de Andru Nenciu
În urmă cu 22 de ani, Dana Dodean nici nu ajungea cu creștetul capului la o masă cu fileu din Arad, dar avea să se lege prin mii de fire de un sport cu care se hrănește și acum. În urmă cu 11 ani juca pentru prima dată la o ediție a Campionatului European alături de fete cu 10 ani mai mari și nici prin minte nu-i trecea pe ce podiumuri avea să urce. Cu nouă ani în urmă își lega soarta de jucătorul portughez de tenis de masă Joao Monteiro, cel care avea să-i fie mereu aproape, și doar la desert cu lingurițe de argint își mai spuneau în glumă că vor mușca la un moment dat din aceeași medalie. Iar în urmă cu un și jumătate avea să o aducă pe lume pe Lara Melissa. Și viața are un gust și mai bun de-atunci.
După 22 de ani de tenis de masă, Dana Dodean are trei prezențe la Jocurile Olimpice, titluri, medalii europene și performanțe cu echipele de club. La 11 ani distanță de primuul campionat european, arădeanca tocmai a câștigat la C.E. din Budapesta, săptămâna trecută, două medalii inscripționate cu mesajul „Mergi mai departe!”. Iar la o prăjitură cu gust alături de Joao își pune la gât medalia de aur cucerită la dublu-mixt – prima luată în istoria C.E. de un cuplu soț-soție. Pe podium, în Ungaria, la 18 luni distanță după ce a adus-o pe lume pe Lara Melissa, Dana Dodean (pe 50 în topul ITTF) a simțit o dorință copleșitoare de a fi lângă fetița ei. Pentru că e medalia lor. De fapt, nu e numai o medalie. E și o poveste.
Bună, Dana! Ne aflăm într-un loc în care se aud acordurile melodiei What a Wonderful World – Louis Armstrong. La ce te gândești când auzi piesa asta? Că e cazul să se mai termine cu războaiele astea și cu atentatele din toată lumea. Am conștientizat că pericolul pândește la tot pasul abia anul acesta, în ianuarie, la atentatul sinucigaș din Piața Taksim din Istanbul. Fusesem cu trei zile înaintea tragediei chiar în locul acela pentru că aveam meci cu echipa mea de club și ne-am oprit să facem poze. Și, după trei zile, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. (n.r. – atentat soldat cu 13 morți). Cei din echipa mea au zis că nu ar mai trebui niciodată să mergem în Turcia, dar dacă e să se întâmple… se întâmplă oriunde. Mi-am dat seama atunci că trebuie prețuită fiecare secundă din viață, că trebuie să te bucuri de ea și să nu te mai superi de toate prostiile și să le spui ce simți mereu persoanelor importante din viața ta.
Trăiești cu o doză de frică de atunci? Nu pot să zic asta, dar ca să mai dezvolt primul răspuns, îți spun că mă gândesc în fiecare secundă la fetița mea, Lara, și la familia mea. La Rio de Janeiro, în timpul Jocurilor Olimpice (n.r. sportiva din Arad a stat 30 de zile în Satul Olimpic alături de lotul de la tenis de masă) mi-a fost foarte greu fără ea, m-am simțit de parcă lipsea o bucățică din mine, am suferit cel mai mult din viața mea în acea perioadă. După terminarea competiției am vorbit cu domnul antrenor (n.r. – Viorel Filimon, antrenorul naționalei) și cu domnul președinte (n.r. Cristi Romanescu, șeful Federației de Tenis de Masă) că nu mai rezist și trebuie să renunț la sportul de performanță. Și din punct de vedere psihic mă simțeam rău pentru că mă simțeam vinovată față de cea mica. Dar, așa, cu vorba, m-am răzgândit și a rămas să mai joc. Bine, joc mult mai puține meciuri acum. Cu Grecia (n.r. – 3-0, partidă din cadrul preliminariilor C.E.) am căzut de comun acord cu federația să nu joc, dar merg în Olanda (n.r. – viitorul meci din campania de calificare). Încerc să tai cât mai multe competiții pentru a sta cu cea mică.
