de Andru Nenciu
Discuția de 30 de minute are loc la o cafea de dimineață, în zarva holului de la Intercontinental, într-o zi toridă de septembrie. Cornel Mărculescu (75 de ani) a pus pe picioare, în urmă cu aproape 30 de ani, poate cea mai puternică federație din lume, FINA – forul mondial de natație. În fișa postului său scrie director executiv, însă fostul component al naționalei de polo este un adevărat om-orchestră. Cu o atenție de arheolog a pus la punct fiecare rotiță a mecanismului uns în sediul de la Lausanne, umblă-n lung și-n lat pentru a identifica cele mai potrivite locuri pentru competițiile de sub umbrela FINA și, când momentul o cere, se implică activ până și la scoaterea tonelor de apă dintr-un bazin.
Fost coleg de grupă la ICEF cu Ion Țiriac și cu regretatul Anatolie Grințescu, Cornel Mărculescu e o prezență discretă, vine rar în România și preferă mai mult să stea în umbră. Vorbește opt limbi – „doar trebuie să mă înțeleg cu 208 federații” și recunoaște rolul esențial al gadgeturilor. „În curând, digitalul va înlocui televiziunea”. ProSport vă prezintă azi un interviu cu cel mai important român din forurile sportive ale lumii – fostul poloist și arbitru, omul care conduce FINA, Cornel Mărculescu.
Domnule Mărculescu, a câta ediție a Jocurilor Olimpice a fost pentru dumneavoastră la Rio? Am făcut 13 ediții ale Jocurilor Olimpice ca jucător de polo, ca arbitru, apoi ca oficial FINA. Am fost în Rio de șase ori în doi ani înainte de debutul competiției pentru a înțelege tot: cultură, obiceiuri și pentru a pune la punct multe dintre lucrurile esențiale.
Am citit că Olympic Aquatics Stadium, piscina în care a avut loc concursul de înot și fazele superioare de la polo, a fost temporară. De ce? Noi avem un partener Myrtha Pool, care construiește piscine temporare. Și piscina de la Rio, cea de înot – nu știu care sunt relațiile cu Guvernatorul, – dar cei din CIO și cu ei au ales să ridice acest bazin temporar. Îmi pare rău că a fost o piscină temporară într-o țară care nu are bazine.
Vă referiți la Maria Lenk Aquatics, care a găzduit săriturile, înotul sincron și competiția de polo? Da, din punct de vedere al antrenamentelor, era foarte dificil să fie toate împreună.
La Rio, natația a generat una dintre cele mai ciudate imagini ale competiției. Apa din bazinul de sărituri a devenit verde. Varianta avansată în media de Mario Andrada, unul dintre reprezentanții organizatorilor, a fost că „proliferarea algelor a fost cauza”, dar și din cauza căldurii și a lipsei vântului s-a ajuns la acea situație. Cum a fost de fapt? Apa a început să fie verde după trei zile în bazinul de sărituri. Filtrele erau vechi, iar cei care conduceau bazinul nu au cumpărat destule chimicale. Și pentru a găsi din nou numărul de chimicale necesare a durat 5 zile! Pentu concursul de sărituri nu ar fi fost probleme, noi am făcut control de calitatea apei! Problema interesantă era că începea sincronul în bazinul alăturat, iar înotătorii trebuie să se vadă între ei. Apa începuse să devină verde, la fel ca în bazinul de sărituri.
Și cum ați procedat? Am luat pompierii cu pompele și, la 7 seara, am început să scoatem apa din bazin. La 2 dimineața, au intrat îngrijitorii să curețe nisipul de lângă filtre. Lângă acel bazin se afla un bazin temporar Myrtha cu apă foarte curată. La 2 dimineața am început să scoatem cu pompele din bazinul ăsta și să punem apa în cel în care avea să înceapă sincronul. La 7 dimineața, bazinul era cu apă perfect curată, a fost o nebunie totală.
A fost cea mai mare provocare din poziția pe care o aveți? A fost cea mai neașteptată întâmplare cu care m-am confruntat. Asta a fost cea mai mare provocare pentru că într-un timp extrem de scurt am putut să pun la punct totul, fără cusur. Pentru prima dată am avut pe marginea bazinului, pe mal, televiziunile și zona mixtă întrucât CIO a vândut drepturile de televiziune astfel încât în cadru să fie cuprins totul: să se realizeze interviurile cu piscina în spatele protagoniștilor. Mi-a fost frică, dar până la urmă a fost ceva extraordinar pentru că jurnaliștii nu au deranjat cu nimic. În total au fost 37 de televiziuni.
Cum putem traduce imaginea asta pentru publicul larg de sport, lăsând la o parte doza de subiectivism legată de natație? Te bucură asta, pentru că interesul televiziunii îți arată că ai valoare. Televiziunea reprezintă motor pentru noi, dar și pentru sport, în general. Dacă o ai lângă tine, ești ok – dacă nu o ai, te poți duce acasă. Când organizezi un campionat, trebuie să ajungi acolo unde există interes din partea televiziunilor. Acum prinde contur, din ce în ce mai mult, era digital. Toată lumea tânără stă cu capul în pământ și aici ai tot: pe tabletă, pe telefon. Vezi orice competiție sportivă care te atrage, vezi tot!
Când va lua digitalul locul televiziunii în materie de sport? Curând! Nu știu, deocamdată, ce înseamnă acest curând, dar digitalul va lua locul televiziunii. Noi lucrăm acum cu patru companii, iar cea mai dezvoltată țară în acest domeniu este China. Liderii Chinei au dat o instrucțiune clară: China trebuie să devină o țară sportivă și atunci marile companii, cele care formează baza în dezvoltarea industrială a Chinei, investesc în digital. Noi deja am făcut un acord cu Alibaba – cea mai mare companie de internet din lume – care este cotată cu 274 miliarde în bursa din New York și am parafat un contract pentru 5 platforme. (n.r. – 101.143 de miliarde sunt încasările grupului Alibaba în 2016).
Vi se pare esențial social-media în ziua de azi în sport? E baza! E un element cu ajutorul căruia societatea se mișcă din ce în ce mai bine în ziua de azi, iar structurile sportive se sprijină și pe acet pilon numit social-media. Eu sunt fericit că FINA are un sediu central bine organizat și că nu va avea probleme cu bugetul. FINA are mai mult chiar decât are nevoie acum, iar din punct de vedere al imaginii, totul este pus la punct.
35 de persoane alcătuiesc administrația de la FINA
Cine a câștigat, în opinia dumneavoastră, la Rio, lupta dintre cele două mari sporturi, atletism și înot? Nu dețin acest răspuns pentru că specialiștii fac calculele în funcție de anumite criterii: numărul de telespectatori, penetrarea internetului, apariții de articole, număr de spectatori prezenți la evenimente și preferințele tinerilor. Deocamdată nu avem un rezultat în acest caz despre ce a fost la Rio.
Haideți să vorbim puțin și despre polo, pentru că acest sport dă de peste 10 ani cea mai bună reprezentativă masculină din România. Se discută foarte multe despre un regres din punct de vedere al spectacolului în bazin. Meciuri fragmentate, puține faze de poartă… Poloul în momentul de față se află într-un impas de spectaculozitate. Am organizat, recent, la Cancun, un seminar la care am chemat nu numai oameni din polo, pentru că oamenii din polo au mereu, în felul lor, dreptate atunci când își expun ideile legate de fenomenul pentru care le pulsează inima. Și așa nu am fi ajuns la vreo concluzie. Am invitat oficiali din NFL (n.r. – Campionatul Nord-American de Fotbal), din NBA (campionatul nord-american de baschet), oameni din televiziune și din presa scrisă, iar înainte de întâlnire le-am trimis niște materiale video pentru a le analiza și pentru a-și face o idee. Concluzia a fost clară: trebuie schimbat ceva!
Vă referiți la regulament? Sporturile de echipă importante care fac mulți bani în Statele Unite au comisii care se ocupă numai de studiatul produsului pe care îl oferă. La finalul sezonului, aceste comisii vin cu diferite propuneri pentru a ameliora spectacolul, pentru că sportul e busssines, pentru că trebuie să faci un produs cât mai bun. Comisiile spun: „schimbă aici, schimbă acolo!”. Și după acest mecanism se produc schimbările în NBA, NFL, NHL și în celelalte ligi care fac miliarde. Ținta este clară! Produsul trebie să fie atractiv! Din punctul nostru de vedere, în polo nu avem așa ceva. Acest sport este dezvoltat în țări unde suportul pentru sport-bussines nu este încă dezvoltat.
Dar avem și exemplul Statelor Unite în polo! Statele Unite câștigă puțin: aici, acolo… în polo-ul feminin, în cel masculin. Dar, în general, nu este dezvoltat, deci încercăm să realizăm un alt produs. Dificultatea este că oamenii care se află în jurul acestui sport sunt puțin reticienți când trebuie să accepte faptul că ceva trebuie schimbat. Dar ceva facem! Am pus două noi reguli pentru a fi testate la Mondialul de juniori.
Punctual despre ce este vorba? Jocul trebuie să devină mai rapid, terenul de 25 de metri, mingea puțin mai mică, exact ca la handbal pentru a marca mai mult. Și jucătorii ar trebui să fie mai puțini pentru a nu mai avea parte de acea înghesuială care se încheie cu lupta din centru. Vom ajunge la niște concluzii foarte clare și apoi le vom implementa în Budapesta (n.r. – Campionatul Mondial din 2017). Uitați-vă la finala de la Jocurile Olimpice, n-a avut niciun fel de sare și piper (n.r.: Serbia – Croația 11-7) . De ce spun asta!? Există partide unde ai între 20 și 30 de eliminări. Nu ai faze de poartă, acțiuni, trec 30 de secunde, tragi și vii înapoi. Pe vremea lui Estiarte (n.r. – spaniolul Manuel Estiarte, considerat unul dintre cei mai valoroși poloiști din istorie, prietenul și asistentul lui Pep Guardiola la FC Barcelona, Bayern și City) polo-ul era foarte atractiv și spectaculos.
La mijlocul anilor 2000, poloul românesc, sub conducerea fostului președinte, George Gaiță, a progresat enorm. Naționala a terminat pe 6 la CM, pe 4 la CE sub conducerea lui Vlad Hagiu și cu o generație extraordinară de jucători. Cum a fost percepută pe plan mondial acea imagine a poloului românesc? S-a văzut că George iubește sportul și a făcut tot ce a putut pentru binele acestui sport. A fost o perioadă frumoasă, iar prin rezultatele lor, băieții au atras atenția națiunilor puternice în acest sport.
Apoi a venit o nouă perioadă bună cu antrenorul maghiar Kovacs Istvan și cu calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra… N-am înțeles de ce au luat un antrenor străin, avem atâția oameni în România care sunt valoroși. Dar probabil că au privit cu alți ochi poloul. Când se schimbă generațiile sunt mari probelme. Uite, nemții nu au înotători! Când schimbi o generație, e greu să mai țintești medalii. La Jocurile Olimpice de la Rio am vorbit cu șefa Federației lor și mi-a zis: „Cornel, avem probleme, sperăm să ne iasă niște juniori buni, deoarece contraperformanțele afectează tot sistemul și avem parte de un principiu al dominoului”. Nu sunt performanțe, Guvernul nu te ia în calcul și când se repartizează bugetul, ești trecut la index. Iar Ministerul Sporturilor ce bani să mai împartă!?
Aș vrea să vorbim și despre un eveniment care a impresionat datorită mediului neconvențional în care a avut loc și datorită desfășurării de forțe: Mondialul din 2015 găzduit de un stadion de fotbal, Kazan Arena. Cum v-au convins cei de acolo? Cei din Kazan au construit extraordinar, pentru că președintele e un om extraordinar și investește în sport. Nu a existat în istorie un campionat mondial în care tribunele să fie neîncăpătoare la 9 dimineața. Există o cultură a sportului și spectatorului îi place aspectul ăsta, e un fenomen total special. Azi te poți duce să organizezi evenimente de mare anvergură în China sau în Rusia. În Statele Unite nu te poți duce pentru că taxele sunt foarte mari, trebuie să fie un bussines privat.
Totuși, cum v-au convins cei din Kazan? Ideea cu Kazan… Eu nici nu știam unde e Kazanul, habar n-aveam! Ei au venit cu candidatura, ne-am uitat unde se află pe hartă și am văzut că se află la o oră de zbor de Moscova. Până la urmă am ajuns acolo, ne-am uitat… Investesc atât de mult în sport, în fotbal și au și organizat Universiada (n.r.: 2013, ediția a 27-a), au construit un Sat Olimpic, care acum le servește studenților, deci vedeți câte beneficii poate aduce o competiție de o asemenea dimensiune. Acum, la Mondialul de Natație (n.r. – 2015) toată lumea din hoteluri voia să se ducă în Sat, pentru că atmosfera, mâncarea, facilitățile îți transmiteau o senzație unică, una care te făcea să te simți sportiv până în vârful unghiilor. În Budapesta au încercat să ridice ceva similar, dar nu s-a reușit.
EVOLUȚIA ȚĂ‚RILOR AFILIATE LA FINA
În România au fost construite în ultimul timp niște bazine importante, la CSA Steaua, la CS Dinamo. Se observă din afară că începe să se miște ceva și la noi? Orice se face nou e binevenit, nu numai în România. Oriunde, dar nu ca la Rio de Janeiro… să construiești cu o investiție importantă un bazin temporar.
Au ecou rezultatele românilor din tot ce înseamnă natație? Nu se mai aude de nimeni la nivelul meu… ce se referă la polo, înot, sărituri. Doar băiatul ăsta tânăr (n.r. – Robert Glință) are niște rezultate foarte bune pentru vârsta lui, a arătat că are un potențial de creștere.
În urmă cu trei ani, Camelia Potec devenea cel mai tânăr președinte de federație din România. Credeți că acest val de conducători tineri poate evita un nou fiasco la JO din 2020? Camelia Potec e o fată extraordinară, îmi place, e bine vazută pe plan internațional.
Aș vrea să vă întreb și de o altă mare înotătoare din România. Diana Mocanu a cucerit două medalii de aur la Sydney, la doar 16 ani, apoi a hotărât să se retragă. Considerați că s-ar mai fi putut exprima mult timp la un nivel ridicat în bazin? A fost o sportivă extraordinară Diana Mocanu, dar a dispărut cum a venit (n.r. – avea 16 ani la Sydney). Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, trebuie să cunoști viața persoanei pe care o analizezi, iar eu nu o cunosc. Mi-e greu să identific cauzele retragerii ei, pentru că nu mai trăiesc în Romania de 30 de ani.
Se spune sportul românesc pierde mulți dintre posibilii campioni pentru că la vârsta la care aceștia ar trebui să facă pasul spre marea performanță… se lasă din diferite cauze. Cât de important este rolul părinților în devenirea unui sportiv? Rolul părinților? Să aibă grijă de copii, cam ăsta ar fi verbul care rezumă totul. Problema este că înotul dă azi aproape tot și tu trebuie să ai grijă de viața ta, eventual trebuie să-ți faci o viață din înot ori o viață mixtă între marea performanță și viața privată. Iar cei care îți dau doza de echilibru sunt părinții.
Aș vrea să-mi spuneți în câteva cuvinte despre cum se antrenează chinezii la natație? Chinezii stau tot anul în cantonament și fac câte patru-cinci ore de antrenament pe zi. Am trimis doi săritori elvețieni în China și au văzut ce înseamnă pregătirea. Ei înoată cam 15-20 km în fiecare zi.
Mult? E imens! Pe timpul meu înotam 5-6 km pe zi, apoi făceam pregătire cu mingea. Rusul Vladimir Salnikov (n.r. – supranumit Țarul Bazinului sau Monstrul Valurilor – unul dintre cei mai valoroși înotători ai anilor 80) înota câte 10 kilometri pe zi. Acum s-a dublat distanța, probabil și pentru că sunt mult mai mulți bani în prezent.
„Budapesta va organiza în 2017 un campionat mondial foarte interesant”
Cornel Mărculescu, director executiv FINA
Cum comentați performanța britanicilor care s-au clasat pe locul secund la Rio în topul pe medalii și ce impact credeți că are această clasare pentru FINA? Fantastic, pentru că Londra a fost un dezastru pentru ei, iar acum au niște staruri imense. S-a văzut progresul lor și la Kazan (n.r. – la Mondialul de Natație din 2015) și din ce în ce mai mult la Rio. Pentru o țară cu foarte mare tradiție în sport e important să ai vizibilitate. Și uite că și BBC-ul a devenit mai interesat. Ai staruri… poți parafa contracte mai bune.
„Noi, la FINA, suntem o structură normală, cu toate departamentele pe care trebuie să le ai… comunicare, social-media… Am pus pe picioare FINA și aveam o structură pofesionistă. Nu avem mai mulți oameni decât ar necesita.
De unde vin banii la FINA? Să-ți dau un exemplu: noi organizăm Cupa Mondială de înot unde premiile sunt mai mari de 2 milioane de dolari, iar la Cupa Mondială de sărituri premiile ajung la 780.000 de dolari, bani de la sponsori. Banii îi facem doar la edițiile Campionatului Mondial și de la parteneri și televiziune.
O ultimă întrebare. Ce este înotul în 2016? Un sport social, unul pentru viață, iar în susținerea acestei afirmații noi organizăm și campionatele mondiale de masters, un adevărat succes! La Masters vin 7.000 – 8.000 de persoane, acești iubitori de sport și viață își plătesc tot și acesta e un pas economic important pentru organizatori și pentru înot, dar și pentru viață. Uite, chinezii au luat o decizie foarte clară, sportul este un element în dezvoltarea societății, uite ce fac rușii cu toate problemele care există. Ei continuă să investească. Să vedem ce va fi mâine, poate o zi mai bună!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER