FRF minte când afirmă că schimbările de regulament operate de Burleanu nu-i interzic lui Lupescu să candideze la președinție. Cum arată Articolul 50 al Statutului FRF pentru care se dă acum lupta în Justiție | ACTE

„Nu mai citiți toate dezinformările și vedeți poziția oficială a FRF! Sau întrebați un jurist!”

Acesta este răspunsul pe care Răzvan Burleanu, președintele actual al federației, i l-a dat sâmbătă, pe contul său de Facebook, jurnalistului Sorin Hulubei, când acesta i-a reproșat că vrea să-l scoată din cursă pe Ionuț Lupescu prin modificarea Statutului FRF. Afirmația se încadrează în mesajul general repetat de Burleanu, angajații și prietenii săi începând de vineri, de când Curtea de Apel a dat câștig de cauză FRF în disputa cu Ministerul Tineretului și Sportului pe marginea respectivelor schimbări. Sentința nu este definitivă, dar apariția ei a reamintit publicului circumstanțele excepționale în care Burleanu a câștigat și alegerile precedente, din 2014.
Atunci, Gică Popescu, marele favorit, a fost condamnat cu o zi înaintea votului de la Casa Fotbalului, sentința deschizându-i indirect ușa FRF lui Burleanu.
Acum, Ionuț Lupescu ar putea fi în pericol să piardă, tot în justiție, dreptul de a candida.

Valul de indignare stârnit în lumea fotbalului după veștile de vineri a făcut ca actuala administație a FRF să încearce să convingă publicul (și, implicit, alegătorii din 18 aprilie) că schimbările operate de Burleanu nu sunt restrictive, iar acesta nu s-a gândit nicio clipă să-și elimine necinstit din luptă rivalii.

Dialogul de pe contul de Facebook al lui Răzvan Burleanu, pe parcursul căruia președintele FRF cataloghează drept „dezinformări” acuzațiile că a modificat regulamentele special ca să scape de candidatura lui Lupescu

Așa s-a ajuns ca, începând de vineri, discuția să fie împinsă de actualii federali într-o zonă a polemicii sterile. Pe de o parte sunt cei care îl acuză pe Burleanu că, operând niște modificări meschine, complet străine de ideea fair-play-ului care ar trebui să domine sportul, scapă de contracandidați abuzând de poziția pe care o deține în acest moment. Pe de altă parte, șeful FRF și suporterii săi afirmă că totul e o minciună, că textul nu e restrictiv și că acuzațiile sunt invenția „găștii” generației de aur. Burleanu e primul care neagă existența vreunei restricții pentru candidații săi – după cum ați putut citi chiar mai sus.

ProSport vă pune la dispoziție noua formulă a Statutului FRF, pe care Răzvan Burleanu a trecut-o (fără să o discute) prin Adunarea Generală, exact așa cum a fost scrisă în documentele oficiale.

Fiecare cititor poate trage, astfel, singur concluziile, în cunoștință de cauză.

În stânga este vechiul text al Articolului 50 – Alegerea și mandatul președintelui FRF. În dreapta este noul text, așa cum a fost el făcut de Burleanu. Marea noutate este conținută de Alineatul h)

Iată și câteva detalii despre acest caz care amenință să vicieze din nou alegerea președintelui din fotbalul românesc.
– Pe 27 mai 2017, la ultima Adunare Generală a FRF, Răzvan Burleanu cerea și obținea, de la membrii votanți, dreptul de a opera o sumedenie de modificări în Statutul federației.

– Îngropat cu atenție între numeroasele paragrafe (au fost schimbate, șterse sau introduse textele a 9 articole și 27 de litere sau cifre din legislație) se afla și Articolul 50, care stipulează criteriile pe care un candidat la șefia FRF trebuie să le îndeplinească.

– La acest articol din Statutul FRF a fost introdus un nou paragraf (inexistent în vechiul Statut, de pe vremea lui Mircea Sandu) care sună în felul următor:

„Persoanele propuse pentru a candida la funcția de președinte al FRF trebuie să îndeplinească, cumulativ, la data depunerii dosarului de candidatură, următoarele condiții:
(…)

h) a îndeplinit un rol activ în cadrul fotbalului asociație (ca jucător sau ca oficial în cadrul FRF / LPF / AJF / AMFB sau structuri sportive) pentru cel puțin 2 ani în ultimii 5 ani anteriori datei la care este propus ca și candidat. Dovada îndeplinirii acestei condiții se face cu o declarație pe propria răspundere, legalizată la notar”.

