Gala ProSport!** Penaltyurile unei vieți de om! Duckadam încă apără lovituri de la 11 m! Cum a trăit în 53 de ani cât alții într-o sută
Acum două luni a suferit o operație dificilă, fiind în pericol de a-și pierde brațul.
În trecut, a fost nevoit să-și vândă mănușile cu care a apărat la Sevilla.
În toamna lui 2011, Helmuth Duckadam era fericit. Abia instalat ca antrenor la Steaua, Ilie Stan îl invita la antrenamentele, în cantonamentele și în deplasările Stelei. Până atunci, uriașului de la Sevilla asemenea activități îi erau interzise. Acceptat de patron, era lucrat sistematic de alții din conducere, ironizat că n-are decât un costum și ținut departe de lucrurile importante de la Steaua.
În toamna lui 2012, a mai trecut printr-o încercare, o intervenție chirurgicală dificilă, urmare a unei boli pe care o cară cu el de peste 20 de ani. Un om cât muntele, aparent puternic, chinuit de un vas de sânge mai mult decât de toate necazurile unei vieți în fotbal.
Norocul din 1982
Duckadam a debutat la UTA în 1979, iar presa îl numea Ducadam, fără k, probabil pentru a da o tușă românească numelui său cu rezonanțe nemțești. În vara acelui an, UTA a retrogradat pentru prima oară în istoria ei, iar Helmuth a evoluat doi ani în Divizia B, plonjând curajos peste smocurile de iarbă de la Moldova Nouă, Anina sau Câmpia Turzii. În 1981, UTA a repromovat, iar în câteva luni Duckadam era chemat de Mircea Lucescu la echipa națională.
Dar, după numai un an pe prima scenă, UTA a picat din nou, iar Lucescu l-a sfătuit pe Helmuth să meargă la o echipă de cupe europene. Se vorbea de Craiova, care avea superechipă, dar nu stătea grozav la portari. Lung abia revenise după hepatită, Boldici mai gafa, așa că Duckadam părea o soluție. Până la urmă, Lung a făcut meciuri excelente în acea toamnă în Europa, revenind și la echipa națională, iar Craiova a renunțat la ideea cu Duckadam, care a ajuns la Steaua. O Steaua care era în căutări, termina campionatul pe locurile 5-6 și încă nu întrezărea că peste patru ani va fi campioana Europei.
Doar câteva meciuri după Sevilla
La câteva zile după triumful cu Barcelona, Steaua și-a prezentat trofeul pe stadionul 23 August plin ochi, cu prilejul unui meci de Cupă cu Progresul. A fost 5-1 atunci și, spre final, la un penalty pentru Steaua, cei vreo 70.000 din tribune l-au cerut pe Duckadam. Portarul a plecat spre careul advers și a șutat imparabil, culegând ovațiile publicului. Câteva minute mai târziu, unul Livciuc de la Progresul îi marca, de pe la 30 de metri, unul dintre ultimele goluri pe care marele portar le-a primit în carieră. Peste puțin timp avea să i se declanșeze acea boală vasculară, urmată de operație și de întreruperea activității.
Când revine Duckadam?
În acea vară a lui 1986 s-a vorbit mult despre accidentarea lui Duckadam. Pe la cozile pentru mâncare lumea țesea legende. Că ar fi fost împușcat de Nicu Ceaușescu la o vânătoare, că l-au împușcat securiștii, ba chiar că a fugit în străinătate. Apoi a dat un interviu în revista oficială a Stelei și a spus ce s-a întâmplat cu adevărat, însă n-a prea fost crezut. După 1990, a încercat să-și reia activitatea de portar la Vagonul Arad, în Divizia B. Dar trecuseră anii, se adunaseră kilogramele și doar după câteva meciuri a renunțat. Practic, finala de la Sevilla a fost ultimul mare meci al carierei sale.