Incredibil: cum a încercat Burleanu să îl lase pe Lupescu fără adeziuni valabile în dosarul de candidatură folosindu-se de o prevedere din Statutul FRF votată în 2014. Planul era cât pe ce să reușească

• „Pușcaș este în siguranță, dar Lupescu s-ar putea să aibă probleme. Comisia a rămas în deliberare.”
  Telefonul îl ia prin surprindere pe reporterul ProSport. În lumea fotbalului se știe deja că președintele FRF, Răzvan Burleanu, caută cu înfrigurare (disperare?) soluții pentru a-i bloca lui Ionuț Lupescu, fie și în ultima clipă și cu orice preț, candidatura la alegerile din 18 aprilie. Dar cum ar putea să facă asta?

Ziua de joi, 5 aprilie 2018, când la sediul FRF comisia de validare a analizat dosarele pretendenților la președinție, a fost unul din momentele-cheie ale bătăliei sălbatice care se duce pentru conducerea fotbalului românesc. Pentru o scurtă perioadă de timp, peste întregul proces a planat chiar și umbra incertitudinii. Și, în același timp, a devenit clar planul prin care actualul președinte a încercat să îl scoată în decor pe principalul său inamic, Ionuț Lupescu.

Vă amintiți anunțurile – la momentul respectiv, considerate ridicole și megalomanice – lui Răzvan Burleanu, care prin februarie-martie anunța periodic că zeci de noi electori i-au trimis adeziunea pentru candidatura la un nou mandat în fruntea FRF.

Pe 5 februarie 2018, Răzvan Burleanu anunța triumfal, pe site-ul său și pe contul de Facebook, că a strâns 210 propuneri de candidatură din totalul celor 257 de membri electori ai FRF

S-a și râs destul atunci de această poveste care avea să se dovedească, la începutul lunii aprilie, cu două săptămâni înaintea alegerilor, o capcană poențial letală pentru toți ceilalți rivali, în afara lui Marcel Pușcaș.

Într-un final, după săptămâni de teasing, Răzvan Burleanu anunța, la 1 martie 2018, că interminabila sesiune de autografe se încheiase: strânsese 210 adeziuni pentru candidatura sa.

210 dintr-un total posibil de 257.

Veți vedea, pentru opozanții săi acest stop a echivalat cu un tren oprit la 2 centimetri de autobuzul blocat la trecerea peste calea ferată.

Cheia întregii povești: Statutul FRF, Articolul 50, Alineatele 3 și 4

Amănuntul devine relevant dacă citim Statutul FRF. Potrivit Articolului 50 (Alegerea și mandatul Președintelui FRF), Alineatul 4, „pentru alegerea Președintelui FRF, numai membrii afiliați pot propune candidați. Un membru afiliat poate propune un singur candidat pentru funcția de președinte al FRF (…)”.

Conform aceluiași Articol 50, Alineatul 3, litera f), candidații „trebuie să facă dovada propunerii scrise din partea a cel puțin 5 membri afiliați”.

Ambele condiții au fost introduse în Statut acum 4 ani, în Adunarea Generală a FRF din 28 iunie, și au fost validate de instanțele de judecată abia acum doi ani, după o serie de procese.

Articolul 50, Alineatele 3 și 4 din Statutul FRF, cheia planului la care a lucrat Burleanu toată iarna

Așadar, să notăm:

– timp de mai multe luni, încă din toamna anului trecut, cu mult înainte ca oamenii să știe că Lupescu va candida la președinția FRF, Răzvan Burleanu și oamenii săi au început o campanie asiduă de strângere a adeziunilor pentru actualul președinte. De silă, de milă, de teamă sau din convingere, membrii electori au trimis în valuri aceste semnături solicitate. La acel moment, nu se zărea vreo perspectivă și fotbalul românesc părea condamnat la încă patru ani cu acești oameni la Casa Fotbalului. În interiorul fenomenului se știe deja cât de răzbunători pot fi actualul președinte și locotenenții săi, așa că nu foarte mulți oameni și-au asumat răspunderea de a refuza „invitația”.
– aproape simultan, operațiunea a fost demarată, pe cont propriu, și de Marcel Pușcaș. Cunoscut bine în fotbalul românesc, competent și aplecat spre soluții pragmatice, fostul fotbalist și președinte la Steaua are sprijinul și simpatia multor oameni din interiorul sistemului – mai ales din partea celor implicați la cluburile de copii și juniori.

Marcel Pușcaș a strâns și el, din timp, suficiente adeziuni: aproximativ 20, conform surselor ProSport.

– numai că, pe 12 februarie, după luni de zvonuri și dezmințiri, Ionuț Lupescu și-a anunțat și el intrarea în cursă. Din acel moment, lucrurile au evoluat cu viteză. Cel puțin pe hârtie, lui îi mai rămăsese un „bazin” foarte mic – sub 30 de electori – de unde să-și obțină cele 5 semnături obligatorii ca să poată intra pe buletinele de vot. Și asta, cu condiția ca pe parcurs să nu se mai ivească și alți candidați (în mod bizar, joi a fost mai întâi invalidat, apoi validat de comisia FRF un al patrulea om care vizează președinția, Ilie Drăgan. Acesta a fost inițial respins, pentru că din cele 5 adeziuni pe care le obținuse, una fusese retrasă, iar o alta venise de la un membru dezafiliat. Ulterior, spre seară, dosarul a fost reanalizat și Drăgan a fost acceptat și el).
După cum se știe, dosarul lui Ionuț Lupescu a fost, joi după-amiază, acceptat.