– Așa cum se poate vedea, textul este ambiguu și poate fi interpretat. După cum a fost redactat respectivul paragraf, deoarece structurile organizatorice (de conducere) sunt nominalizate explicit (FRF/LPF/AJF/AMFB), se înțelege că „structuri sportive” ar fi cluburile. Pe de altă parte, FIFA și UEFA ar putea fi incluse și ele între „structurile sportive”. Dar acest lucru nu este trecut clar și rămâne la latitudinea celui care citește și interpretează textul.

– Noutatea adusă de această formulă promovată de Răzvan Burleanu este aceea că nu ar mai permite decât lucrătorilor din fotbalul intern să candideze, în timp ce românii care activează la FIFA, UEFA, în federații naționale și cluburi din alte țări sau care au jucat în ultimii ani în campionate străine ar pierde, aparent, acest drept.

Concret, Ionuț Lupescu (oficial UEFA între 2011-2017), Ciprian Marica (fotbalist, în ultimii cinci ani, la Schalke, Getafe și Konyaspor și doar câteva luni la FCSB) sau Cristi Chivu (fotbalist la Inter Milano până în 2014 și, de câteva luni, observator tehnic la UEFA) n-ar avea, la prima vedere, competența să candideze la șefia FRF.
Nici Mircea Lucescu (antrenor, în ultimii 5 ani, în Ucraina, Rusia și Turcia), Lazlo Boloni (antrenor în Grecia, Qatar și Belgia) sau Octavian Bivolaru (membru al Comisiei de Disciplină la FIFA) nu ar fi putut candida împotriva lui Burleanu, chiar dacă vreunul dintre ei și-ar fi dorit acest lucru.
În schimb, un secretar de la o echipă de Liga 3, un președinte de Asociație Județeană sau un director sportiv de la un club de fotbal în sală sunt socotiți pe deplin competenți și eligibili.

– ProSport a semnalat încă dinaintea Adunării Generale această modificare prin care erau vizați direct foștii fotbaliști Ionuț Lupescu, Cristi Chivu și Ciprian Marica, de care Răzvan Burleanu se temea foarte tare că ar putea avea ideea să candideze.

– După ce Articolul 50 a fost votat, în noua sa formulă, cu o majoritate zdrobitoare (doar câteva voturi contra), Răzvan Burleanu a oferit niște răspunsuri ironice reporterilor care i-au pus întrebări pe această temă.

Amintindu-i-se că, dacă aceste prevederi ar fi existat în 2014, el însuși nu ar fi putut candida și deveni președinte, Burleanu a replicat: „Asta e situația!”. Apoi, când i s-a spus că așa le interzice lui Lupescu și Chivu să candideze, președintele FRF a menționat: „Nu știu exact care este situația domnului Lupescu” și „Chivu poate să candideze, dacă vrea”.

– Propunerile FRF nu au intrat în vigoare pentru că nu au obținut aviz favorabil de la MTS. Culmea e că juriștii ministerului nu au avut obiecții la aceste restricții, ci la alte paragrafe modificate pe 27 mai!

– FRF a dat în judecată ministerul și vineri, 2 martie 2018, a primit câștig de cauză la Curtea de Apel.

Sentința Curții de Apel. Recursul se poate face la maximum 15 zile după comunicarea sentinței și va fi judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție 

– Sentința nu e însă definitivă și, până la judecarea recursului, nu este aplicabilă.

– Din acest moment, s-a început o cursă contracronometru. Candidatura lui Lupescu depinde de viteza cu care se va intra în recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție și de sentința de acolo. Dacă ICCJ va finaliza procesul și va emite o sentință favorabilă FRF până la 18 aprilie, atunci Lupescu ar putea fi șters de pe lista contracandidaților lui Burleanu, exact așa cum s-a întâmplat și acum patru ani, cu Gică Popescu.
În caz contrar, cei doi se vor înfrunta la urne.
Mai există și o a treia posibilitate: din cauza ambiguității acestui paragraf din Statut, una din cele două părți să se adreseze instanțelor sportive. S-ar putea ajunge astfel la TAS și cu stabilirea președintelui FRF.
Ar fi încununarea ridicolului în care s-a cufundat fotbalul românesc în ultimul deceniu, după ce la Lausanne s-au stabilit clasamente, campioane, retrogradate și echipe calificate în cupele europene.