Cristian Borcea și Ioan Becali – câte șase ani și patru luni, Victor Becali – patru ani și opt luni, Gheorghe Copos – trei ani și opt luni, Mihai Stoica – trei ani și șase luni, Gheorghe Nețoiu și Jean Pădureanu – câte trei ani și patru luni, și Gheorghe Popescu – trei ani, o lună și zece zile.
Trimiterea în judecată pentru noile fapte de corupție descoperite de DNA este doar încă o veste proastă pentru frații Becali și Cristi Borcea. Aceștia s-au străduit să publice și ei niște cărți pentru a-și reduce pedepsele, dar acum câteva zile guvernul a suspendat până la 1 septembrie articolul de lege care le permite condamnaților să taie 30 de zile de închisoare la fiecare „lucrare științifică” scoasă pe piață.
Ioan Becali, care este cel mai în vârstă dintre cei trei, depusese deja cererea pentru liberare condiționată, iar Tribunalul Medgidia – veritabil echipaj de salvatori ai pușcăriașilor care l-a făcut scăpat și pe Gigi Becali, printre alții – îi aprobase deja ieșirea anticipată din închisoare.
Ulterior, DNA a instrumentat noul caz de corupție, cel al judecătoarei Terceanu, care, contra unor mari sume de bani, a decis că „faptele nu există” când a dat sentința pentru infracțiunile inculpaților din „Dosarul Transferurilor”. Suma de aproape 200.000 de euro despre care vorbesc procurorii DNA este, totuși, de zece ori mai mică decât cea vehiculată în lumea fotbalului la vremea respectivă, atunci când se spunea că mita pentru a obține o sentință favorabilă fusese de două milioane.