Ștefan Popa-Popa’s este cel mai rapid caricaturist din lume – un record omologat de Guiness Book. A vizitat toate capitalele Europei, a stat la câțiva metri distanță de cei mai importanți șefi de state din lume și a reușit să le aducă zâmbetul pe buze cu o filă subțire, subțire de tot. „Trăiesc în România, retras la Timișoara, și mă exprim în străinătate„, spune despre sine caricaturistul care se mândrește cu faptul că a fost primul artist primit pentru a-și expune lucrările la Vatican.
A avut mii de ochi ațintiți asupra caricaturilor sale, în expoziții de-a lungul și de-a latul globului. A jurizat caricaturi la marile saloane internaționale și are un cuvânt greu de spus în această branșă exclusivistă. Deși în Franța a petrecut ani buni, iar caricaturiștii publicației Charlie Hebdo uciși pe 7 ianuarie 2015 – Wolinski, Cabu, Charb, Tignous și Honoré – au fost prietenii săi, prieteni buni – după cum accentuează, este dur cu analiza caricaturii în care publicația franceză a pus-o protagonistă pe Simona Halep. „Cunosc foarte bine publicația. Eu chiar am fost numit de ani de zile Cabut al Europei, cu trimitere la unul dintre caricaturiștii politici împușcați„.
Ștefan Popa-Popa’s a acceptat dialogul cu ProSport, pentru a pune într-o lumină obiectivă un subiect care a atins o coardă foate sensibilă a românilor.
Foto Mediafax
V-aș întreba prima dată dacă există caricaturi bune și caricaturi proaste? Orice caricatură este bună, atunci când o idee este bine subliniată printr-un desen bun. Asocierea unei idei bune cu un desen foarte bun – care subliniază această idee – dă o caricatură foarte bună. Sunt membru de juriu la multe saloane internaționale, în țară dar și în străinătate, și așa este considerată o caricatură bună de către membrii de juriu din toate saloanele internaționale, mari, din lume.
Bun. Mergem mai departe, din aproape în aproape. Ați văzut caricatura publicată de Charlie Hebdo, cu Simona Halep? Da. Chiar în dimineața respectivă eram la București și cineva, de la televiziune, m-a sunat. Le-am spus că nu am văzut-o. Au venit vreo șase cu telefoanele să mi-o arate, în față. Ulterior, am mai văzut-o, pentru că am mai acceptat să vorbesc despre ea.
Dumneavoastră, cu ochiul unui caricaturist, ce ați văzut în acel desen? Am văzut o țeapă în care s-a legat un român celebru, un român mare, un român în fața căruia ar trebui și ei să se închine, nu numai noi – în speță marea noastră jucătoare Simona Halep – legată de faptul că, în Franța, țiganii care au plecat de la noi din țară strigă pe străzi și prin diferite locuri ‘fiare vechi, fiare vechi’, pentru că și acasă se ocupă tot cu tâmpenii de felul acesta. Au făcut o legătură urâtă legată de poporul român, o legătură care consider că jignește poporul român – nu pe Simona neapărat. Jignește poporul român, pentru că de fapt ei asta au vrut să facă. Într-o democrație adevărată, eu trebuie să te respect pe tine – cel din fața mea, iar tu să mă respecți pe mine – cel din fața ta. Dacă nu ne respectăm într-o democrație, nu este ceva normal. De aceea, și noi trebuie să respectăm revista și ei ar fi trebuit să ne respecte pe noi, dar și pe alte popoare. Trebuie să existe un bun simț, al fiecăruia – toți avem șapte ani de acasă și o limită a bunului simț. Totul trebuie făcut în limita bunului simț, astfel încât o țară să nu deranjeze altă țară.
