În numele tatălui

La trei zile după ce a devenit campion al Europei, căpitanul
naționalei de fotbal a României a participat în orașul natal la
dezvelirea statuii tatălui său, cel care a avut o influență majoră
în formarea sa ca jucător.

Chivu s-a întors ieri la Reșița, la fel de modest cum a plecat. Nu
l-au schimbat nici îmbrățișările cu Stankovic sau Mourinho, de
sâmbăta trecută, nici medaliile supreme din Olanda sau Italia, nici
măcar banderola naționalei sau a Ajaxului. I-a salutat cu același
respect pe oamenii pe care i-a lăsat în urmă la scurt timp după
decesul tatălui său…

Reșițenii i-au făcut statuie lui Mircea Chivu, iar coincidența a
făcut ca dezvelirea să aibă loc la câteva zile după finala de la
Madrid. „Pentru mine, tata a însemnat foarte mult. Aș vrea
să fiu jumătate din soțul și tatăl care a fost el, abia atunci mă
voi simți împlinit”, a spus fotbalistul lui Inter.

„M-am
născut a doua oară”

Cristi a avut și puterea să glumească pe seama accidentării sale
din ianuarie: „După 6 ianuarie e greu să mă mai gândesc la
unele lucruri ca înainte. Pot spune că am cinci luni de viață. M-am
născut a doua oară. Era să îmi faceți și mie o statuie lângă a lui
tata, asta ca să fac și eu o glumă”.

Mircea Chivu a fost antrenor secund la CSM Reșița pe vremea când
Cristi debuta în Divizia A. Era foarte dur cu fiul său, lucru care,
spune Cristi, a contat mult în formarea sa ca jucător:

„Am luat și bătaie de la tata, mă certa când greșeam pe
teren, dar chiar și când făceam lucruri bune. De la el am învățat
să îmi fac autocritica, pentru că nu m-am mulțumit niciodată cu ce
am obținut, tot timpul am dorit mai mult. Îi mulțumesc pentru ce a
făcut pentru mine și sunt convins că, de acolo de unde e, mă
urmărește”.

Cristi a stat doar o oră la Reșița, pentru că a trebuit să se
întoarcă în cantonamentul naționalei, dar a fost de ajuns să le
facă o bucurie oamenilor de acolo, pentru care fotbalul adevărat se
mai vede doar la televizor.

Mircea Chivu
(1954-1998)

Tatăl lui Cristi a început fotbalul în Craiova și, la doar 19 ani,
a cucerit titlul cu Universitatea (1973-1974). Cariera lui de
fotbalist se confundă însă cu CSM Reșița, pentru care a jucat între
1975 și 1983. A antrenat în Germania, la tineretul lui Munchen 1860
(1992-1994), și a promovat în Divizia A cu Reșița (1997).

Statuia din marmură, amplasată lângă vestiarele stadionului din
Valea Domanului, a fost executată de Simona Munteanu, iar
inițiativa a avut-o Cristi Bobar (25 de ani), cel mai tânăr
președinte de club din România. El conduce FC Școlar Reșița, echipa
care joacă acum pe stadionul „Mircea Chivu” în Liga a III-a

„Câștigarea Ligii Campionilor e o satisfacție profesională,
dar în viață sunt mult mai importante persoanele pe care le
iubesc” – Cristi Chivu

Poezie
marca Adrian Păunescu

Prezent la eveniment, marele poet a compus pe loc câteva versuri
despre Chivu

„Aceasta e povestea ce se întîmplă
La Reșița în mijloc de Banat
E fericit acasă Cristi Chivu
Atît cît este și înlăcrimat
Că tatăl lui a fost răpus de boală
Și n-a avut norocul de a-și vedea
Băiatul campion în Europa
Trecând prin moarte mai presus de ea.
Și dragi i-s toți acei aflați de față
Dar cel mai drag îi este cel absent
Tăticul lui mutat în marmuri albe
Mai drag decât întregul continent”