INTERVIU EVENIMENT | Craioveanu dezvăluie numele românului dorit de Getafe, spune de ce s-a certat cu Iordănescu și anunță: „Cu Craiova din ’91 ne-am bate azi la titlu!”. Plus secretul din Belgravistan

de Denis ȘCHIOPU

Îl știu toți românii, iar oltenii îl poartă în suflet. S-a născut la Hunedoara, pe 14 februarie 1968 și este unul dintre cei mai apreciați români din străinătate. Gheorghe Craioveanu a fost campion al României cu Universitatea Craiova, însă cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o în Spania. Între 1995 și 2006, Craioveanu a marcat 70 de goluri pentru Real Sociedad, Villarreal și Getafe, iar la ultima echipă a fost atât de iubit încât i s-a făcut statuie. La Getafe se află și în prezent, acolo unde ocupă funcția de consilier al președintelui clubului, Angel Torres Sanchez, omul care a apucat să-i cunoască îndeaproape și talentul de jucător. ProSport a stat de vorbă cu „Grande Gică” la început de ianuarie. Începem interviul.

Începem abrupt. Grande Gică a fost vreodată mic?
Eiiiii… a fost mic!!! Și Craioveanu a avut o copilărie foarte, foarte frumoasă, de care își amintește cu drag.

Povestiți-ne mai multe despre copilărie!
Stăteam toată ziua pe stradă, în curte, în grădină, jucam țurca, jucam șuchele (râde). Mai furam de prin livezi. Bine, eu aveam și livadă proprie, dar erau fructe pe care nu le aveam în grădină și mai luam și eu o zmeură. Jucam fotbal de dimineața până seara, până când mi se rupeau adidașii. Ce adidași, teniși, că nu aveam pe vremea aia adidași. De multe ori umblai desculț, că așa era moda. Și, uite, îmi aduc aminte cu mare plăcere de copilărie. Nu era ca în ziua de azi, stai numai pe PlayStation, pe telefon sau la mașinuțe.

Fiul dumneavoastră în vârstă de 15 ani, Alejandro, are voie la PlayStation?
În timpul săptămânii, Alejandro joacă la Play, dar în cursul săptămânii are voie doar un joc și un pic mai mult în week-end. Nu prea îl las tocmai de asta, să nu devină un viciu. Eu am noroc că Alejandro studiază foarte, foarte bine. Îmi place cum e el acum, nu e tipul care să stea șapte ore la computer.

Dar fotbal joacă?
Joacă la Villarreal. Are trei antrenamente pe săptămână, iar sâmbăta și duminica are meciuri. Mister îl bagă mijlocaș dreapta pentru că aleargă destul de mult. Eu eram mai puturos.

V-au plăcut golurile dintotdeauna?
Păi, sincer îți spun, mi-au plăcut golurile. Portar eu nu mă puneam niciodată, doar în atac am stat. De mic am fost atacant pentru că îmi plăcea când vedeam că se mișcă ațele. Tot timpul mi-a plăcut să fiu atacant.

Ați avut vreun atacant de la care v-ați inspirat în copilărie?
Sincer, nu prea. Mi-a plăcut enorm Ilie Balaci. În ultimii ani, Cămătaru începuse să învețe cu mingea, pentru că la început nu prea era el așa bun cu bășica. Îmi plăcea și Sorin Cârțu. Mi-au plăcut o perioadă și Lăcătuș, și Piți (n.r. – Victor Pițurcă). Mai ales Piți pentru că era un vulpoi în fața porții și îi plăceau mult un-doi-urile. Dar idolul copilăriei mele a fost Iliuță. Era elegant, era sclipitor. Eu de aceea am jucat cu numărul opt, din admirație față de el.

„Fiecare jucător are meciuri bune și proaste. Meciul meu prost a fost cel cu Ungaria, cu acele două ocazii uriașe. Dar, paradoxal, am ratat alea două cu Ungaria și după patru zile am dat două goluri pe Camp Nou”

Mai visați noaptea acel gol pe care l-ați marcat cu exteriorul pe Camp Nou?
Nu îl visez, dar îmi aduc aminte cu mare drag. Poate am dat goluri mai frumoase ca ăla, dar atunci fiind stadionul care era și circumstanțele care erau… Au scos ăia batistele, Doamne! A fost un meci deosebit, era primul meci al lui Villarreal pe Camp Nou și aveam o echipă modestă, pentru că Villarreal pe vremea aia era o echipă modestă. Și am reușit să câștigăm cu un oarecare Figo, cu un oarecare Rivaldo, cu un oarecare Kluivert, Guardiola. Deci (râde), dacă te uiți la echipa noastră și a lor… A fost acea inspirație, pentru că fiecare jucător are meciuri bune și proaste. Meciul meu prost a fost cel cu Ungaria, cu acele două ocazii uriașe. Dar, paradoxal, am ratat alea două cu Ungaria și după patru zile am dat două goluri pe Camp Nou.

Va mai da România un jucător care să marcheze 70 de goluri în Spania?
Da! De ce nu? Eu am speranțe să fie acest puști, Andone, dacă va rămâne. Văd că deja îl caută echipe, se vorbește că ar avea oferte din Anglia. Și când era la Cordoba a avut ceva oferte din Anglia, dar cei de la Cordoba au exagerat. La un moment dat, cred că au cerut șase milioane de euro. Cu tot respectul pe care îl am pentru Florin, nu poți să vinzi un jucător din liga a doua pe șase milioane.

Despre ce echipe a fost vorba atunci, când era la Cordoba?
Nu știu concret, dar s-a scris că puseseră ochii pe el echipe bune din Anglia.

Ce părere aveți despre lupta la titlu din acest sezon din Primera Division, mai poate Barcelona să recupereze diferența față de Real Madrid?
Eu am zis de la început că Real Madrid va câștiga campionatul. Ei vor campionatul pentru că au luat un singur titlu în ultimii opt ani. Și Florentino vrea campionatul, la fel și Zidane. Și jucătorii, vă dați seama, nu e ușor pentru o echipă de nivelul Realului să câștige un singur campionat în opt ani.

Rivalitatea dintre Lionel Messi și Cristiano Ronaldo pare să o devanseze, cel puțin în mediul online, pe cea dintre Barcelona și Real. Așadar, Ronaldo sau Messi?
Eh, nu compari. Messi de departe. Dar, nu poți să îi compari. Unul e talent pur, celălalt e un fotbalist extraordinar. În meciul cu Athletic Bilbao din Cupă, când toată lumea crede că se duc în prelungiri, dă cu gleznuța aia. Nu e ușor să faci ce face Messi. Ronaldo, în schimb, e un jucător foarte puternic, care marchează foarte ușor, dar nu are calitatea lui Messi. Eu am spus-o de mult timp, Ronaldo va juca până la urmă vârf, pentru că îl va lăsa viteza, îl va lăsa forța și va încerca să stea cât mai aproape de poartă. Messi, cu timpul, vine mai în spate, pentru că e un jucător diferit, care se simte comod cu mingea la picior.

Poate Ronaldo să câștige și al cincilea Balon de Aur și să îl egaleze pe Messi?
Fără discuție! Poate să câștige Balonul de Aur pentru că are în spate o echipă extraordinară. La fel și Messi. Mai ales că Ronaldo are această ușurință de a marca. Dar depinde foarte mult de titluri, pentru că asta este problema. Eu nu cred că Ronaldo a făcut cel mai bun sezon al carierei lui. A câștigat Champions, a câștigat Campionatul European și a fost desemnat cel mai bun. Titlurile contează, dar nu poți să faci întotdeauna așa. În 2010, pentru mine cel mai bun fotbalist din lume a fost Xavi. Și i-au dat lui Messi. Și acolo a fost o polemică. Dar, în lupta asta dintre ei doi vor conta foarte mult titlurile. Singurul care ar putea să le ia fața mi se pare Neymar. Neymar mi se pare un talent uriaș.

Ultimul jucător care a cucerit Balonul de Aur, înaintea ca Ronaldo și Messi să ia câte patru, respectiv cinci, a fost brazilianul Kaka. Să fie oare tot un brazilian, adică Neymar, cel care întrerupe această supremație a celor doi?
Poate să fie Neymar. Și cred că va fi. Nu știu, are ceva special copilul ăsta. Este un jucător care se bucură că joacă fotbal, iar pe mine mă încântă.

Fotbaliștii amintiți mai devreme nu au fost incluși de Christoph Daum în topul celor mai buni trei jucători din 2016, la Gala FIFA. El a votat în felul următor: 1. Toni Kroos, 2. Manuel Neuer, 3. Mesut Ozil. Cum comentați?
Și-a ales nemții lui. Pe undeva e logic, dar să îl alegi pe Ozil în fața lui Iniesta, nu știu ce să spun. Eu zic că peste Kroos a fost Modric anul trecut. Și presa din Spania a spus, în proporție de 90 la sută, același lucru, că Modric a fost mult peste Kroos în 2016.

Chiar în ziua în care s-au decernat premiile FIFA, lui Messi i-a fost distrusă statuia din Buenos Aires. A dumneavoastra din Getafe mai este întreagă?
Eu am auzit că au furat-o. Cică au rupt-o de pe soclul acela. Era din bronz, iar bronzul e foarte scump, din ce știu eu.

Din ce cauză credeți că se distrug aceste statui?
Habar n-am! Păi, dacă știam, nu o furam eu și o luam și o băgam la mine în curte? Că tot era a mea (râde).

„Am vorbit cu directorul de la Getafe despre Cristi Ganea, mi se pare un jucător foarte bun, l-am avut eu la Craiova”

Cum este în noua funcție pe care o aveți la Getafe, de consilier al președintelui clubului, Angel Torres Sanchez, cel care v-a adus și în 2002 ca jucător? Ce prevede mai exact această funcție?
Încerc să mă dedic aproape exclusiv la Getafe. E munca mea și eu am respect pentru președinte, pentru club. Sunt trup și suflet. Stau alături de președinte. Mă duc foarte mult la școala de copii a lui Getafe, la antrenamente. Mă ocup un pic și de echipa de veterani, fiind și eu veteran. Mai stau câteodată lângă echipă, la toate acțiunile oficiale trebuie să mă duc. Deci e un lucru care, sincer, îmi place. Mă simt comod în postura asta.

După un debut greoi de sezon, Getafe și-a revenit și are o singură înfrângere în ultimele 14 meciuri din Segunda Division. Poate să promoveze la sfârșitul acestui sezon?
Echipa joacă bine. A schimbat în primul rând atitudinea mister (n.r. – Pepe Bordalas). E un alt stil de joc față de al lui Esnaider. Mie îmi pare rău de Juan pentru că era un tip super OK, dar în final rezultatele contează. Referitor la promovare, eu zic că da. Noi și Girona suntem cele mai în formă echipe din campionat. Și Levante are o echipă și o dinamică foarte bune, mai ales în a doua divizie, unde este un fotbal diferit și dinamica influențează foarte mult. Levante, Girona și noi (n.r. – Getafe) suntem favorite la promovare.

Povestiți-ne despre Paul Anton. S-a adaptat în Spania, la Getafe?
Paul a început titular, însă a avut o problemă la genunchi, care l-a ținut pe loc trei săptămâni. Dar acum Paul a făcut meciuri foarte bune, să nu uităm, prima victorie aproape el a adus-o, cu acel gol cu Oviedo. A jucat foarte bine, de asemenea, într-un meci câștigat acasă cu 3-1 și a fost declarat jucătorul meciului.

Care sunt principalele calități ale lui Paul Anton?
E un jucător dinamic, box-to-box, cum vă place vouă să le spuneți, urcă și coboară. Numai că mister nu prea îl lasă să urce atât cât aș vrea eu, pentru că are doi jucători de bandă foarte buni, dezechilibranți, și îl costă foarte mult faza de apărare, iar de aceea Paul și cu Lacen trebuie să închidă mai mult, să ajute în apărare. Paul e un jucător bun, de echipă, nu are talentul altora, dar își face treaba bine.

Are șanse să fie oprit de Getafe?
Eu cred și sper că Paul va rămâne la noi. Sper din suflet pentru că e un copil de-al meu. E un băiat extraordinar, educat, cu bun simț.

Ați mai propus vreun român la Getafe?
Eu am vorbit cu directorul de la Getafe despre Cristi Ganea pentru că am fi avut nevoie de un fundaș stânga, dar nici noi nu stăm prea bine cu lichiditățile. Căutăm jucători împrumutați cu opțiune de cumpărare. Iar mister a ales un jucător pe care l-a avut la două echipe și îl cunoaște mai bine. Aici, în Spania, antrenorul decide. Ganea mi se pare un jucător foarte bun, l-am avut eu la Craiova. A jucat și în Spania, știe și spaniolă. Mie îmi place mult de Ganea pentru că e stângaci, știe cu varza. Mie să nu îmi dai Mahamadou Diarra sau de ăștia care parcă ar purta cărămizi în loc de ghete de fotbal.

Aș vrea să vă întreb dacă Nicolae Stanciu ar putea să joace la nivel înalt, în Primera Division?
Eu îl văd mai degrabă în Primera decât îl văd în Belgia. În Spania, jucătorii de talent se impun. Și Stanciu are talent. Să nu ne păcălim. E un jucător cu calități foarte bune. Eu m-am uitat la două-trei meciuri ale lui Anderlecht și e un fotbal diferit. În Spania sunt spații. Fiind un jucător sclipitor, acolo ar profita el. Are ultima pasă, trage foarte bine la poartă. Spania e un campionat foarte, foarte frumos, nu e un campionat tacticizat. Primordial e talentul în Spania. Uitați-vă câți jucători de talent sunt aici, în Spania.

Dar Răzvan Marin? De pildă, Gheorghe Hagi spunea că Răzvan Marin este cel mai bun mijlocaș român din toate timpurile.
Dacă zice „Regele”, așa o fi, eu nu mă bag. Pentru mine cei mai buni mijlocași au fost el și Balaci. Și „Gâscanu”, la fel, Dobrin. În Spania cei buni joacă pentru că până la urmă reușesc să se adapteze. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Andone. Paul Anton trebuie să se impună și el.

În privința antrenorilor, cum priviți lucrurile, credeți că Gâlcă va mai primi vreo șansă în Spania, după experiența avută la Espanyol?
Eu cred că da, pentru că a făcut treabă bună Costel. A avut ghinionul că a intervenit cineva și a influențat pentru a îl destitui ca să aducă pe altcineva. Dar Costel nu a făcut treabă rea la Espanyol. Eu zic că imaginea pe care a lăsat-o era una bună. Imaginea pe care a lăsat-o la Steaua a fost una și mai bună. Eu îl apreciez foarte mult, am jucat împreună cu el și la Villarreal și mi se pare un băiat extraordinar. La Steaua… Nu poți să câștigi trei titluri și să te dea afară. Și-a făcut treaba și trebuia să aibă altă oportunitate.

„Nivelul fotbalului românesc a scăzut mult pentru că s-au adus foarte mulți jucători străini slabi. Pe vremea noastră, erau 20 de jucători români în campionatul Spaniei”

V-ați gândit să organizați un meci amical între Getafe și CS Universitatea Craiova?
Mi-ai dat o idee genială! Dar o să fie mai greu un pic… N-ar fi rău să jucăm un meci amical, mai ales dacă Getafe va promova. Partea proastă e că echipa Craiovei nu prea vine prin Spania, se duce mult în Antalya. Sunt echipe ca Dinamo, Steaua care se duc în Spania, la Oliva.
Poate la inaugurarea noului stadion de la Craiova. Sau am putea să venim noi pe „Oblemenco”, la inaugurare, dacă vom promova. Vă dați seama, aș juca și eu cinci minute.

Care va fi primul lucru pe care îl veți face când veți vedea noul stadion?
O să iau o brazdă. Am luat și de pe vechiul „Ion Oblemenco”, am fost printre norocoși, și o țin în vitrină, la loc de cinste.

„Eu m-așteptam ca Vătăjelu să se ducă într-un campionat mai bun, în primul rând, iar în al doilea să ajute echipa să mai luăm și noi un titlu după nu știu câți ani. Dar dacă clubul a decis să îl vândă, asta e”

Gică CRAIOVEANU

În amicale, Andrei Ivan a  fost căpitanul celor de la CS Universitatea Craiova. Merită să fie căpitan de echipă și în meciurile oficiale?
El e cel mai vechi jucător la noi. Fiind cel mai vechi, e în măsură să preia banderola. Sper ca Andrei să poată cumva să răspundă. Nu e ușor să fii căpitan la o echipă. Răspunderea e mai mare. Reprezinți emblema.

El spunea, în urmă cu aproape trei ani, până să debuteze la Craiova, că speră să vă calce pe urme. Se îndreaptă spre ce și-a propus?
Se află pe drumul cel bun. A avut o perioadă mai dificilă, dar eu îl văd foarte bine. Trebuie să își mai perfecționeze un pic un-doi-urile, dar eu zic că e pe drumul bun.

Cât adevăr a fost în acel interes al Barcelonei pentru el, e adevărat că l-ați recomandat?
Să vă povestesc. Un reprezentant m-a întrebat de un jucător bun din România, un atacant. Vă dați seama că l-am oferit automat pe Ivan. S-au uitat, le-a plăcut, pentru că a avut și meciuri foarte bune acum un an și ceva. Și scouterii de la Barcelona au fost la un meci cu Pandurii, dar au avut ghinionul – sau Andrei a avut ghinionul – să vadă acel meci, în care nu i-a ieșit aproape nimic. Dar au fost echipe din Italia interesate, din Spania… În fotbalul actual sunt tot mai puțini atacanți buni și când găsești unul bun, ți se cer 40 de milioane pe el. Iar de la noi se poate cumpăra.

În schimb, Craiova i-a transferat pe fundașii Radoslav Dimitrov și Alexandre Barthe, dar și pe Nusmir Fajic, un atacant bosniac în vârstă de 30 de ani, care a jucat ultima dată în China. Nu este totuși riscantă aducerea atacantului străin, după ce s-a întâmplat cu Rambe sau cu Nerijus Valskis, în trecut?
Ca să iei un atacant, trebuie să îl urmărești dacă vine de afară. Eu dacă aș aduce un jucător, l-aș aduce ca să fie peste ce am eu la echipă, nu l-aș aduce doar de dragul de a-l aduce. Eu zic că din cauza asta a scăzut mult nivelul fotbalului românesc, pentru că s-au adus foarte mulți jucători străini slabi. Eu prefer să iau un jucător de la echipa a doua decât să dau nu știu câte sute de mii pe un străin care nu aduce nimic în plus față de ce am eu în vestiar.

Poate CS Universitatea Craiova să câștige titlul în acest an?
Sper din suflet să fim campioni. Va fi greu, sper să nu mai pierdem niciun jucător important. Dacă nu vom fi capabili să câștigăm, vom juca în cupele europene! Aici chiar nu am niciun dubiu.

Dar dacă ar juca echipa Craiovei din sezonul 1990-1991 în prezent, cu Craioveanu, Emil Săndoi, Pavel Badea sau Ovidiu Stângă, pe ce loc ar încheia în Liga 1?
Mă întrebi serios? (râde) Eu cred că am fi marea favorită la titlu. Aș vrea să mai fie fotbaliști prin campionatul României ca Stângă, Săndoi. Noi am plecat aproape toți în Spania, în Anglia. Pe vremea noastră, erau 20 de jucători români în campionatul Spaniei. Costel Gâlcă, Panduru…

La națională ați jucat 25 de meciuri și ați marcat patru goluri. Din ce cauza credeți că nu ați fost selecționat de mai multe ori?
Selecții sunt multe, dar jocuri sunt doar 25. Au fost mai multe probleme. În primul rând cu nea Puiu, nu ne-am înțeles noi prea bine.

De ce?
Păi, să vă povestesc de ce nu am fost în America. Eram într-un turneu la Hong Kong, unde am jucat cu SUA și Coreea de Sud. Eram singurul titular de la Craiova. Mă pusese nea Puiu atacant central, vârf, cu numărul nouă. Eu eram mai retras un pic. Și atunci i-am spus: „Bre, nea Puiu, eu nu pot să joc nouă. Pierd foarte mult din calitățile pe care le am. Eu joc un pic mai retras”. S-a supărat foc și nu m-a mai luat. Mie nu îmi plăcea să stau cu spatele la poartă, să mă bat cu fundașii, așa cum o făcea Moldovan, de exemplu. Eu eram mai comod, pe dribling.

„Da, păi ăla e un bizon, Gnohere. E un taur! Și Alibec să vină cu fața spre adversar. Mie Alibec mi se pare un jucător foarte bun când vine cu fața spre adversar. Când e în poziție de unu contra unu sau singur cu portarul”

Nici Denis Alibec nu evoluează constant la echipa națională, deși în 2016 a fost declarat cel mai bun fotbalist român. Ce credeți că îi lipsește?
Mai multă ambiție. Mie mi se pare un jucător foarte bun. Nedreptățit, nu știu, e posibil. Cum nu urmăresc atât de mult campionatul românesc, nu sunt în măsură să vă spun. Și Budescu îmi place foarte mult. Eu prefer jucătorii aceștia care nu sunt atât de constanți în joc, dar decid meciul. Uitați-vă la Messi, de multe ori merge pe teren. Și ce face Messi? În două acțiuni îți decide un meci, ți-a dat un gol și un assist.

Cum vedeți concurența din atacul Stelei, credeți că Alibec și Gnohere vor putea să joace împreună?
Da, păi ăla e un bizon, Gnohere. E un taur. Și Alibec să vină cu fața spre adversar. Mie Alibec mi se pare un jucător foarte bun când vine cu fața spre adversar. Când e în poziție de unu contra unu sau singur cu portarul. Pentru mine, Alibec nu e un „nouă”, să îl pui să se bată. În general, doi jucători buni se înțeleg. În ultima vreme, pe mine m-au zăpăcit. Toți joacă cu un vârf. Mie mi-a plăcut tot timpul să joc cu două sau cu trei vârfuri, să țin echipa departe de poarta mea, să îi atac eu, nu ei pe mine.

Povești cu Digi Mobil și cum e să lucrezi cu Catrinel Menghia: „Într-o zi am stat vreo 17 ore la filmări”

Spre final, vă propunem să lăsăm fotbalul deoparte și să vorbim despre actorul Gică Craioveanu. V-a sunat vreun prieten să vă ceară numărul de telefon al lui Catrinel Menghia după ce ați apărut în reclamă alături de ea?
(râde) M-au mai sunat băieții, dar nu îl mai am pentru că mi s-a șters, nu știu cum. Dar mi s-a părut o fată extraordinară.

Care a fost cea mai bună glumă făcută pe seama dumneavoastră după reclamele de la Digi Mobil?
Mă bâzâie toată lumea. Mulți mă strigă „bă, pușcăriașule!”. Au fost multe glume, dar am văzut că au avut mult succes reclamele. Și mă bucur.

O ultimă întrebare. Ce a fost cel mai greu să faceți în timpul filmărilor?
Într-o zi am stat vreo 17 ore la filmări. Nu e ușor, să știi. Eu credeam că e mai simplu. Dar să fac 5-10-20 de repetiții pentru aceeași scenă ca să iasă totul perfect… Și nu e ușor, mai ales că eu am venit din altă lume. La început poate am avut ceva probleme, dar m-am adaptat repede și mai ales că mi-a plăcut foarte mult. De exemplu, a fost foarte greu cu drezina aia, prin tunelele alea. (râde) Nu e ușor să pedalezi, mai transpiram. Dar a fost frumos, a fost OK și cel mai important a fost că am avut atmosferă bună. Ne-am avut ca frații acolo, în platou.

Vă mulțumim!
Mulțumesc și eu.