„Un derapaj prost făcut de cineva. Desenul – foarte prost și chiar imbecil făcut. Dar nu este prima dată când francezii, sub formă de umor, de caricatură, de povestioară, au jignit poporul român”
Cum ați defini caricatura? Pentru că sloganul celor de la Charlie Hebdo este brutal de-a dreptul – ‘un desen bun este un pumn în gură’… (n.r. – «un bon dessin, c”est un coup de poing dans la gueule!», cuvintele folosite de Cavanna, fondator al publicațiilor de satiră Hara-Kiri și, apoi, Charlie Hebdo) De acord cu ei, până acolo unde eu deranjez pe alții. Eu nu am fost niciodată de acord să faci caricatură religioasă. Am și eu Popa’s Academy, o școală renumită în toată lumea, în care eu, studenților mei, nu le dau voie să facă nici caricatură pe temă anti-religie și nici caricatură pe teme de sex. Mi se par cele mai penibile teme, slabe. Poți să câștigi bani dacă ești deștept și dacă ești talentat și cu alte teme, nu neapărat cu așa ceva. Dar, sunt foarte mulți tineri care vin acolo și se cred grozavi – ei cred că își pot permite să facă orice. Eu cred că poți să faci până la limita bunului simț. Dacă ei (n.r. – Charlie Hebdo) au depășit limita bunului simț, este problema lor și atunci suportă consecințele, cum au mai făcut-o, extrem, din nefericire, prietenii mei, pentru că cei cinci au fost prietenii mei foarte buni.
Plasați, deci, această caricatură cu Simona Halep mai degrabă în zona derapajului? După părerea mea un derapaj prost făcut de cineva, fără să își dea seama că jignește poporul român. Eu nu aș fi făcut așa ceva, mai ales că – să nu vă supărați – în caricatura aceea în niciun caz nu este Simona Halep. Este o persoană oarecare. Este o hieroglifă și cu ochi, și cu nas, și cu gură, și cu dinți. Nu mi se pare caricatură. Poate o caricatură gen Cabu, care aborda genul acesta, ca stil. Dar, dacă nu scria acolo ‘o româncă’ și ‘Roland Garros’, nu știa nimeni cine este acolo și ce este acolo. Dacă luați câte milioane de locuitori are Franța, la bani mărunți, nu o recunoaște nimeni. Doar prin scris au făcut legătura. Desenul – foarte prost și chiar imbecil făcut. Apoi, cred că a fost o greșeală faptul că au legat aspectul acesta cu treburile țiganilor. Și-au permis să facă lucrul acesta? Nu este prima dată când francezii, sub formă de umor, de caricatură, de povestioară, au jignit poporul român.
„Eu am făcut-o pe Simona Halep în caricatură, și cred că am făcut-o în așa fel încât și ea să se bucure, așa cum s-a bucurat și Putin, și Obama, și Angela Merkel. Pentru mine, Simona este o mare campioană și un mare simbol al lumii. Așa cum și Ilie Năstase a fost și a avut lumea la picioare acum câțiva ani. În niciun caz nu vin niște ciuri-buri îmbrăcați în uniformă să îi pună cătușe și să îl calce”
Putem vorbi despre un lanț al derapajelor în cazul acestei reviste foarte cunoscute? Ea este foarte cunoscută din cauza unui necaz. Altfel, nu era cunoscută deloc, iar tirajul ei a scăzut enorm. Ceea ce înseamnă că lumea se îndepărtează de gusturile acestor caricaturiști care activează încă acolo și care fac pentru bani treaba aceasta și, din păcate, o fac fără să țină cont de sensibilitățile celor pe care îi atacă. Și de faptul că într-o societate democrată cu o civilizație avansată n-ar trebui să existe asemenea jigniri. Pentru că nu știu dacă dumneavoastră ați accepta să fiți jigniți într-o societate – nu neapărat prin caricatură, prin orice mijloc. Nici lor nu le convine. Vă dau un exemplu…
