Hagi zboară la maraton

Stau tot anul în cantonament, nu fac nazuri la antrenamente și
comunică perfect cu antrenorul. În plus, nu sunt fitoși și acceptă
chiar să stea la gramadă, niciunul neavând aere de vedetă. Fac și
ei sacrificii, joacă bine pe orice vreme, luptă cu adversari de
calibru, precum șoimii și vulturii, și nu au probleme cu dopingul.

ProSport vă spune povestea celui mai perfect atlet, porumbelul
sportiv, care formează cea mai tânără Federație Sportivă autohtonă,
cea Columbofilă. Urziceniul nu este numai orașul care a dat lumii
fotbalului o campioană a României. Este și locul unde istoria
balonului rotund se rescrie continuu, reunindu-i în aceiași echipă
pe Dumitrache, Dobrin, Hagi și Adrian Ilie. Terenul de joc se află
în curtea unei case frumoase, aflată pe o străduță îngustă la
intrarea în localitate. O crescătorie modernă, unde cei peste 500
de porumbei sunt împărțiti în două categorii: pentru concurs și
pentru reproducere. Sunt despărțiți de culoare lungi, unde domnește
semiobscuritatea. Este ora prânzului, ora la care porumbeii
sportivi își fac siesta, pregătindu-se pentru al doilea
antrenament.

Joacă
bine pe orice timp
Porumbelul Dobrin este mândria crescătoriei lui Nicu Brizdigheanu,
este „campionul de suflet”, cum îi place tatălui să-și alinte
copilul înaripat. Născut pentru a fi campion, în doi ani, Dobrin „a
jucat” 29 de concursuri și le-a clasat pe toate: viteză, semifond
și fond, devenind campion la categoria AS, la expoziția de la
Constanța. „I-am dat acest nume pentru că joacă la fel de bine ca
marele Dobrin, indiferent că e ploaie, vânt sau soare. Întotdeauna
a dat totul și a venit printre primii”, explică Bizdrigan. Vorbește
cu drag despre fiecare porumbel sportiv și, încet-încet prind
contur poveștile de podium. Dobrin are 10 ani, nu mai concurează și
a trecut în reproducție pentru a crea descendenți la fel de
valoroși. Nu este singur pentru că îl are în echipă pe campionul
Hagi, tot în vârstă de 10 ani și Adi Ilie, care, la cei 12 ani ai
lui, este fotbalistul veteran al crescătoriei.

„Gabi
Szabo”, performanțe de top la maraton
Speranțele de aur se învârtesc acum în jurul lui Patzaichin, care a
urcat deja pe podium în debutul sezonului competițional. „O vedeți
pe asta mică? Este subțirică, numai fibră, plină de ambiție. I-am
zis «Gabi Szabo», pentru că are exact calitățile marii noastre
campioane”, spune columbofilul despre o porumbiță, vicecampioană
națională la maraton. Dar cum ajunge un porumbel sportiv campion?
Răspunsul e simplu și depinde atât de calitățile atletului cu
aripi, cât și de îndemânarea antrenorului de a interacționa cu
sportivul. Drumul spre performanță pornește la o lună după ce puii
au ieșit din ouă. Atunci ies pentru prima dată pe casă și
înregistrează astfel parametrii locației unde s-au născut,
stabilindu-și reperele.

Antrenamente pentru
creșterea efortului
La trei luni deja încep junioratul și primele antrenamente. Sunt
transportați în coșuri speciale, cu mașina, la 10 km de
crescătorie, și sunt lansați. Se întorc acasă, se odihnesc
două-trei zile și antrenamentul se reia, mărindu-se, gradual,
distanța. Din luna august, juniorii ies în concursuri. Li se
atașează un cip electronic, montat pe picioruș la debarcare,
accesoriu ce comunică timpul exact în momentul în care porumbelul a
atins trapa de intrare în crescătorie. Timpii sunt comparați la
final și este declarat câștigător porumbelul cu viteza cea mai
mare. Primul sezon competițional este numai de încălzire, pentru că
treburile serioase încep abia anul următor, la seniori. Aflați
permanent în cantonament viitorii sportivi de performanță se
adaptează perfect la programul monoton: antrenament, odihnă,
concurs și recuperare. „La șapte dimineața e primul antrenament.
Timp de o oră survolează crescătoria, după care urmează mâncare și
apă, totul bine cântărit, și orele de odihnă, în semiobscuritate.
La ora 17:00 ies din nou la un antrenament, program ce se repetă
zilnic, toate alternând în funcție de obiectiv”, dezvăluie
Brizdigheanu.