Nu ți-e teamă că te va cuprinde același sentiment și la viitoarele competiții? Eu tot zic că mă retrag, dar rezultatele bune îmi dau puterea de a merge mai departe. Fratele meu (n.r. – Cristian, 38 de ani) a început prima dată tenisul de masă cu un prieten al tatălui, apoi l-am văzut pe el și mi-a plăcut și mie. M-a sedus acest sport, antrenorul Arpad Kakas era încântat de mine, iar la 8 ani am luat primul titlu național. Acum, dacă nu aș avea-o pe cea mică, aș fi mers la mai multe concursuri.
Pentru istorie: primul cuplu soț-soție medaliat cu aur în proba de dublu-mixt a Europenelor Foto: ETTU
„Nu cred că aș putea deveni antrenor de tenis de masă pentru că nu aș mai avea răbdarea necesară” Dana Dodean Monteiro, sportivă legitimată la CSM Arad și TT Saint Quentin
Sărutul de pe podium Foto: ETTU
„În momentul în care am intrat în sală pentru turneul de dublu-mixt, i-am spus lui Joao că trebuie să uităm că suntem soț și soție”
Cum v-a venit ideea să jucați la dublu-mixt la Europeanul din Ungaria? Nu mie mi-a venit ideea, ci lui Joao. La început, el mi-a mai spus în glumă, apoi vedeam că tot insistă și îmi zicea să tot vorbesc la federație. El a insistat prea mult și apoi i-am transmis domnului Viorel Filimon că dacă una dintre fete (n.r. – Eliza Samara nu a mai jucat la dublu-mixt, Bernadette Szocs a luat argint alături de Ovidiu Ionescu) nu vrea să joace, să ne pună pe noi pe lista de așteptare. Și cum Eliza nu a jucat…
Ați mai jucat în meciuri oficiale împreună? Niciodată! Ne-am antrenat împreună, dar niciodată nu am mai jucat.
Cum îl ajută pe băiat un antrenament cu o fată și cum o ajută pe fată o ședință de pregătire cu un băiat? Pe băiat îl poate ajuta doar din punct de vedere al siguranței pentru că o adversară îl poate aduce în fața unei situații noi, cu lovituri nespecifice băieților, iar ei sunt obligați să ia cea mai bună soluție într-o fracțiune de secundă. Pe fete le ajută în sensul că trebuie să returneze mingi venite în forță. Noi ne-am pregătit ca pentru orice altă competiție de dublu.
Te referi și la șiretlicuri? Există? Ce v-ați spus înainte? Există anumite semne prin care comunicăm în țarcul de joc. Și am vorbit de la început că în momentul în care vom intra în sală, să uităm că suntem soț și soție! Dar s-a întâmplat să existe momente de tensiune în joc și Joao să discute cu mine ca și cum am fi vorbit, între noi. acasă. Și simțeam că încearcă să mă încurajeze, dar știam că dacă greșesc, va apărea un sentiment de vinovăție, am sentimentul ăsta…
Și ce-ți dădea atunci un imbold psihic în momentele de cădere? Îți exemplific. Din punct de vedere mental trebuie să te delimitezi la masă de relația cu partenerul tău de joc din afara arenei. Eu am mai jucat cu fratele meu (n.r. – Adrian Dodean) și mi-era frică să nu fac vreo prostie ca să nu-l rănesc pe fratele meu. Au fost câteva episoade de genul ăsta și cu Joao, la Campionatul European, apoi i-am spus să nu mai comunice cu mine cum o face acasă. El a fost probabil foarte calm, eu am avut și momente de tensiune.
Când? Când îmi fugea mintea la copil, acasă. Aș vrea anul viitor să o aduc cu mine la Campionatul Mondial (n.r. – Dortmund, luna mai), dar toată lumea îmi spune că e o idee foarte proastă. Foarte multe jucătoare fac lucrul ăsta în tenisul de masă. Sunt mamă și nu mă simt bine să n-o știu mai multe zile cu mine, chiar dacă stă alături de mama mea sau de soacra mea.
„Înainte să devenim părinți, soțul meu îmi tot zicea că nu vrea să ajungă să-l strige copilul lui: >. Acum, suntem părinți tineri, cu răbadare”
În semifinala de dublu feminin, pierdută de voi în fața cuplului german Solija / Shan, ați oprit la un moment dat meciul. De ce? Pentru că în acoperișul sălii era o fereastră prin care pătrundea soarele și ne obstrucționa vederea la masa de joc. Până au ridicat bannere pentru a acoperi geamul, a trebuit să așteptăm. Nu am fi putut juca pentru că ne orbea soarele. Nu știu dacă ne-a scos sau nu din ritm… Dar nici nu vrei să știi cum am ajuns la vestiar. Simțeam că nu mai pot sta în picioare de suferință, simțeam că am fi avut adversare mult mai ușoare într-o eventuală finală.
În medie, la Europenele din Budapesta ai jucat cam trei meciuri pe zi. Cum reușești să te menții într-o formă fizică optimă? Eu fac un antrenament tehnic și unul fizic pe zi. Înainte să nasc, făceam două tehnice și unul fizic. Acum fac mai puțin, dar eu cred că pentru a te menține între primii 50 de jucători în ierarhia ITTF ești obligat să faci un antrenament tehnic și unul fizic.
Ce-ți spuneai înainte de a deveni mamă când le vedeai pe colegele tale din alte țări venind cu copiii la comeptițiile importante? Tot timpul mi-au plăcut copiii și soțul meu voia să nu ajungă în postura în care copilul lui să-i spună „Bunicule!”. Dar Joao e un tată tânăr. Eu am avut mari probleme la genunchi, la ambii genunchi, iar doctorul meu mi-a spus, după a treia operație la genunchi, când mă auzea că aș vrea un copil, că a venit momentul, că oricum aveam nevoie de o pauză. Probabil că a fost cea mai bună alegere, suntem părinți tineri, cu răbdare.
Ce-i veți spune Larei când va vedea pozele cu voi campioni europeni, primul cuplu soț-soție medaliat cu aur la C.E.? Ma bucură chestia asta, sunt alte cupluri în tenisul de masă și prin ceea ce am făcut noi le dăm un exemplu că se poate. Îi von spune fetiței „Uite, mami, atunci am deschis un nou drum în tenisul de masă. Le-am arătat tuturor că facem echipă bună peste tot”. A fost o victorie și pentru psihicul meu. Psihicul e mult mai important, eu sunt o jucătoare care folosește 90 la sută psihicul și 10 la sută fizicul. Eu câștig un meci cu mintea. Ai văzut, în tenisul de masă sunt unii mai plinuți, alții mai slăbuți, 90 la sută contează psihicul. Bineînțeles, e foarte importantă și musculatura.
Dana Dodean are trei frați: Cristi, Adrian și Andreea
„Mi s-a întâmplat să mi se propună să joc pentru altă țară, dar am refuzat! Ce-aș fi făcut în momentul în care ar fi trebuit să cânt imnul!? România e țara mea și o iubesc așa cum e ea!”
În semifinalele probei de simplu din cadrul Europeanului au pătruns trei jucătoare de origine chineză și colega ta, Eliza Samara. Din ce în ce mai mult, în ultimii ani, Europeanul devine o afacere asiatică. Din ce perspectivă privești cazul naturalizărilor? Și în timpul meciului cu Han Ying (n.r. – în optimi, pierdut de Dana în fața sportivei din Germania) simțeam foarte multe mingi în care își punea decisiv amprenta fața chinezească a paletei. Ele au niște fețe diferite. Uneori îmi spuneam în minte: „Ce căutați voi, Doamne, la Europenele noastre!? Duceți-vă acasă la voi!” Dar nu e nicio problemă, trăim într-o lume liberă. Și eu locuiesc acum în Portugalia alături de soțul meu.
Ți s-a întâmplat să ți se propună să joci pentru altă țară? Da, dar am refuzat, pentru că atunci când ți se cântă imnul și nu știi versurile și nu simți nimic… nu e prea bine. Eu am știut să-l cânt și mi s-a făcut pielea de găină. Mai ales dacă mă gândesc că mă retrag și știu că am șansa să mi se cânte imnul. Aici e țara mea și o iubesc așa cum e ea.
34 de milioane de telespectatori au urmărit în China finalele la tenis de masă de la Jocurile Olimpice din Londra 2012
INFO Cu fratele ei, Adrian, a fost campioană națională la dublu-mixt chiar la Arad
INFO Arpad Kakas a fost primul antrenor al Danei Dodean
ProSport a încercat în trecut să ofere un răspuns în privința naturalizărilor discutând cu președintele FRTM, Cristinel Romanescu, și cu antrenorul naționalei feminine, Viorel Filimon. „Există țări care le dau ceva bani și le oferă condiții să facă antrenament, chiar dacă nu stau pe continentul nostru. Țările dezvoltate economic le oferă 10.000, 15.000, 20.000 de euro prima de instalare, dar totul este relativ și diferă de la țară la țară. E o sumă pentru a vă face o idee. Preferă această metodă în dauna unei investiții pentru copiii lor, din cadrul cărora ar putea să nu iasă niciunul mare jucător. Pe semne că mai rentabil să bagi banii în niște jucători care sunt mai nimeni în China, dar care pot crește valoric, așa s-a întâmplat și cu cele din Olanda, Franța, Spania, Anglia și acum cu Germania”, spunea Filimon. „Chinezii dispun de o arie de selecție extrem de largă și le este foarte ușor să cristalizeze vreo trei formule de aceeași valoare. Din această cauză, jucătoarele și băieții care simt că nu și-ar împlini niciodată visul de a evolua pentru națională optează să plece. Cum se naturalizează atât de rapid? În unele țări simplu: Ministerul Sporturilor din fiecare țară tratează cu Ministerul de Externe! Și lucrurile sunt puse rapid la punct”, spunea Cristinel Romanescu.
Ai jucat foarte mult și în Italia. La ce te gândești prima dată când îți amintești de acea perioadă? În Italia nu sunt bine văzuți românii, când locuiam acolo – 5 ani -, unii îi vorbeau de rău pe rromii noștri, dar există și o parte a italienilor care susțineau că românii sunt foarte muncitori. Fiecare… cu părerea lui.
50 e locul ocupat de Dana Dodean Monteiro în clasamentul mondial
18 e cel mai înalt loc ocupat de Dodean în clasamentul mondial
De obicei, auzi ce se întâmplă în sală, pentru că țarcurile de joc sunt amplasate la tenis de masă, de cele mai multe ori, lângă tribune. Aud doar vocea soțului sau vocea antrenorului.
Aș vrea să te întreb cât de greu îți este să joci cu părinții în sală, Florica și Gheza? Foarte greu, tata este foarte emotiv. Îmi aduc aminte că la un meci țipa foarte atât de tare în tribune, încât încercam să-l liniștesc eu, din timpul meciului meu. Eu simt emoțiile lor de la masa de joac, chiar dacă ei nu se exteriorizează.
1880 e anul în care a fost inventat în Anglia tenisul de masă
„Nu am dormit niciodată după-amiaza! Aș face sport tot timpul!”. Secretul școlii românești de tenis de masă și lovitura preferată
Aș vrea să-mi spui ceva ce nu știe publicul larg despre tine! Mulți apropiați nu mai pot descoperi multe lucruri pentru că nu mai am timp, dar lumea din jurul meu știe deja cam tot. Nu sunt o fire închisă, sunt genul de om deschis.
Te-am văzut de foarte multe ori în meciuri că te exteriorizezi. Nu încerci să-ți maschezi trăirile. Devine un plus pentru tine în duelul psihologioc cu o adversară. Știi de ce nu încerc să-mi camuflez trăirile?
Nu știu, de ce? Sunt de părere că dacă nu te exteriorizezi, se acumulează foarte mult emoțiile și chestia asta nu e bună. Încerc să respir adânc ca să mă eliberez de nervi. Și așa mai ajung să gesticulez, să țip, să mă exteriorizez. Și poate de asta, prin limbajul non-verbal, un spectator sau un adversar mă poate citi. Eu mi-am propus să mă mențin cât mai mult în zona selectă a tenisului de masă mondial.
Când nu faci sport? Sport cred că aș face tot timpul pentru că nu am dormit niciodată la prânz, mai ales de când am devenit mamă.
Mai devreme vorbeai de partea fizică a pregătirii. Ți-a fost greu să slăbești după ce ai născut? Nu, n-a fost. A fost ușor, spitalul din Viena în care am născut a fost foarte bun, am avut fizioterapeut la pat, am ajuns acasă doar cu 2 kg în plus față de greutatea mea obișnuită.