… Eu, în Cotidianul, când a venit Macron în România, am publicat următoarea caricatură: doamna Macron, care… era nasoală, să nu spun ca cine… am făcut-o să semene cu Brigitte Bardot. A trebuit să mă chinui vreo jumătate de zi să o fac să semene cu Brigitte Bardot. Îl ține în lesă pe Macron, care în față are un os pe care este scris Roumanie. Eu, înainte de a face această caricatură, am dat telefon în Franța și i-am întrebat pe prietenii mei caricaturiști de acolo – De ce vine Macron aici? Voi pe ce linie ați merge? Și mi-au spus – fă-ne caricatura, că vine să vă dea fiare vechi, avioane vechi să vi le bage pe gât. Am fost publicat în aceeași zi, în România și în Franța – în Cotidianul, pe prima pagină. Dar treaba aceasta a deranjat pe cineva, pentru că fostul ambasador a dat telefon – să luam masa împreună, că nu știu ce invitație ne-ar face. Eu am spus – lasă-i, domne, în pace. Nu trebuie să mergem la invitațiile lor. Eu, care am stat 12 ani în Franța, și cunoscându-i… M-a întrebat – și ce o să fie dacă o să refuzăm? Eu – o să fim pe 14 iulie, ziua Franței, singurii nesalutați de către francezi. Pentru că ăștia sunt francezii: stați cu capul aplecat, cu capul aplecat rămâneți. Ar trebui să fim mai verticali, să avem mândria noastră, pentru că avem niște valori în țară foarte mari. Inclusiv în cultura lor, noi am dat niște valori. Cioran, Brâncuși, Eliade și mulți alții. Noi am fost un izvor de mari persoanlități și pentru alte culturi. Și, nu vă supărați, noi avem vârfuri în sport. Putem să ne mândrim. Din păcate, cei care ne conduc țara nu se ridică la nivelul artiștilor și al sportivilor. România a avut întotdeauna vârfuri, nu este vorba despre un singur vârf – Simona Halep – care, este, într-adevăr, foarte sus, dar sunt mai multe sporturi în care avem vârfuri cu care ne putem mândri.
Dumneavoastră i-ați dedicat, la finalul anului trecut, o expoziție de caricatură Simonei Halep. Cum o percepeți? Am avut cel mai mare salon internațional de caricatură. L-am deschis, cu participări mari internaționale, cu mari personalități, adevărate valori, nu toți ciuri-burii. Îl voi organiza și anul acesta. Printre altele, a fost și secțiunea de portrete, unde Simona Halep a avut un loc foarte important. Caricaturiști extrem de importanți din întreaga lume s-au oprit asupra acestei teme. Un lucru incredibil. Eu am făcut-o și cred că am făcut-o în așa fel încât și ea să se bucure, așa cum s-a bucurat și Putin. Eu sunt caricaturist oficial la summituri, i-am avut astfel pe șefii de stat în fața mea. Eu nu am făcut caricaturi de pe poze sau așa mai departe. S-a bucurat și Putin, s-a bucurat și Obama, s-a bucurat și Angela Merkel, s-au bucurat și alții. Caricatura mea nu este una jignitoare. Eu nu jignesc prin ceea ce fac – este felul meu de a fi. Nu mă poate acuza nimeni, nu îmi poate spune nci să fiu mai dulce. Este felul meu de a fi. Este stilul meu. Pentru mine, Simona este o mare campioană și un mare simbol al lumii. Așa cum și Ilie Năstase a fost și a avut lumea la picioare acum câțiva ani. În niciun caz nu vin niște ciurlilurli îmbrăcați în uniformă să îi pună cătușe și să îl calce. Dacă a încălcat legea, să suporte consecințele, să fie judecat, dar nu îl calci în picioare pe Ilie Năstase să îi pui cătușele. Suntem un popor de niciunfel.
Împotriva lui Charlie Hebdo a apărut deja o plângere penală, iar un europarlamentar român a cerut ca redactorii să fie prezenți la o dezbatere în Parlamentul European pe teme de libertate a presei. Cum apreciați aceste reacții din România? Eu nu cred că vor avea șanse. Să nu vă supărați pe mine, dar nu așa se rezolvă lucrurile. Eu merg des în Parlamentul Europei. Ei cred că românește pot să rezolve lucrurile internaționale. Greșit. În niciun caz. Dar veți vedea…
Mulțumesc pentru timpul acordat. Mulțumesc și eu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER