INTERVIU cu Ilie Bărbulescu | „După a doua sticlă de vin roșu, îi spun lui Pierluigi Collina să mă împrumute cu 100.000 de euro! Știi ce-mi răspunde!?”. „Jaf” în stil italian, rolul lui Jorge Mendes pentru Boloni și Ghencea forever. „Mi-am luat o piatră de pe stadion. O țin într-un seif”. Partea a doua

Mintea multor fotbaliști de azi fuge spre Bentley, șampanie scumpă, magazine Hermes, caviar și scufundări prin Atlantic. Unii mimează fotbalul, alții sunt fotbaliști până-n vârful unghiilor. Prezentul îl face pe Ilie Bărbulescu să zâmbească. Foșnetul gazonului de pe Ghencea îl urmărește neîncetat, huruitul tribunelor îl animă în orice zi cu fotbal trist. Azi e consilier pe probleme de sport la Primăria Pitești și un bun reprezentant al slalomului uriaș. Printre ani de glorie și amintiri alb-negre. Nu lasă vreo propoziție neterminată când vine vorba despre Steaua lui și speră ca orașul care l-a dat pe Prințul din Trivale să nască noi talente. Barcelona, Honved și altele au fost despicate în prima parte a interviului ProSport, luni, 7 mai, la 22 de ani de la momentul Sevilla. A doua parte începe cu tasta PLAY de la aparatul video primit în dar după o victorie celebră.

Ce cotă de piață ați avea azi? Dacă ați fi jucat azi?
Nu prea știu ce să-ți răspund, dar sigur mi-aș fi petrecut vacanțele la Ibiza. Cu Nicu Gheară, cu Carles Puyol și cu alți fotbaliști. Cu voie bună, ca pe vremea noastră. Dar să știi că aș fi avut singur grijă de mine pentru că nu prea înțeleg intruziunea în fenomen a acestor impresari de azi. Și mă raportez doar la fotbalul nostru, pentru că mai cunosc și impresari străini. Dar ai noștri vin și-ți iau 30 la sută din contract sau din prime. E posibil așa ceva!? Băi, băieți, treziți-vă! E 2018, puteți să gestionați altfel treaba asta. Nu cu 30 la sută din contract dedicat impresarilor!

Îmi spuneți că mai cunoașteți și agenți FIFA străini. La cine vă referiți?
La portughezul Jorge Mendes, l-am cunoscut în urmă cu mulți ani, în Franța. Știe și câteva cuvinte în limba română, nu știu cine l-a învățat. El e un tip corect, care își reprezintă jucătorii așa cum ar trebui să o facă toți agenții FIFA. El și-a dorit să fie fotbalist când era copil, dar nu a reușit și și-a făcut o carieră impresionantă în acest domeniu. E cel mai bun din lume, nu zic asta doar pentru pleiada de vedete de care are grijă. El l-a pus pe Loți antrenor la Anvers.

Pe Boloni la Anvers?
Da, da, sigur. Se cunosc de mult timp.

Cine șuta mai bine la poartă? Dumneavoastră sau Boloni?
Eu am fost de mic stângaci, dar mama mă bătea cu nuielușa ca să scriu cu dreapta. Am ajuns să lovesc mingea la fel de bine și cu dreptul, poate chiar mai bine, la nea Leonte Ianovschi, la juniori. Și, cum îți mai spuneam, am jucat o perioadă și fundaș dreapta. Dar eu am văzut târziu că Loți (n.r. – Boloni) scria cu dreapta. Ce făceam cu el… Ce șuturi, ce lansări! Fiind un jucător de travaliu, am jucat pe toate posturile. Am jucat și mijlocaș la Steaua când erau accidentați Tudorel Stoica și Boloni. Am jcuat fundaș dreapta! Mă întrebau antrenorii: „Poți juca acolo, Ilie?”. „Normal”, le răspundeam. Posturile nu sunt fixe la o echipă, un fotbalist de calitate trebuie să joace pe orice post. Uitați-vă cum ajungea Belodedici în atac! te plafonezi repede dacă-ți păstrezi postul toată viața. Măcar într-un joc trebuie să arăți diferite veleități pentru orice rol.

