INTERVIU EVENIMENT cu Andrei Ivan. „Sper să fac performanță la Krasnodar. Nu cred că există undeva în lume condiții ca aici”. Povestea cu jderii din Moreni, pompierii și tumbele plus drumul de la 150 de lei la milioanele de euro | #20pentru20

• #20pentru20 e campania ProSport demarată odată cu aniversarea a două decenii de viață a brandului lansat pe 2 iulie 1997. Sub umbrela #20pentru20 vor intra poveștile de viață a 20 de sportivi români cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, născuți exact în anul apariției ProSport. De ce au ales disciplina pe care au urmat-o, ce obstacole li s-au ivit în carieră, momente haioase, oameni esențiali și întâmplări ciudate… toate la #20pentru20.
• De 20 de ani ProSport mișcă România zi de zi, cu cele mai tari reportaje, experiențe, momente și faze… De povestit nepoților nepoților noștri…  Două decenii de victorii și emoții… 20 de ani de căderi și reveniri… 20 de povești despre sport și viață.

Tinerețea, modestia și ambiția i-au presărat un succes la care nu se aștepta. De la 150 de lei lunar, a ajuns la câștiguri de sute de mii de euro. Această performanță financiară are în spate, însă, o poveste. Vorbim despre Andrei Ivan, sau Jdechi, așa cum era poreclit în copilărie, în schimbul căruia FC Krasnodar a plătit recent trei milioane de euro. Iar CS Universitatea Craiova urmează să mai primească un milion de euro, dacă echipa din Rusia se va califica în Liga Campionilor, în cei cinci ani de contract ai lui Ivan. Chiar dacă alegerea sa a stârnit și unele controverse, pe lângă laude, atacantul în vârstă de 20 de ani e convins că transferul în Rusia îi va deschide calea spre lumea de succes a fotbalului vestic.

Povestește-ne despre copilăria ta la Moreni.
Jucam fotbal de dimineața până seara. Mă duceam la școală, jucam fotbal. După aceea, mergeam la antrenamente, iar fotbal. Iar după ce terminam antrenamentele, luam mingea și mă duceam singur la stadion. Stadionul se numea „Pompieri”, că era al pompierilor, și mergeam acolo și stăteam până când se întuneca. Atunci, toți vecinii mei jucau numai fotbal. Aveam același program în fiecare zi. Îmi aduc aminte când mi-a cumpărat tatăl meu prima pereche de ghete. Am adormit cu ele în picioare. Cu mingile, la fel, dormeam cu ele în brațe. Eram de mic înnebunit după fotbal.

În mod organizat, cum ai început să joci?
Prima dată, m-au dus mama și tata la fotbal, la antrenorul Mircea Petrescu. Aveam șase ani. El m-a învățat să joc fotbal. În zilele de azi nu cred că mai există un asemenea antrenor. Și vorbesc foarte serios. Nu vreau să îl laud, dar nu cred că mai există antrenori ca el. M-a învățat să nu mă dau niciodată bătut și să nu pun la suflet chestiile rele. După aceea, am plecat la Sporting Pitești, acolo i-am avut antrenori pe domnul Drăgușin, domnul Dima și pe Lucian Diaconescu. Am stat acolo trei ani, iar apoi am venit la Universitatea Craiova, unde am avut foarte multe de învățat, de la colegii pe care i-am avut în Liga a doua și de la cei pe care i-am avut recent.

Cum e acum la Moreni, copiii joacă fotbal la fel de mult?
Nu, din păcate. Unde stau eu, nu mai e nimeni. Toată lumea este plecată în străinătate.

Ce amintiri te leagă de Moreni?
Foarte multe! Îmi vin în minte serile în care jucam v-ați ascunselea. Mie îmi spuneau prietenii „Jdechi”.

De ce „Jdechi”?
De la jder. Înainte, la Moreni, unde acum se află Sala Polivalentă, erau niște dube care duceau oamenii la serviciu. Iar eu mă ascundeam sub ele și fugeam repede. De acolo mi-a spus un prieten că sunt ca jderul. Și așa mi-a rămas. Prietenii mei din copilărie mă strigă și acum „Jdechi”.

Întâmplări mai puțin plăcute ai avut?
Da. Când am căzut din tobogan și mi-am rupt mâna. Cu mâinile am avut mereu probleme.

„Primul salariu? Ce salariu, că am luat un milion și jumătate prima oară. Nu am crezut că o să ajung la un nivel atât de mare”

Ce ai făcut cu primii bani câștigați din fotbal? De pildă, Pogba spunea că din primul lui salariu, primit la tineretul echipei Manchester United, s-a răsfățat cu două perechi de încălțăminte Loboutin, apoi nu a mai ieșit din casă o lună întreagă.
Primul salariu? (Râde) Ce salariu, că am luat un milion și jumătate prima oară, la Sporting Pitești. Dar eram bucuros că am și eu salariu, și m-am dus în oraș. Nu am crezut că o să ajung la un nivel atât de mare, să câștig 350.000 de euro. Fără bonusuri iau 350.000, dar bonusurile sunt extrem de mari, la pase de gol, penalty-uri scoase, goluri. Și la Craiova aveam bonusuri la pase de gol și la gol.

Cum ești cu banii, chibzuit sau risipitor?
Sunt cu capul pe umeri, cum se spune. Nu arunc cu banii, dar dacă îmi place ceva, îmi cumpăr. Cei mai mulți bani îi dau pe haine. Îmi plac foarte mult hainele și încălțămintea, mai ales cea de la Giuseppe Zanotti.

Ce cariera crezi că ai fi urmat, dacă nu ajungeai fotbalist?
Nu știu. Nu m-am gândit niciodată ce altceva aș fi putut să fac. Dar, bine, dacă tata lucrează în zidărie, nu aveam de ales. L-aș fi urmat.

Îți propun un alt exercițiu de imaginație. Peste încă 20 de ani, cum crezi că va vorbi presa despre fotbalistul Andrei Ivan?
O să am 40 de ani, greu de zis…

Pe o scală de la 1 la 10, cât adevăr a existat în ceea ce s-a scris despre tine în presa de la noi, de-a lungul timpului?
Cred că 3. Vă zic sincer. Nu am avut ofertele despre care s-a scris. Pe lângă transferuri, multe declarații de-ale mele au fost inventate. După meciul cu Chile, s-a scris că am vrut să îi umilesc la acea fază în care am scăpat singur cu portarul. Dar a fost o mare minciună.

Te influențează ceea ce se relatează despre tine în presă?
Chiar deloc. Pot scrie ce vor, nu mă interesează.

Cât adevăr a fost, să spunem, în acel interes al Barcelonei pentru tine?
Eu știu că domnul Craioveanu m-a recomandat. Nu îl contrazic pe domnul Gică Craioveanu, el știe mai bine. Când a fost vorba despre acel transfer, am primit și eu mesaje de la oameni din Barcelona, de la impresari. Acum nu vreau să mă mai gândesc, e foarte bine unde sunt acum.

Că tot veni vorba de Gică Craioveanu, cum comentezi afirmația lui: „Pușcăria asta mică de Ivan”?
El așa glumește cu mine. E un om minunat, care m-a învățat foarte multe. M-a învățat cum să stau în teren și mi-a spus să fiu mai tupeist. A fost fotbalist mare.

„Devis Mangia îmi spunea că mă asemăn cu Vucinici, dar preferatul meu e Ronaldo”

Care a fost cel mai puternic fundaș pe care l-ai întâlnit până acum?
Au fost doi, Bonucci și Chiellini.

Dar dintre toți fundașii din fotbalul mondial, care ți se pare cel mai bun?
Sergio Ramos, fără discuție. Mie îmi place, e foarte tare. Îmi place că dă gol când trebuie.

Într-o echipă de curtea școlii, formată din cinci jucători, pe cine ai lua lângă tine?
Pe Cristiano Ronaldo, pe Băluță, pe Bancu și pe Ramos. Sau scoateți-l pe Ramos și băgați-l pe Vătăjelu, vă rog! (Râde)

În momentul de față, care ți se pare echipa ideală, în fotbalul mondial?
De Gea – Carvajal, Pepe, Ramos, Marcelo – Modric, Pogba – Neymar, Griezmann, Ronaldo – Ibrahimovici.

Cristiano Ronaldo se regăsește în ambele echipe. Ce îți place la el, în special?
El e preferatul meu. Îmi place totul la el, cum joacă, felul în care arată. Am văzut și filmul lui și m-a fascinat. Cred că mulți ar avea de învățat din acel film.

Cu ce atacanți din fotbalul mare crezi că te asemeni?
Nu m-am gândit. Devi (n.r. – Devis Mangia) îmi spunea că mă asemăn cu Mirko Vucinici.

Ce jucători ai lua la Krasnodar din Liga 1?
Pe foștii mei colegi, pe Băluță, Bancu și Screciu. Sunt mai mulți. Eu cred că Screciu va ajunge un fotbalist foarte mare, are doar 17 ani. Am încredere în el, e un copil foarte modest, la locul lui.

Dar de la echipa națională?
Pe Săpunaru, pe Moți și pe Alibec. Cu toți jucătorii mă înțeleg foarte bine.

În cât timp crezi că vei ajunge să fii titular la echipa națională?
Cât mai repede. În aceste preliminarii vreau.

Ai nevoie de 36 de goluri ca să îi întreci pe Hagi și pe Mutu și să devii golgheterul all-time al României. Te încumeți?
(Râde) Da, aș vrea să dau atâtea, dar e prea dificil. Vorbim de doi jucători imenși.

În atacul echipei naționale a României din 1997, anul în care te nășteai, jucau Marius Lăcătuș, Adrian Ilie, Viorel Moldovan sau Craioveanu. Traseul căruia ai vrea să îl urmezi?
Păi, traseul domnului Craioveanu pentru că a jucat și el la Craiova. Îmi doresc să ajung și eu în Spania. Toți au fost jucători buni, îi apreciez pe toți, sunt oameni minunați. Pe domnul Moldovan l-am avut antrenor la echipa națională de tineret, un om deosebit.

Ai trecut peste faptul că nu ai fost convocat la Euro 2016?
O singură zi am fost nervos, dar mi-a trecut. Îi mulțumesc domnului Iordănescu că m-a luat la echipa națională și nu am nimic să îi reproșez.

„O să mă acomodez foarte repede în Rusia. Patronul mi-a spus că este bucuros că am venit la această echipă și că are încredere în mine”

Cum ai fost primit la Krasnodar?
Păi, m-au așteptat cu mașina la aeroport. A doua zi am fost la viza medicală, a ieșit totul OK. Apoi, am venit aici, la bază, unde am probat echipamentul de prezentare, tricourile de joc. A fost bine, m-au primit frumos. Și ce bază au aici… Nu cred că mai există în lume așa ceva. Au trei hoteluri, terenuri de antrenament foarte multe. Este foarte frumos aici, baza este în pădure și este și un lac.

Cum ți se pare stadionul?
Parcă ar fi Colosseum, are 35.000 de locuri. Să vedeți ce este înăuntru, ceva de nedescris. Este făcut din banii patronului.

Dan Petrescu spunea că finanțatorul echipei, Serghei Galițki, este foarte exigent. Ai apucat să îl cunoști?
L-am cunoscut acum câteva zile. Mi-a spus că este bucuros că am venit la această echipă și că are încredere în mine. E un om deosebit, modest și cumsecade. I-am cunoscut și pe colegi, sunt foarte de treabă și buni. Îmi place că este concurență pe posturi și acest lucru mă motivează și mai mult. Eu zic că o să mă acomodez foarte repede. La ultimul antrenament, antrenorul m-a folosit în centru. Mie îmi place și în centru și în bandă. În bandă am mai mult spațiu. Am înțeles că mă va folosi în dreapta, pentru că în centru joacă vedeta echipei, Fedor Smolov.

Care este obiectivul echipei în acest sezon?
Să câștigăm campionatul, iar în Europa League să ajungem cât mai departe.

Ai învățat vreun cuvânt în limba rusă dintre cele 500 pe care trebuie să le înveți în primul an?
Da. Kak dela?, adică ce faci?, sleva (stânga), davayte(hai)… Și cam atât. Trebuie să învăț. Voi avea profesor.

E adevărat că ți-ai fixat o clauză în contract prin care să nu îți fie interzis să faci tumbe după golurile marcate?
Nu e adevărat, doar am vorbit cu ei să mă lase să mă bucur.

Câte tumbe ți-ai propus să faci în sezonul acesta?
Cât mai multe, o să vedeți. Peste 10!

Ai plecat de la Craiova fix înainte de marele meci cu AC Milan. Te-ai gândit că un gol în poarta lui Donnarumma ți-ar fi putut aduce un transfer la o echipa mai importantă?
Sunt foarte mulțumit cu acest transfer. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fac performanță aici.

Un pronostic pentru meciul Universității Craiova cu AC Milan?
1-0, cu gol marcat de Zlatinski. Am mare încredere în el.

Mulțumim!
Mulțumesc și eu!

Interviu realizat de Denis Șchiopu