De ce a eșuat planul

Planul lui Burleanu, deși a fost foarte bine pus la punct și susținut cu resurse deosebite, a eșuat, în cele din urmă. Cauzele au fost multiple.

În ciuda metodelor folosite, președintele și oamenii săi au reușit să obțină mai puține adeziuni decât speraseră. S-au oprit puțin sub masa critică, dar – totuși – sub.

Apariția lui Ionuț Lupescu în peisaj a schimbat complet datele problemei. Mai mulți din membrii electori au trimis hârtie la FRF prin care anunțau că își retrag adeziunea, ei îndreptându-se ulterior către Lupescu. Alții, care promiseseră că vor trimite adeziune și chiar erau pe punctul să o facă, s-au răzgândit după anunțul lui Lupescu.

Paradoxal, deși a strâns un număr uriaș de voturi, Burleanu nu a reușit să convingă suficienți oameni. Poate apărea întrebarea „de ce nu a mai insistat puțin, ca să își atingă scopul?”. Răspunsul e simplu: pur și simplu, atât s-a putut. În afara celor 210 (din care unii s-au retras ulterior) nimeni n-a mai vrut să semneze.

Chiar și în aceste condiții, fostul internațional a avut la dosar un număr relativ redus de voturi – „cred că sunt vreo 15-20″, i-a spus Lupescu reporterului ProSport joi, într-un moment când în lumea fotbalului se răspândise deja zvonul că s-ar putea să fie probleme cu candidatura tocmai pentru că, potrivit Statului FRF, adeziunile multiple urmau să se anuleze.

Până la urmă, Lupescu a trecut de comisia de validare. „Ne așteptam să se încerce inclusiv pe partea asta blocarea mea, așa că am avut grijă să depunem la dosar adeziuni valide”, a explicat candidatul pentru ProSport.

Eforturile și resursele alocate de Burleanu campaniei de semnături

Pentru a înțelege complexitatea planului și forțele dislocate de Burleanu ca să și-l atingă, trebuie să ne întoarcem puțin în urmă, în vara anului trecut.

La una din „ședințele de lucru” organizate în această iarnă la Cheile Grădiștei, Burleanu a strâns reprezentanții fotbalului feminin. „Au convocat lumea, au dat de mâncat și de băut, a fost un simulacru de discuție și pe urmă ne-au pus în față hârtii, să semnăm adeziuni. De asta ne chemaseră”, au relatat martori oculari pentru ProSport

Văzând că nu îl pot bloca pe Ionuț Lupescu prin modificările aduse Statutului FRF anul trecut (eventualii candidați să fi activat minimum 2 din ultimii 5 ani în fotbalul românesc), președintele FRF și oamenii săi au conceput altă strategie. Ei au demarat din timp o foarte agresivă campanie, străduindu-se să convingă, cu orice preț, cât mai mulți membri afiliați să le trimisă adeziuni.
Așa se explică și valul de excursii organizate pe banii federației pentru electori, și „ședințele” de la Cheile Grădiștei, și telefoanele imperative date în teritoriu, și „centrul de comandă” constituit, în care oameni detașați acolo asta făceau de dimineață până seara – se ocupau de strângerea adeziunilor. Așa se explică inclusiv momentele foarte tensionate și schimburile dure de replici cu unii membri FRF care nu au vrut să semneze, dar și crizele de nervi făcute de aghiotanții lui Burleanu.

FRF a încărcat, la începutul acestui an, zeci de votanți în avioane, trimițându-i în Antalya și în Slovenia pe cheltuiala instituției. Acolo, printre mesele de protocol și diversele activități recreative, alegătorilor li s-a cerut și o mică „favoare”, să semneze un petic de hârtie pe care își dădeau adeziunea la candidatura lui Burleanu. Operațiunea s-a repetat, de mai multe ori, și la Cheile Grădiștei, unde au fost invitați sistematic oameni din mai multe ramuri ale fotbalului (feminin, copii și juniori, sală, AJF-uri etc).

Într-una din ocazii, la unul din sejururile organizate sub masca unei „ședințe de lucru” la Cheile Grădiștei, unde fuseseră invitați votanți din AJF-uri și nu numai, Gabriel Bodescu (secretar general adjunct al FRF) a fost la un pas să se încaiere cu Mihai Prunariu, președintele AJF Gorj. Primul i-a cerut celui de-al doilea să semneze pentru Burleanu. A fost refuzat, moment în care, spun martorii oculari, a început să îl înjure pe îndărătnic și chiar să dea semne că ar vrea să sară la bătaie. Au intervenit între cei doi alți participanți la ședință și violențele au fost evitate.
ProSport a scris pe larg, atunci, despre incidente.