Nu mi-ați răspuns cine șuta mai bine la poartă…
Amândoi.

„Cei de la Anderlecht au rămas o oră pe gazon după ce i-am bătut! Nu le venea să creadă!”

Mi-ați povestit în prima parte a discuției câteva lucruri despre Barcelona și Honved. Haideți să vorbim puțin despre meciul cu Anderlecht de la București.
Eram o echipă agresivă, când le-am dat 3-0, nu le venea să creadă! Noi ne antrenam pentru fiecare meci cu șuturi la poartă, începeeam in forță, cu Tudorel sau Boloni pentru țâșnirile lui Lăcătuș sau pentru demarcările lui Pițurcă. Belgienii au rămas o oră pe gazon, președintele și antrenorul lui Anderlecht! Nu le venea să creadă. Urcam toți, fundașii, mijlocașii, ne duceam peste ei, îi luam tare. Ghencea, ce amintiri! Am fost de curând pe stadion, îmi pare rău că se dărâmă, parcă se rupe o parte din mine.

V-ați luat ceva amintire?
Mi-am luat o piatră de pe stadion. O țin într-un seif.

Atât de mult iubiți acest stadion?
Da, da.

„Gigi a pierdut numele din cauza încăpățânării lui”

Câțiva foști colegi ai dumneavoastră sunt implicați în proiectul CSA Steaua, câțiva susțin echipa lui George Becali, FCSB. Nu vă întreb nimic, continuați dumneavoastră de aici!
Eu mi-aș dori ca Steaua să fie din nou numai una, să fie Steaua strălucitoare. Pe noi ne iubește și acum lumea, din Baia Mare până-n Bacău! Noi eram prieteni cu handbaliștii, cu cei de la rugby, cu baschetbaliștii, cu voleibaliștii. Eram suporterii lor activi și ne mândream cu asta, îi simțeam că joacă și pentru noi în săli. Eram o familie, acum văd disensiuni duse la extrem, oameni învrăjbiți… Cred că Gigi a pierdut numele și stema din cauza încăpățânării lui. Dar nu trebuie uitat că a ținut în viață acest club într-o perioadă în care nu prea se băga nimeni cu bani la Steaua. Eu sper ca la un moment dat să se așeze la masă, să discute și să se înțeleagă. Nu cred că Gigi era atât de prost încât să lase la întâmplare lucrurile. Ceva a fost… Atât vreau să spun despre acest subiect.

Ați identificat un jucător de real talent din fotbalul românesc pe care nu l-a reperat nimeni până acum?
N-aș putea spune… Dar fotbalul din Pitești se va ridica din nou și va propulsa din nou jucători esențiali.

Ați putea face un Top 3 al celor mai buni fotbaliști piteșteni din istorie?
Da.

Să începem cu locul 3!
Dobrin.

Pe 2?
Dobrin.

Și pe primul loc?
Tot Dobrin. Așa arată topul. Poate pe 4… Radu II, poate pe 5… eu. Fotbaliști mari, conducători mari, arbitri pe măsură.

„Eu ce să fac acum că Ministerul Tineretului și Sporturilor nu realizează nici în ceasul al 12-lea că noi, cei de la Sevilla, ar trebui să avem rente viagere!? Ne-au tot dus cu vorba…”

Cum vi se pare ideea ca arbitrajul românesc să fie condus azi de un grec, Kyros Vassaras?
Mi s-ar părea normal ca arbitrii să iasă la televizor și să ofere declarații la final de meci sau la început de săptămână, să facă o analiză. Nu să se închidă în ei sau să li se blocheze libertatea de exprimare. În foarte multe țări, ei apar în conferințe de presă, acceptă dialogul, sunt transparenți. Și cei mai mari! Cum era și Pierluigi Collina. Un adevărat personaj, un model pentru arbitri. L-am cunoscut personal.

Cu ce ocazie?
Aveam un prieten italian. Și, după un eveniment, am ieșit să bem o apă plată, dar am început cu o sticlă de vin roșu. Eu știu puțină italiană, am rezonat rapid… Am trecut la a doua sticlă de vin roșu. Și, după a doua sticlă de vin roșu, l-am întrebat mai în glumă mai în serios pe Collina, știind că era director de bancă, dacă îmi dă și mie un împrumut de 100.000 de euro? Știi ce mi-a zis?

Nu-mi dau seama.
Mi-a răspuns senin: „Sigur, pe câți ani?”. Luat prin surprindere, m-am repliat în câteva secunde cu calm. Și i-am zis: „Pe 25 de ani!”. „Cred că se rezolvă!”, a replicat Collina. Am mai stat puțin și l-am atacat: „Și dacă nu-i mai returnez niciodată?”. S-a uitat contrariat la mine, dar mi-a zis: „Nicio problemă!’. N-a mai trecut mult timp și a completat: „25 de ani de pușcărie!”.

Considerat cel mai bun arbitru din istoria fotbalului, Pierluigi Collina a fost desemnat de FIFA cel mai bun central al lumii șase sezoane consecutiv (1998 – 2003). A absolvit Universitatea din Bologna, în 1984, licență în economic.. De profesie analist financiar, Collina a condus finala Campionatului Mondial din 2002.

La ce țineți mai mult? La poveștile din afara fotbalului sau la trofee?
La ambele. Viața e făcută din întâmplări care-ți rămân toată viața. Și bune, și rele. Trebuie să știi să treci peste ele. Să le consideri pe toate experiențe de viață. Eu ce să fac acum că Ministerul Tineretului și Sporturilor nu realizează nici în ceasul al 12-lea că noi, cei de la Sevilla, ar trebui să avem rente viagere!? Ne-au tot dus cu vorba… Doar Duckadam și Majearu au… Ar trebui să îndrepte nedreptatea măcar acum. Săracul „Piticu'” Lucică Bălan a murit și de supărare. Dar trebuie să trecem peste toate. Altfel, ajungi la… balamuc!

„Mi s-a pus supranumele de > pentru că eram o fire rebelă. Aveam curajul pentru dreptate să mă contrez cu adevrsarii, cu colegii, cu prietenii, cu antrenorii sau cu arbitrii”

Ilie Bărbulescu, câștigător al Cupei Campionilor Europeni, al Supercupei Europei și finalist al Cupei Intercontinentale

Ilie BĂ‚RBULESCU
Născut: 24.06.1957 (Pitești)
Post: fundaș sau mijlocaș lateral

Debut în Divizia A: 09.11.1974, FC Argeș Pitești – FCM Reșița 1-1
Debut în Cupă: 13.11.1974, Universitatea Cluj – FC Argeș Pitești 1-0
1974-75    FC Argeș    8/0    1/0
1975-76    FC Argeș    24/0    0/0
1976-77    FC Argeș    30/0    1/0
1977-78    FC Argeș    32/2    3/0
1978-79    FC Argeș    30/1    1/0
1979-80    FC Argeș    29/6    0/0
1980-81    FC Argeș    30/4    2/1
1981-82    FC Argeș    26/1    1/0
1982-83    FC Olt    29/4    1/0
1983-84    FC Olt    16/1    1/0
1983-84    Petrolul    17/0    1/1
1984-85    Steaua    30/0    2/0
1985-86    Steaua    33/2    5/1
1986-87    Steaua    14/1    4/0
1987-88    Petrolul    6/0    0/0
1987-88    FC Argeș    3/0    1/0
1988-89    Dacia Pitești     Div.B    0/0
1990-91    Callatis Mangalia    Div.B    0/0
Total Divizia A: 357 jocuri, 22 goluri
Total Cupă: 24 jocuri, 3 goluri
A câștigat 4 titluri (unul cu FC Argeș, trei cu Steaua) și 2 cupe (ambele cu Steaua)

În echipa națională
Debut: 13.05.79, Cipru – România 1-1
Total: 5 jocuri

În echipa olimpică
Debut: 04.04.1979 Pitești: România – Cehoslovacia 1-0
Total: 8 jocuri, 2 goluri

În echipa U21
Debut: 22.09.1976, Cehoslovacia – România 1-0
Total: 11 jocuri, 1 gol

În cupele europene
Debut: 13.09.1978, FC Argeș Pitești – PanathĂ“naïkos 3-0
Total: 23 jocuri, 3 goluri
A cucerit Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei

Statistică Răzvan TOMA