Mâncăruri de dietă pentru maratoniști
Campionatul începe în luna mai și cuprinde 15 concursuri de viteză
și demifond, șase de fond și două de maraton. Ca în orice concurs,
porumbeii sunt specializați pe categorii de distanță. Primele șase
concursuri le joacă toți, pentru a-și forma musculatura, după care
urmează separarea: cei de viteză și demifond concurează săptămânal,
iar cei de distanță mare aleargă bilunar, pentru că organismul se
reface mai greu. „Cel mai greu e să recuperezi un porumbel ce
aleargă la maraton, pentru că pierde aproape 200 de grame în timpul
celor 12 ore de zbor. Trebuie să elimine toxinele, de aceea nu le
dăm mâncăruri grase sau ciorbă, ci doar mâncăruri de dietă, miere
și polen și un pic de apă”, dezvăluie crescătorul. Mai mult, după
cursele lungi se mai fac și băi calde și se masează
musculatura.

Viața de sportiv nu e ușoară, apar accidentări, alții sunt
prinși de răpitoare. „Nu știi niciodată ce se poate întâmpla, îl
lansezi și nu se mai întoarce acasă. Anul trecut l-am pierdut așa
pe Luțu”, spune Brizdigheanu. Departe de vorbele vizitatorilor, în
crescătorie, porumbeii sportivi își continuă siesta visând la
următorul concurs. O lansare cu vânt favorabil din spate, cu vreme
bună, departe de ochii răi ai prădătorilor.

„Sunt onorat să am un porumbel care să-mi continue
performanțele. L-am văzut doar la tv și sper să-i fac galerie la un
concurs„, Ivan Patzaichin, președinte de onoare al
FRSC

300 de milioane anual costă
întreținerea porumbeilor din crescătoria lui Nicu Brizdigheanu

20 de mii euro a costat cel mai
scump porumbel sportiv cumpărat de un columbofil român, sumă record
pentru România

Porumbeii sportivi
s-au adunat în federație
Federația Română de Sport Columbofil coordonează activitatea
columbofililor din țară și oferă o identitate sportivă fiecărui
practicant, dorind transformarea cursele de porumbei într-o
disciplină sportivă. Până acum sunt în jur de 50 de cluburi
afiliate la forul de specialitate. „Porumbeii sunt evidențiați
într-o bază de date. Inelele genealogice de pe picior sunt
inscripționate cu acronimul federației și am delimitat astfel
statusul porumbeilor sportivi de cei comunitari sau alți porumbei
decât cei ai FRSC”, a declarat Cezar Sinca, președintele
federației.

Un
porumbel trăiește între 19 și 25 de
ani

â–ºLa cinci-șase zile după ce au ieșit din ou, fiecare porumbel
sportiv primește un inel genealogic care are imprimat pe el o serie
unică, acesta contând pentru pedigree.

â–ºÎnainte de debutul fiecărui concurs, porumbeilor li se atașează pe
picior un cip electronic, în momentul când ajung la crescătorie și
aterizează pe trapă, se comunică electronic seria cipului și
timpul.

â–ºPorumbeii pot să zboare cu performanțe până la șase ani; la viteză
viața este mai scurtă, iar la maraton etape mai puține –
longevitate mai mare.

â–ºLa fel ca la marii atleți, musculatura diferă de la o probă la
alta, astfel, porumbeii ce iau startul la probele rapide au în jur
de 500 de grame, sunt mari, cu multă masă musculară, în timp ce
sportivii de cursă lungă, au în jur de 350 de grame, sunt țâri, cu
o musculatură elastică.

â–ºPorumbeii sportivi se lasă numai pe crescătoria lor, a nu fi
confundați cu cei comunitari.

â–ºFelul în care se orientează porumbeii, știind să se întoarcă
exact la locul de unde au plecat, rămâne un mister.

â–ºPorumbeii sportivi mor din cauze naturale