Îl surclasează pe Becali la toate capitolele!** Cum a fost întâmpinat Ganea la Ghidighici: „Am auzit că îți place să bați arbitrii! Nu-i nicio problemă, hai să-i batem la dublu”

Ganea are un patron excentric la Ghidighici, un om care, dacă ar trăi în România, l-ar putea face uitat pe Gigi Becali. La prima sa experiență ca „principal” al unei echipe de seniori, fostul internațional trebuie să îndure condițiile din Moldova și să se adapteze unui fotbal ciudat. „Meseria e la fel, oriunde o faci”, spune el, noul antrenor al Rapidului din Ghidighici.

Un bărbat îmbrăcat în trening merge legănat, cu burta care stă să-i iasă de sub tricou, pe cărarea spre vestiare. Îmbină, numai el știe cum, într-un mod armonios rusa cu limba română, iar cu cei trei africani din lot vorbește în franceză. E doctorul Iurie (foto) de la Rapid Ghidighici, un basarabean cu un umor ciudat: „Uite că azi am venit în alb, așa cum ne-a cerut antrenorul”. Pe chipul său rotund apare brusc un zâmbet larg: „Coach mi-a spus să și slăbesc, dar i-am zis că mai mult de 16 grame pe zi n-am cum să dau jos”. Intră apoi în clădirea miniaturală din care se aude doar vocea lui Ganea și un zgomot metalic făcut de crampoanele jucătorilor, să își aranjeze trusa pentru antrenament.

„Dreapta după al doilea pârleaz și ați ajuns”

Ghidighici e un sătuc de lângă Chișinău. Doar șapte kilometri separă dealul pe care sunt aruncate câteva zeci de case de capitala moldovenilor, dar traseul e mult mai dificil decât în aparență. Chiar și cu GPS la mașină, tot de îndrumările localnicilor depinzi. „La al doilea pârleaz cotiți la driapta, mergiți pi lângî vărării și în capăt faciți stânga”, spune un bătrân, care apoi calcă apăsat pe un chiștoc de țigară. Nu a auzit de Rapid, nu pare să îl știe nici pe Ganea, dar își dă tot interesul să explice cât mai exact. La intrarea în sat, după ce ocolești cu greu gropile din asfaltul aproximativ, te întâmpină un indicator scorojit, ridicat în dulcele stil comunist. În câteva sute de metri pe dreapta e și baza lui Rapid, noua echipă a lui Ionel.

Iar n-ai, mă, bască?

E o liniște rurală în jurul bazei de antrenament. Un gospodar se luptă cu tabla strălucitoare de pe casă și, din când în când, pe drumul principal trec câteva mașini vechi. Pe teren, Ionel Ganea îi strânge pe jucători în jurul lui. Unul blonduț, mai firav, stă timid în spatele grupului. „Băi, ce-i cu tine? Unde-ți sunt ghetele?”, îl intimidează antrenorul. „Sunt accidentat, fac doar alergări”, răspunde timorat. „Aha! Ceas ai? Unde ți-e ceasul?”, continuă Ganea dialogul care începe să semene tot mai mult cu bancul în care ursul se ia de iepurașul fără bască. „Fii atent, 20 de minute alergare, 10 minute pauză de streching, apoi iar 20 de minute alergare! Hai, dă-i drumul la treabă”, vine ultima replică, ceva mai dulce, a lui Ionel.

„Vreau să țipi să se audă până la Chișinău!”

Cu ceilalți jucători împrăștiați pe tot terenul, Ganea începe al treilea antrenament de când a venit la Ghidighici: „Să știi că e mai bine pentru mine că sunt aici. Decât în „C” pe la noi…”. E ultima ședință de pregătire de dinaintea debutului ca antrenor în Moldova și e aplecat asupra fiecărui detaliu. Surprinzător, cu calm. Nu își pierde cumpătul, dar caută un mod prin care să transmită ceva din energia sa și jucătorilor. „Băi, vreau să fii rău! Vreau să țipi…să țipi să se audă până laa…laaa Chișinău”, îi strigă portarului său după câteva pauze scurte în care a părut că își căuta localizarea în spațiu. E ultimul strigăt al antrenamentului și jucătorii încep să se urce în autocarul vișiniu.

„Îl lăsăm acasă!” „Păi…e singurul de la noi născut în Transnistria. O să spună că avem ceva cu ei dacă nu-l luăm”

Ionel urcă la etaj. Aici sunt doar două camere mici: una pentru vizionări – cu scaune gri, un computer antic și un proiector despre care nu știi dacă mai funcționează sau nu – și cealaltă pentru antrenor. Un fel de birou în care își mai fac loc sacii de mingii și un pat. Da, un pat! Fostul atacant stă într-un colț și încearcă să facă lotul pe care să-l ia în deplasarea de la Ribnița, în Transnistria. Cu câteva minute în urmă, un dialog amuzant cu doctorul Iurie îi descrețise fruntea.
Ionel, cu dânsul ce facem?
– Îl lăsăm acasă…
– Păi…e singurul de la noi născut în Transnistria. O să spună că avem ceva cu ei, dacă nu-l luăm. O să apari pe la Pro TV și la Observatorul de Tiraspol…
Ce-o să zică? Că sunt nazist sau ce? Ha-ha Îl luăm doctore, îl luăm pe băiat!

Cazare în Orhei, apoi cursă contra cronometru

Rapid nu merge direct în Transnistria, dar nici în Chișinău nu rămâne. Distanța dintre Ribnița și capitala Moldovei e spartă în două de un popas peste noapte la Orhei, un orășel gri aflat la jumătatea traseului. „E urât rău de tot în partea aia, din acest motiv ne vom caza aici”, explică managerul Marin Mitran, cel care l-a adus și pe Ionel Ganea în Moldova. Povestește omul îmbrăcat la costum: „Mi s-a oferit postul aici și m-am gândit să-i dau o șansă lui Ionel. Ne știm de multă vreme, am jucat și eu fotbal în Germania, la Stuttgart Kickers. Suntem prieteni buni”.

Luxul din hotelul Codru și confiscarea biscuiților

În Orhei plouă mărunt. Cerul plin de nori se completează perfect cu imaginea orașului. În holul hotelului, Ionel Ganea e un factotum. Împarte cheile de la camere, completează formulare, strânge pașapoarte. „Băi, ce-ai în punga ai?”, se răstește. Băiatul cu plete, mijlocaș în echipa lui Ionel, își găsește greu cuvintele: „Bi..biscuiți”. „Și, în afară de biscuiți, ce mai ai acolo? Aha..nimic zici! Hai, da-o încoa și o iei înapoi după meci”. Ordinul nu se comentează și biscuiții ajung ascunși, undeva, prin autocar. „Era debandadă aici înainte să vină el. Jucătorii erau obișnuiți să facă mai tot ce vor și asta se vedea și în rezultate”, explică Marin Mitran, managerul prieten, care apoi se grăbește spre mașină. Trebuie să meargă la Federație să-l facă apt de joc pe Daniel Barna, adus recent de la Ceahlăul.

Patronul, un om bun, dar cu boală pe „fluierași”

E ziua meciului. Jucătorii fac drumul până la restaurantul de lângă hotel și apoi, după jumătate de oră de odihnă, pornesc în șir indian către autocar. Alex Bălțoi nu se dezlipește de iPod, la fel și cei câțiva africani din echipă. N-au căști cât capul „Beats by Dre”, cum e moda pe la noi, și nici genți lucioase. Sunt simpli, chiar simpatici. Chadi, un mijlocaș scund, dar foarte rapid, negociază cu fotoreporterul Alex Hojda trimiterea câtorva poze de la meciul de peste trei ore. „O luăm mai din timp că asta merge ca melcul”, spune Ganea înainte să se urce în mașină. E puțin agitat și mai încruntat ca de obicei.

Filtru, filtru, filtru! Stop!

În sfârșit, granița! Denivelările din asfalt păreau să nu se mai termine. S-a terminat, preț de 20 de kilometri, asfaltul pe partea stângă. Mașinile au mers îngrămădite pe un singur sens și să vezi două TIR-uri îngrămădindu-se pe o fâșie subțire de șosea nu e tocmai relaxant. Ciudat, te bucuri când vezi grănicerii transnistreni. Un filtru, apoi al doilea și, în sfârșit, al treilea și ultimul. Pașapoartele sunt controlate, verificate, introduse într-o bază de date și, într-un final, date înapoi. Singura problemă e că echipa trebuie să fie la stadion cu o oră și jumătate înainte de partidă și vameșii nu par să țină cont de asta: „Mamă, mamă! Mai durează?”, întreabă cu tupeu, dar totodată prudent, delegatul Rapidului din Ghidighici. „Gata! Hai să mergem”, răsuflă ușurat după ce grănicerii înapoiază pașapoartele.

„Acreditări? Voi glumiți, nu?”

Mașina ProSport urmărește autocarul. Alfabetul latin a dispărut în totalitate, fiind înlocuit de către cel chirilic. Oamenii vorbesc doar rusa, iar cei care știu și limba română, o vorbesc doar șoptit. „Auzi, dar noi cum intrăm? Trebuie să ne acredităm? Cât costă un bilet?”, îl întrebăm la intrarea în stadion pe unul dintre oficialii echipei lui Ganea. Până cu o oră înaintea meciului nu ne-a trecut deloc prin cap că n-am putea intra în stadion. „Voi glumiți, nu? E liberă intrarea, intră cine vrea și cine nu vrea!”. Chiar dacă sunt polițiști peste tot, pe arena bătrână din Ribnița, chiar intră cine vrea. Ajunge și celebrul – cel puțin în Moldova – patron al Rapidului la meci. Coboară dintr-un Mercedes negru cu numere de Chișinău, pe care îl parchează la câțiva metri de vestiarele oaspeților. Gazdele se schimbă lângă arbitri, într-o baracă. „Sunt condiții modeste, trebuie să fim sinceri”, spun, parcă rușinați, oamenii.

„Ionele, hai să-i batem amândoi!”

Victor Ostap , omul cu banii de la Rapid, e un tip controversat în Moldova. Amabil, elegant îmbrăcat, seamănă un pic cu Marius Stan, dacă ignori mustața. Nu menajează pe nimeni când vine vorba de fotbal și e brutal ca o lovitură în plină figură. „Degeaba dai gol Angliei, dacă nu poți să aduci agresivitate la echipa asta. Că dânșii își bat joc de fotbal uneori”, spune împingându-l, mai în glumă, mai în serios, pe unul dintre jucători. Povestește cu umor și prima întâlnire cu Ganea: „I-am zis: «Măi, Ionele, am auzit că îți place să bați arbitrii! Nu-i nicio problemă, că și mie îmi place! Hai să-i batem la dublu»”. Nu știi dacă să râzi sau nu și singura reacție e un zâmbet în colțul gurii.

„Pederastule, n-ai cum să ne oprești!”

Cât de dur e Ostap s-a văzut la meci. Cocoțat pe ultimul rând al tribunei de doar câteva sute de locuri, lângă o boxă defectă din care ieșea doar un fâșâit îngrozitor, nu se oprește din a-l certa pe „central”. Mai ales după ce echipa sa egalează: „Ai văzut, băi, pederastule? N-ai cum să ne oprești, băi!”. De ce ar vrea arbitrul să-i oprească explică tot el: „Aici, se mai dau câte două-trei mii de dolari, așa, ca să arbitreze corect, spun ei”.
Ați venit special să fiți alături de Ionel Ganea la debut?
Am mai fost la câteva meciuri până acum, dar n-am rezistat mai mult de 30 de minute…
Deci dacă vă voi vedea plecând la pauză…
Nuuuu! Nici vorbă. Azi stau cel puțin până în minutul 70! Ha-ha!
Pentru el, fotbalul e o distracție. Are mai multe afaceri și își găsește un refugiu ciudat în acest sport. Pentru Ionel Ganea, fotbalul e o meserie în care abia a scos capul: „Frate, meseria e la fel peste tot! Trebuie doar să pui suflet”.

5 ani de existență va împlini pe 23 august clubul Rapid Ghidighici pe care îl antrenează Ionel Ganea

6 este cel mai bun loc ocupat de Rapid în scurta sa istorie, în campionatul Republicii Moldova

3.000 de dolari câștigă Daniel Barna, fundaș venit de la Ceahlăul în urmă cu câteva săptămâni

1-2 a câștigat echipa lui Ganea, la primul său meci oficial pe banca lui Rapid Ghidighici, în deplasarea de la Iskra-Stal