Golgheterul de la pompa 4.** Destinul fostului vârf al Stelei, Craiovei și al lui Dinamo: „Nu e locul meu aici, nu am renunțat la fotbal”

Gheorghe Ceaușilă, fostul atacant de la Craiova, Steaua și Dinamo, s-a întors în România și s-a angajat într-o benzinărie la ieșirea din Brăila

La 46 de ani, fostul C. Gheorghe s-a întors din Grecia și vrea să înceapă o viață nouă în România. Spune că ar vrea să antreneze chiar și în Liga a 3-a
De șase săptămâni, Ceaușilă locuiește într-o benzinărie și așteaptă ca stația să fie deschisă

Un reșou cu sârmele palide pierde lupta cu frigul într-o benzinărie cu pânze de păianjen pe pistolul de la pompă. Tot ce e deschis aici este un televizor, ai cărui pixeli fac naveta între posturile de sport. „Stați jos aici băieți, lângă ăsta, nu prea face el față, dar vă mai încălziți. Noroc cu televizorul, așa îmi trece și mie timpul mai repede”. Domnul cu puloverul gros este Gheorghe Ceaușilă, fostul atacant de la Craiova, Steaua și Dinamo. Mai sunt câteva zile și se fac 23 de ani de când și-a recăpătat identitatea confiscată înainte de Revoluție de familia cu „escu” în coadă.

Pentru a-l găsi pe timpul lui „escu” trebuia să mergi la rubrica „marcatori” și să te uiți după C. Gheorghe. Acum am ajuns la Brăila, pe dig, așa cum îi spun riveranii locului, la o benzinărie cu tancurile înghețate. „Sunt de șase săptămâni aici. Eu o să fiu administrator când o să-i dăm drumul la treabă”, ne spune Ceaușilă, în timp ce nouă ne fug ochii spre două geamantane sprijinite de un frigider de răcoritoare scos din priză ce încă au codul „OTP” prins pe mâner: „Ultima oară erați în Grecia, antrenați acolo o grupă de juniori”… „Nu a mai mers, e greu de tot la ei și a trebuit să mă întorc. Soția a rămas alături de copii, dar eu vreau să revin în România. Îi am pe ăia mici la școală și acum aștept”.

Cu posterele cu Craiova în benzinărie
Întrerupem discuția pentru că lumina fuge în spatele pădurii din orizont și trebuie să facem fotografiile. Trei cadre și înapoi lângă reșoul anemic: „Să vă arăt ceva (dintr-un sertar scoate un dosar plin de postere, articole decupate din ziar, fotografii). Fără astea nu plec de acasă, mă uit mereu pe ele”. Le înșiră mândru în fața aparatului, iar apoi cariera sa se scurge printre fraze: Vâlcea, Scornicești, familia „escu”, Steaua, Craiova, Sportul, echipa națională, Dinamo, Grecia. Închide dosarul și se îndreaptă spre geamantanele de lângă frigider. În timp ce caută ceva într-un buzunar lateral răspunde la ultima întrebare: „Nu, nu e locul meu aici, nu am renunțat la fotbal”.

„Aș vrea să antrenez, dar nu am spate”

Gheorghe Ceaușilă își dorește să revină în fotbal și să antreneze. Fostul jucător al Craiovei spune că nimeni nu i-a întins o mână de ajutor în acest sens
Fostul atacant povestește cum i-au schimbat comuniștii numele

Cred că sunteți obișnuit să începeți orice interviu cu povestea legată de numele dumneavoastră…
Da, așa e, dar nu de multe ori am spus tot despre acel episod. Interesant e că în primii ani de viață pe mine nu m-a chemat Ceaușilă!

Cum așa?
M-a chemat Giurcă. Bunicul meu a avut cinci fete și a spus că în momentul în care se va naște primul nepot, dorește să-i schimbe numele. Eu am fost ăla, bunicul m-a înfiat și așa am devenit Ceaușilă.

Și apoi C. Gheorghe
Știi cum am aflat? Am luat ziarul după un meci și m-am uitat să văd ce nota mi-au dat. Nu eram! Apoi l-am descoperit pe C. Gheorghe care juca pe postul meu, cu numărul meu. Eram eu. Așa am rămas de atunci C. Gheorghe… Cornel, Costel, Cristinel, cum mi-or fi botezat ăia «C»-ul. Se știa: când se dădea legătura la Domozină, la Craiova: «a dat gooool același C. Gheorghe».

Și până atunci nu știați de această nouă identitate?
Valentin (n.r. Ceușescu) mi-a spus când eram la Steaua, la tineret, că dacă vreau să fac performanță trebuie să-mi schimb numele. Când m-au luat în Armată, un superior a venit la mine și m-a întrebat dacă am vreo legătură cu familia Ceaușescu. I-am spus că «nu» și a răsuflat ușurat.

„De la 100.000 de lei în pungă la montat antene”

Știți ce e interesant? În carieră ați jucat și la Scornicești. S-a spus că era echipa familiei care v-a schimbat numele!
Îmi aduc aminte cum m-au luat. Eram cu Vâlcea în cantonament și m-am trezit la ușă cu un secretar de stat de la Scornicești. Mi-a dat o pungă cu 100.000 de lei, pe atunci o Dacie nouă era 60.000, și m-a pus să semnez. A doua zi l-am sunat pe tata și i-am spus să vină să ia banii că nu puteam să stau cu ei în cameră.

Și cum era la Scornicești?
Stat în stat. Gândește-te că erau cofetării ca în Olanda, se găsea bere la 0.33, exista un ștrand cu tobogane de nu aveau ăia pe la Mamaia.

Apoi a urmat Craiova, practic cea mai bună perioadă din cariera dumneavoastră
M-a adus Sorin Cîrțu. Îmi aduc aminte că am jucat împotriva lui când eram la Vâlcea, am bătut cu 1-0, iar la final a venit la mine și mi-a dat tot ce avea pe el, de la chilot până la apărători. Atunci mi-a spus: « să te ții de treabă, o să ajungi departe» Și am ajuns, la Craiova, adus de el când a fost numit antrenor. Am trăit cele mai frumoase momente ale carierei acolo. Băieți! Sorin Cîrțu și Cornel Dinu au fost cei mai buni antrenori pentru mine! Mister m-a chemat la națională când eram la Sportul, dacă nu-l schimbau cu Iordănescu mergeam și eu în America. A venit el cu mentalitatea lui comunistă, cu ăia ai lui de la Steaua și am pierdut naționala.

Ce simțiți când vă gândiți că echipa a dispărut?
(tace și caută în dosar un poster cu Universitatea. Se arată pe el în fotografie) Mă doare sufletul. Fotbalul fără Craiova este precum mâncarea fără sare.

Dar cine credeți că e vinovat pentru ce s-a întâmplat acolo?
Eu spun că Pițurcă l-a lucrat pe Mititelu. Asta e părerea mea. Cum domne, la națională faci treabă, pe unde te duci ești antrenor și la Craiova nu îți iese nimic?

Domnule Ceaușilă, acum suntem într-o benzinărie și nu pot să nu vă întreb dacă nu vă este dor de fotbal.
(oftează) Îmi este. Aș vrea să antrenez chiar și o echipă de Divizia C, nu în benzinărie e locul meu. În Grecia am avut o grupă de juniori.

De ce v-ați întors din Grecia? Familia a rămas acolo!
Da, am copiii la școală, dar eu vreau să-i aduc aici, să mă întorc. Am revenit, dar eu nu am spate, am o grămadă de prieteni dar nu mă ajută nimeni. Acolo nu a mai mers nimic, am lucrat în construcții, la hipermarket. Am făcut orice, nu e rușine să muncești. Repar instalații, calculatoare, montez și antene parabolice.

Unul dintre fiii lui Gheorghe Ceaușilă este junior la Academia de Fotbal a lui Panathinaikos Atena