Informatori olimpici

Dosarele lăsate în urmă de Securitate arată cum teama de “propagandă dușmănoasă” în timpul competițiilor sportive internaționale era de multe ori vecină cu paranoia pentru regimul Ceaușescu. Cunoscută sub numele de cod “ACȚIUNEA PACIFIC 84”, deplasarea delegației României la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles a presupus o desfășurare de forțe impresionantă din partea Departamentului Securității Statului.
Ministrul Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al DSS, Tudor Postelnicu, a aprobat pentru deplasarea în SUA prezența a trei ofițeri, care se bazau, la rândul lor, pe o “rețea informativă” de 54 de persoane. Documentele aflate în arhiva CNSAS arată că cei 54 nu erau nimeni alții decât sportivi și antrenori din delegația care era alcătuită din 303 persoane. Mai mult, era recomandată “racolarea” a încă nouă sportivi care să asigure informațiile necesare celor trei însoțitori.
“În mod special trebuie înlăturată oricare împrejurare de natură a facilita rămânerea ilegală în străinătate a membrilor delegației”, se arată în planul Securității, care a raportat la finalul competiției că “s-a prevenit deplasarea în exterior a 12 persoane”.

Karoly, element dușmănos

În raportul final, cei trei ofițeri au identificat și cea mai mare amenințare pentru delegația română. Nimeni altul decât Bela Karoly, antrenorul care a descoperit-o pe Nadia Comăneci. Fugit din țară în 1981 și stabilit în SUA alături de soția sa, Martha, “Bela Karoly se numără printre elementele din emigrație care au încercat acțiuni directe de lezare a intereselor statului nostru, acțiuni de propagandă dușmănoasă, încercări de racolare, de influențare negativă a arbitrajelor”, se arată în raport.
Finalul documentului anunța noi acțiuni care îl au în vedere pe Karoly: “Persoanele care au fost depistate cu încercări de a acționa împotriva delegației și a intereselor Republicii Socialiste România au fost fișate și urmează să se prezinte propuneri pentru a fi în atenție pe linie de muncă”.

Am fost plătiți să participăm?

În documentele Securității nu se face în schimb nicio referire la suma de 120.000 de dolari despre care cotidianul New York Times susține că organizatorii au plătit-o României pentru a participa. În iulie 2008, cotidianul american anunța că românii au primit acești bani pentru a nu se alătura boicotului celorlalte țări sovietice, organizat la ordinul URSS. 14 țări socialiste au boicotat în 1984 Olimpiada. China și România au fost cele care au participat.

Maricica Puică: „Păi dacă voiam să fug, mă mai prindea cineva?”

Pe lista aflată în arhivele Securității nu sunt date numele informatorilor. Unii erau însă cunoscuți, așa cum s-a dovedit ulterior a fi fost antrenorul de gimnastică Adrian Goreac. Despre alții doar s-a bănuit. Campioană olimpică la Los Angeles, atleta Maricica Puică spune că ea era oricum tot timpul urmărită. „Era un securist de la minister, Roșu îl chema, care venea după mine mereu. Râdeam de el pe ascuns, pentru că era îmbrăcat în costum, dar avea șlapi de plajă în picioare. Când ieșeam din satul olimpic se punea și el în mișcare. Dar dacă voiam să fug, păi mă mai putea prinde el?”, spune râzând laureata olimpică de 3000 de metri.

„Eu nu m-am simțit urmărit niciun moment, așa că nu pot bănui niciun coleg. Aveam însă 20 de ani și poate că eram prea naiv”
Nicu Vlad,
Campion olimpic la haltere