Care e secretul școlii românești de tenis de masă? Din spate vin tineri valoroși precum Diaconu, Dragoman, Pletea, Sipoș și mulți ații… Școala de tenis de masă este foarte bună, dar ne lipsesc unele condiții, ne lipsesc oameni binevoitori ai sportului. La Arad, cei din conducerea orașului nu depun foarte mult efort în privința sportului, dar sper că în alte orașe din România e mai bine. Eu joc la un club din Franța (n.r. – Saint Quentin) și sunt niște oameni extraordinari acolo. Au mereu grijă de mine, sunt săritori, m-au întrebat de ce am nevoie în timpul Olimpiadei și au pus până și bannere cu mine în oraș, în timpul JO. La mine în oraș, la Arad, n-a pus nimeni nimic. Normal că m-a durut. Mi-ar plăcea ca și în România, nu numai pentru mine, dar vin tineri din spate, ca șefii sportului să creeze un mediu adecvat pentru progresul în sport.
Înainte de a te retrage temporar, te vedeam cum marșezi mult pe backhand. Acum mi s-a părat că ți-ai schimbat stilul… Da, așa este, nici nu știu de ce. Acum joc foarte mult cu forehandul.
„Dana Dodean e o sportivă valoroasă și ambițioasă. E o luptătoare adevărată! Noi am susținut-o de fiecare dată și o susținem mereu”
Cristi Romanescu, președinte FRTM
Există trucuri în tenisul de masă? Sunt nenumărate, dar le urăsc. Fair-play-ul primează în sport.
Adrian Crișan are nenumărate fețe cu el la turnee și se decide greu pe care să o folosească. Te afli și tu în aceeași postură? Nu, nu. Eu le folosesc pe care le am, cred că ține de partea mentală și acest aspect.
Se spune că mingea nouă din plastic nu mai prinde atât de mult efect și îi dezavantajează pe jucătorii tehnici. O regreți pe cea din celuloid? Eu m-am retras chiar în perioda în care a survenit schimbarea și nu am simțit-o prea tare, pentru că după o pauză m-am lovit direct de cea nouă.
Edi Crăciun, Ovidiu Ionescu, Beatrice Romanescu, Joao Monteiro, Cristi Romanescu, Dana Dodean, Viorel Filimon, Bernadette Szocs, Adrian Crișan, Andrei Filimon, Hunor Szocs, Aura Vâlceanu, de la stânga la dreapta
5 întrebări la foc continuu. De ce o fată nu va câștiga niciun meci contra unui băiat
Pe final aș vrea să-mi răzpunzi rapid și concis la cinci întrebări. Ești de acord? Să începem!
Cu ce personalitate ai juca un meci de tenis de masă? Pe Angelina Jolie aș invita-o…
De ce nu pe Brad Pitt? Ce treabă am eu cu Brad Pitt!?
Păi și cu Jolie!? Pe ea o admir pentru personalitatea puternică pe care o are…
Am înțeles. I-aș adresa această întrebare și lui Joao (n.r. – soțul Danei Dodean), dar nu e prin preajmă. Te întreb altfel. Cine câștigă un meci între tine și Joao în contextul dat: el, la masa de tenis de masă, după trei beri. Și tu, abia trezită din somn. El nu bea.
Reformulez. El după câteva nopți nedormite. Tot el. Pentru că băieții au mai multă forță. Acesta este principalul argument pentru care o fată nu poate niciodată învinge un băiat când vorbim despre un tenis de masă profesionist. Și acum, la Campionaul European, pe parcursul competiției de dublu-mixt, eu am pus mingile pe masă, dar tot el a închis schimburile intense de mingi. Forța superioară a băieților primează, indiferent de bagajul tehnic al adversarei. Nu știu, poate aș putea să câștig un meci doar cu mintea…
Presa din Portugalia, la picioarele cuplului Dodean – Monteiro
Câte mingi ai spart de-a lungul carierei? Aoleu, dacă ar fi fost să le număr… Nu știu, dar poate voi face socoteala când mă las. Anul are 365 de zile, eu mă antrenez 350… 3-4 mingi sparte pe zi înmulțit cu 350. Vedem la final și cu câți ani voi înmulți…
Ce mediu neconvențional ai alege pentru a demonstra frumusețea tenisului de masă? Probabil un parc de distracții.
Și ce melodie ai alege? Tema muzicală din Pirații din Caraibe. Îți poate oferi energia necesară pentru o întreagă zi, pentru un meci important și te poate alimenta cu chef de viață pentru a înfrunta orice.
Mulțumesc și succes! Mulțumesc și eu.
Alături de antrenorul soțului său și de antrenorul Viorel Filimon
La Budapesta au venit să o susțină fratele său Cristian, cu soția Simona și fiul lor Patrick-Zian, dar și sora mai mică, Andreea
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER