Interviu cu noul Hagi de la națională: „Când mi-a cântat imnul, mi-au tremurat genunchii!”

ProSport a descoperit secretul care-l poate face pe Ianis Hagi
cel puțin la fel de mare ca tatăl său. Fiul „Regelui” n-are statut
preferențial la „Academia Hagi”, nimeni nu-l protejează pentru
numele său! E talentat, dar trebuie să-și câștige locul în echipă.
Din exigența celor din jurul său și ambiția sa genetică se poate
naște liderul primei reprezentative la Euro 2020.

Reportaj la Medgidia, la primul meci oficial al puștilor de la
„Academia Hagi” după Jocurile Mondiale ale copiilor. Pe 1 mai, la
Ankara, selecționata Under 13 a României se clasa pe locul 2 cu
șapte jucători de la academie în lot. Printre ei, și Ianis Hagi,
fiul de 12 ani al „Regelui”, aflat la prima sa convocare în
tricolor. Surpriză însă! La meciul de la Medgidia, din „zonalul” de
juniori D, Ianis a lipsit! „E pedepsit”, explică
antrenorul Marius Codescu. „Ieri trebuia să meargă la
școală, dar a preferat să vină la antrenament. Ca pedeapsă, n-a
fost chemat la meci. Este același regulament pentru toți,
indiferent de nume. Ba mai mult, de la el am pretenții și mai
mari”, explică antrenorul.

Câteva ore mai târziu, în holul hotelului Iaki, Hagi jr își
asumă vina. „Eu am greșit, trebuia să ascult. Dar am
făcut-o pentru că vreau să ajung fotbalist mare, ca
tata!”. Declarație impresionantă a unui puști de 12 ani,
ambițios până la lacrimi și pretențios cu el însuși. Dacă nu
credeți, citiți interviul de mai jos.

Ce-și dorește Ianis Hagi?
Să ajung un fotbalist bun. Să mă cunoască lumea, să câștig
trofee.

Presupun că ai și un idol…
Da. Ca fotbalist, Messi… În viața de zi cu zi, am un singur idol,
tatăl meu. Vreau să am un traseu asemănător cu al lui. Să joc
câțiva ani în România, unde să-mi arăt calitățile, după care să
plec la o echipă mare din străinătate.

Messi și Gică Hagi, doi „decari” celebri. Totuși, tu joci
cu 11 pe tricou. Nu te-a tentat numărul 10?
Nu contează cu ce număr pe tricou joci. Important e cum joci. Eu
m-aș mulțumi și cu 18, numai să fiu titular.

Unde ai vrea să joci în țară?
(se gândește câteva secunde)… La Viitorul Constanța. În cinci
ani, sunt convins că echipa va ajunge în Liga I. Vor veni jucători
foarte buni de la juniori și voi avea unde să mă fac remarcat. Nu
trebuie să ajung la altă echipă de tradiție să-mi arăt calitatea.
Până atunci trebuie să muncesc și să cred în mine.

Ți s-a întâmplat ca adversarii să te vâneze? Să încerce
să te intimideze?
Foarte mulți, pentru că deja mă cunosc. Încerc pe cât posibil să-i
evit, să nu le răspund și să-mi văd de joc. Însă, atunci când
exagerează, mai strig la ei sau îi atrag atenția arbitrului, dar
nu-i înjur.

Vin ironii și din tribună…
Da, mai sunt părinți care mă provoacă. Strigă la mine că simulez
faulturile și că arbitrii fluieră pentru că sunt băiatul lui Hagi.
Le răspund prin goluri și pase de gol.

„La imn
mi-au tremurat genunchii”

Ce ai simțit la prima ta convocare la echipa
națională?
Când a cântat prima oară imnul mi-au tremurat genunchii. Am simțit
că suntem cu adevărat fotbaliști. Păcat că nu am câștigat finala
(n.r.-0-1 cu selecționata Ucrainei). Turneul de la Ankara mi-a adus
și primii bani câștigați din fotbal, 120 de euro.

Ce ai făcut cu ei?
Mi-am luat o pereche de adidași și de restul am cumpărat cadouri
pentru mami și Kira (n.r.- sora lui).

Ai păstrat primul tău tricou de la
națională?
Nu. Mi-ar fi plăcut să-l țin ca amintire, dar la final ne-au luat
echipamentul, pentru că urma să-l dea celor născuți în 1997.

„Tata îmi
spune doar ce greșesc”

Un vis legat de prima reprezentativă?
Să ajung acolo. La naționala mare nu poți să ai decât un singur
obiectiv, calificarea la turnee finale. Important este ca și acolo
să se formeze un grup unit, să se creeze relații de joc.

Ai ajuns să vezi meciurile cu ochi de fotbalist? Te uiți și
la altceva decât la calitatea jocului?
Sigur, mă uit la sistem, la cum se mișcă blocul funcțional, la cum
preia mingea un jucător mare.

Gică Hagi este exigent sau indulgent cu
tine?
Foarte exigent. Seara, când analizăm fiecare meci al meu, îmi spune
doar ceea ce am făcut rău.

Crezi că ai un stil de joc apropiat de cel al tatălui tău,
pe când avea și el 13 ani?
El era individualist, eu joc mai mult pentru echipă. Îmi place să
dau pase de gol. Și mai e o diferență, eu lovesc mingea cu ambele
picioare.

„Până la Barcelona, eu am folosit piciorul drept doar
ca să mă urc în autocar. Ianis are avantajul că joacă la fel de
bine cu ambele picioare. Și mai deține un atu, are deja un
nume”
Gică Hagi