de Andru Nenciu
Florin Tene (48 de ani) trăiește fotbalul la prezentul continuu. Face primii pași în sport pe praful cărămiziu de la Dinamo, dar tenisul profesorului Aurel Segărceanu nu-l ispitește. 6 ani din viață își închid bucla și e timpul pentru fluierul de start.
E vârf la grupa lui Piți Varga. Se demarcă, se furișează în careul advers și înscrie. Meci după meci. În Ștefan cel Mare. Ceva însă îi lasă un gust sălciu. Și ia mânușile. Pentru totdeauna. Nu contează noroiul ce-i pictează fața. Și nici aterizările pe terenul denivelat. Sau degetele ce-i pocnesc și-n miez de noapte. E viața lui. Și îi spune „portărie”.
Ce urmează știți. Șutul lui Frank Sauzee, Tene-Tene-Giuleștene, parade, Dinamo, Rapid, Steaua… Acum e antrenor de portari la Steaua. Și fiecare zi de antrenament e un nou început. Și o nouă provocare.
Începem interviul.
Florin, aș vrea să-mi sintetizezi rolul unui antrenor de portari în cadrul unui staff. Care sunt sarcinile lui pe scurt? Ai o responsabilitate foarte mare și trebuie să cunoști toate detaliile care ar putea face diferența: trebuie să fii un bun psiholog, un pedagog abil, să ai răspuns pentru orice nevoie a unui portar. În momentul în care tu nu întrunești toate trăsăturile care te transformă într-un bun antrenor de portari, clar goalkeeper-ul tău îți va apăra prost și în asta se reflectă mâna ta.
Cum a evoluat această meserie în ultimii ani? A evoluat foarte mult și îți spun și de ce. Antrenorul de portari are o mare responsabilitate pentru că antrenorul principal trebuie să-și construiască un staff cu un secund bun, un antrenor de portari bun și un prepartator fizic bun. Dacă ai oamenii ăștia pe lângă tine, echipa îți va merge bine. Asta e clar! Cei mai mulți principali conștientizează că au nevoie de un antrenori valoros de portari, ca și președinții de club, însă unii reușesc să perceapă corect dimensiunea unui astfel de om la echipă. Văd că se dă o foarte mare importanță preparatorul fizic în ultimul timp. Jos pălaria! Ai un preparator fizic bun, îți aleargă echipa! Dar la fel de important este și antrenorul de portari! Ai un portar bun… se spune că 30 la sută din valoarea echipei ți-o dă portarul.
Ți-ai făcut mâna la juniorii lui Dinamo, ai jucat la Rapid, Steaua și națională. Ce te-a determinat să rămâi tot în fotbal și să alegi această meserie? Acum realizez că s-a potrivit ca o mânușă pentru mine această meserie. După ce m-am retras, am stat trei-patru luni acasă și mi-am dat seama că asta aș putea face cel mai bine, la asta mă pricep, aici vorbesc cel mai bine limba mea. Nu trebuia să mai iau ceva de la început și să descopăr toate tainele unui domeniu și atunci am început de la Dinamo, de la copii și juniori, unde mi s-a oferit tot centrul. L-am avut acolo inclusiv pe Cojocaru.
La juniorii lui Dinamo? Anticipai de atunci că are un mare potențial de creștere? Mi-aduc aminte că era un băiat slăbuț, înalt, era un tip ok. Un băiat care muncea, se vedea ca e talentat, dar apoi a plecat la Steaua, iar pe mine m-au luat la echipa mare. Perioada aia de la juniorii lui Dinamo cred că a fost scânteia care a aprins noua mea carieră.
„În fotbalul de azi trebuie să ai o degajare bună, trebuie să lovești bine balonul cu ambele picioare, să știi să ieși la o intercepție, să faci o preluare. Lucrurile astea cer timp și răbdare”
Cum ai ajuns la naționala de tineret, parcă ai stat o viață acolo. M-am dus la Dinamo la echipa mare, apoi am fost la Rapid, apoi Ilie Dumitrescu m-a luat pe mine și pe Gheorghe Mihali la echipa națională de tineret unde am stat aproape 11 ani. În această perioadă mi-au trecut prin mână toți portarii mari pe care îi are România în acest moment, de asta spun că-i cunosc atât de bine pe toți. Uneori mă întreb cât de bine îi cunoaște antrenorul neamț de portari de la naționala României.
Dă-mi niște exemple de portari cu care ai lucrat! Cu Tărărușanu am lucrat trei ani, cu Pantilimon doi ani, am lucrat cu Florin Niță doi ani și cu Silviu Lung tot doi ani. Eu îi cunoșteam atât de bine, încât de multe ori le știam bine și viața de familie, așa apropiat eram de ei. Cred că și componenta umană devine esențială în relația antrenor-portar. Și poate că și asta mi-a influențat cariera și am ajuns să antrenez Steaua, Dinamo, Rapid și echipa națională de tineret 11 ani. Am cam avut norocul și oportunitatea de a fi și antrenor principal la Sportul Studențesc.
Nu ți-a fost greu cu un patron precum Vasile Șiman? Într-un fel sau altul greu, relația noastră profesională a fost una bună, Șiman era un președinte care lăsa mână liberă la antrenori, pentru mine a fost o experiență nouă să fiu principal, dar am prins și la Otopeni o perioadă în care am fost șapte-opt luni principal.
Se spune că antrenorul de portari lucrează mult și cu fundașii. E adevărat? De multe ori, da! Mă rog, nu neapărat cu fundașii, dar cer și am înțelegerea lui Reghe (n.r. – Laurențiu Reghecampf, antrenorul Stelei) să lucrez cu ei atunci când fac menținere, când fac construcție. Totul pleacă de la portar, de la portari gen Neuer, Casillas, sunt o mulțime de portari valoroși care au aprofundat jocul cu piciorul și îl stăpânesc fără cusur. Pentru că în fotbalul de azi trebuie să ai o degajare bună, trebuie să lovești bine balonul cu ambele picioare, să știi să ieși la o intercepție, să faci o preluare. Lucrurile astea cer timp și răbdare. De asta susțin că antrenorul cu portarii este foarte important pentru staff.
Rică Răducanu și mărul roșu de pe noptieră: „Și-l aud că bătea cu mâna în masă: >
Spune-mi câteva nume de antrenor de portari cu care ai lucrat. Cu Rică Răducanu, cu Marin Andrei, cu Țete Moraru (n.r. – Dumitru Moraru), de la fiecare am furat câte ceva, dar mi-am făcut propria filiosofie. Dar să știi că îmi dau seama în prezent, că la vârsta asta (n.r.- 48 de ani), mai am multe de învățat.
Care e povestea mărului de pe noptieră? Asta e o poveste fascinantă. Eu eram al treilea portar la națională, cu mult timp înainte de Euro 1996, și stăteam în cameră cu Rică Răducanu. El tot timpul acea obiceiul să aducă în cameră mâncare, prăjituri, fructe, la noi în cameră era o adevărată bucătărie. Iar Rică până nu mânca ceva seara, nu putea să adoarmă! Și tot timpul mânca un măr înainte să adoarmă. Eu nu mi-am dat seama, dacă el tot timpul venea la 2 noaptea în cameră…
Și… Și eu am luat mărul și l-am mâncat într-o seară. Și-l aud că vine tiptil. Îți dai seama, el venea tot timpul binedispus. Și-l aud că bătea cu mâna în masă: > (îl imită pe Răducanu cu mișcări largi). Căuta mărul ca Stevie Wonder.
Și tu? Eu mă făceam că dorm. Deodată îl aud că murmură încurcat: >. I-am replicat prompt: > A plecat pe fentă și s-a dus pe o pistă greșită. > În tot acest timp mă făcusem mic în plapumă. După ceva timp i-am zis adevărul. La ce concluzie a ajuns Rică?
Nu-mi dau seama. Ți-a făcut vreo farsă!? Mi-a zis: >.
De ce nu a mai ajuns la Campionatul Mondial din Statele Unite. „Nu știu dacă a fost o răzbunare, dar eu am rămas acasă’.
Hai să vorbim puțin despre Campionatul European din 1996. Ce a însemnat pentru tine prezența la un turneu de o asemenea anvergură? Un vis concretizat, o ambiție pusă și care m-a dus foarte sus. Și o răzbunare pentru că pierdusem Mondialul din 1994. (n.r. – Bogdan Stelea, Florin Prunea și Ștefan Preda au fost portarii convocați de Anghel Iordănescu și Dumitru Dumitriu)
De ce spui asta? În 1993, Gloria a câștigat Cupa României și i-am spus lui nea Jean Pădureanu că am ofertă de la Steaua și de la Dinamo. Vorbisem pentru Steaua cu Anghel Iordănescu și cu Țiți Dumitriu. Pădureanu mi-a zis: „OK, nu e nicio problemă, dar hai să trecem pe la Dinamo”. Acolo erau Petre Buduru și Vasile Anghel. M-au lăsat să înțeleg că Prunea prinde un contract în străinătate în două luni și mi-au zis că dacă Steaua îmi dă doi lei, ei îmi vor da patru lei. Mi-au oferit și alte perspective la Dinamo. Atunci Iordănescu s-a decis probabil în vederea lotului pentru Mondial. Dar nu-i port ranchiună.
Steaua 1998. Tene, Miu, Belodedici, Lincar, Baciu (sus, de la stânga). Roșu, Militaru, D. Șerban, Lăcătuș, Reghecampf, I. Dumitrescu (jos, de la stânga)
Ai perceput decizia ca o răzbunare pentru că nu ai semnat cu Steaua? La Steaua era Ienei antrenor totuși… Din toamnă a venit Țiți Dumitriu… Nu știu ce a fost, dar eu am rămas acasă. M-a ambiționat atât de tare că am văzut Campionatul Mondial la televizor și pentru că eu mă aflam în anticamera echipei naționale de vreo trei ani – și următorul turneu final l-am prins, mi-am pus asta în cap și am mers la Euro ’96. (n.r. – România nu a trecut de grupă: 0-1 cu Franța, 0-1 Bulgaria, 1-2 cu Spania, gol Răducioiu). Șase meciuri la rând fusesem al doilea portar în preliminarii. Dacă rămânea Cornel Dinu, poate că eu nu pierdeam Campionatul Mondial din 1994. (n.r. – Dinu a fost demis după Cehoslovacia – România 5-2, la Kosice).
Dar poate nici nu ne-am mai fi calificat… Poate.
Ai fost la Kosice? Am fost al treilea portar. La Săftica am stat în cameră cu Silviu Lung. Eram eu cu Prunea rezerve, poate luam și noi cinci goluri, așa a fost atunci. A fost un meci nebun.
Pe parcursul carierei am ajuns la Steaua, am fost foarte bine primit, m-am integrat foarte bine, am câștigat două trofee. Niciodată nu am avut probleme cu galeriile, nici la Steaua, nici la Dinamo, nici la Rapid. Poate și prin firea mea, pentru că am fost un portar spectaculos și de asta m-au îndrăgit suporterii
Florin TENE, Steaua – antrenor de portari
A marcat un gol din 11 m, i-a apărat un penalty lui Hagi și a privit șutul brazilianului Branco în FC Porto – Flacăra Moreni. Faza amuzantă din meciul tur
Observ că vorbești cu toată puterea ta despre tot ceea ce ține de postul de portar. Spune-mi, te rog, cine te-a îndrumat spre acest post? Eu am fost la Dinamo, la grupa lui Piți Varga, grupă pe care o preluase de la Gheorghe Timar. Mai întâi, eu am jucat vârf de atac, am și un gol marcat în Divizia A, i l-am marcat lui lui Manu (n.r. – Ion Manu). Ce s-a mai supărat pe mine… dar pe urmă ne-am împăcat. Am avut mare curaj, era 4-0 pentru noi (n.r. – Gloria – Sportul 6-0, 1993), am dat în dreapta lui, jos. Să-ți povestesc ce senazație am avut… În momentul în care am plecat din poarta mea… până la poarta lui… poarta s-a făcut din ce în ce mai mică. În sinea mea îmi spuneam că nu am cum să marchez. Asa emoții mari am avut.
Povestește-mi ceva despre părinții tăi. Tata a fost boxer, mama n-a vrut să fac fotbal și m-a dus să fac tenis de câmp la Dinamo, cu antrenorul Aurel Segărceanu (n.r. – tatăl lui Florin Segărceanu) șase luni. Dar lângă terenul de tenis era terenul de zgură de fotbal, am învățat tenis, dar eram cu ochii doar la fotbal. Domnul Segărceanu i-a spus mamei: >. Mama, săraca, m-a dus la fotbal apoi.
Și de ce vârf de atac? Acolo m-a pus antrenorul. Un an am jucat vârf de atac, apoi am ajuns portar într-o grupă fenomenală la Piți Varga. A fost cel mai bun antrenor de copii și juniori, păcat că a căzut în patima alcoolului. El i-a descoperit pe Răducioiu, Lupescu, pe Bogan Bucur, Mitici.
Concurența cu Stelea și Prunea a început din acea perioadă? Stelea și Prunea erau mai mari ca mine, erau la grupa lui Gheorghe Timar. Cu noi era și Răzvan Lucescu. Eu sunt născut în 1968, dar sunt după august și jucam la grupa celor născuți în 1969. Mircea Lucescu l-a luat pe Răzvan și l-a dus la Sportul Studențesc. Mai erau Barba, Zlotea, portari buni. Răzvan a crescut mai bine la Sportul și a ajuns un portar destul de bun pentru campionatul României.
Spune-mi primul penalty apărat care-ți vine în minte! I-am apărat lui Hagi, la un meci Flacăra – Steaua. El, de obicei, trăgea tare și rata foarte rar, dar atunci a tras în dreapta mea cu latul. Nu mi-a venit să cred că-i parasem un penalty lui Gică Hagi.
Flacăra Moreni a fost până la Revoluție o echipă aflată sub umbrela celor de la Dinamo. Susținută de fostul ministru de la Interne, Tudor Postelnicu, dar și de generalul Ion Ghenoiu, formația din Dâmbovița era formată și din jucători tineri, care își făceau stagiatura pentru trupa din Ștefan cel Mare, dar și din foști fotbaliști importanți de la Dinamo, care trecuseră de 30 de ani. După Revoluție, echipa a fost trimisă în Divizia C. Momentul de vârf al fostei grupări antrenate de Ion Nunweiller s-a petrecut în 1989, când Flacăra a întâlnit în primul tur al Cupei UEFA formația FC Porto, cu Rabah Madjer, Vitor Baia și Rui Aguas în componență. Trupa lui Artur Jorge s-a impus cu 2-1 în România și a câștigat cu 2-0 meciul de pe teren propriu.
Partida tur: 1-2 / 27 septembrie 1989 Flacăra Moreni: Tene- Jercălău, Butufei, Beldie, Glăvan (46 Marcu), I. Chiriță, D. Sava, C. Pană, Dragnea, Stere (65 Văidean), Lala. Antrenor Ion Nunweiller. FC Porto: Baia – Ze Carlos, Joao Pinto, Bandeirinha, Branco, Antonio Andre, Demol, Semedo, Magalhaes, Rui Aguas, Madjer (69 Domingos, 88 Kiki). Antrenor Artur Jorge. Au marcat: Beldie (min.52)/ Magalhaes (min.21), Rui Aguas (min.89).
Ce-ți mai aduci aminte de la dubla cu FC Porto? Am pierdut cu 2-0 acolo și să-ți povestesc o fază amunzantă. La încălzire, toți ne făceam probleme cu Branco, fundașul brazilian care trăgea la fel de tare precum Roberto Carlos. Dar când am văzut foaia de joc, toată lumea era bucuroasă că că nu joacă Branco, pentru că pe foi nu scria… Branco. Când au intrat pe teren, Branco apăruse și el. Noi văzusem pe foi numele lui real (n.r. – Cláudio Ibrahim Vaz Leal, 52 de ani, 72 de selecții, 9 goluri în naționala Braziliei). Bineînțeles că mi-a dat gol de la 30 de metri. Ploua, a șutat tare și mingea a pins apa din fața mea. Porto avea echipă foarte tare, cu algerianul Rabah Madjer în componență.
Mircea Lucescu m-a trimis la Flacăra Moreni. Aveau doi portari buni, Zlotea și Dohot, dar am avut noroc. Dohot a stat un an pe bară pentru că s-a îmbolnăvit, Zlotea când venea, când nu venea la antrenamente. Am prins două amicale bune și echipa m-a acceptat
Florin TENE – Steaua, antrenor de portari
„Am avut cel mai mare contract din România la Bistrița: 500.000 de lei. Am venit cu ei acasă, la București, într-o pungă de plastic. Mama și tata s-au speriat. Aveau salarii de 2.000 – 2.500 de lei, salariul mediu în România în acea perioadă”
Ai jucat și la o altă echipă controversată, Gloria Bistrița. Continuă tu de aici. În ce direcție vrei… Am intrat în istoria clubului pentru că am jucat în cupele europene, iar Gloria a luat un trofeu cu mine în poartă, Cupa României în 1993. Era o echipă fomidabilă, cu Ilea, Ilie Lazăr, Zegrean, Balaur, Miți Majearu. A fost un trofeu iubit de noi, cu Remus Vlad și Constantin Cârstea antrenori. O adevărată performanță. Am luat trofee cu Steaua, Dinamo, cupe, campionate, dar trofeul acela a fost valoros…
Aveai bani? Jean Pădureanu mi-a dat apartamentul mamei lui când am ajuns acolo. Când m-am dus de la Moreni la Bistrița, am avut cel mai mare contract: 500.000 de lei. Mama cu tata aveau un salariu de 2.000 – 2.500 de lei, salariul mediu în România în acea perioadă. S-au speriat când m-au văzut cu punga de plastic, în viața lor nu mai văzuseră atâția bani. Dar s-au dus… ca toți banii. I-au băgat la CEC… Jean Pădureanu a fost ca un tată, nu știu ce spune lumea, am avut o relație corectă, tot timpul aveam bani în toate buzunarele, câteodată chiar și când pierdeam…
La Rapid aveai bani? Cât aveam rezultate…da! Când aveam rezultate, ne ducea la hotelul bun, când pierdeam, ne ducea la hotelul rău de la Gara de Nord, stăteam lângă aurolacii care ieșeau din canale.
„Niță e un portar spectaculos, dar eficient. Absoarbe ca un burete tot ce-i spun, reține tot imediat. A greșit o dată, la 25 de meciuri, nu mi s-a întâmplat asta cu niciun portar. E foarte puternic psihic, va ajunge mare!”. Istoria paradei cu Marseille
Intervievat în urmă cu patru ani de ProSport, Abedi Pele spunea când vorbea despre dubla Dinamo – Marseille că „portarul românilor a avut o evoluție fantastică”. Ce-ți aduci aminte de atunci? Dubla cu Marseille a fost ceva deosebit, francezii aveau fotbaliști celebri și ne-au eliminat destul de greu, au luat Cupa Campionilor în acea ediție. Am făcut 0-0 acasă, am avut două ocazii mari, aveam echipă tare cu Demollari, Gerstenmajer, frații Pană, Cheregi, Dorinel Munteanu, timp de un an și jumătate nu ne-a bătut nimeni în România. Ne-a învins Steaua după un an și jumătate din cauza celebrei fente a lui Gică Mihali – pasa înapoi. I-am zis să fie atent, dar Ilie Dumitrescu s-a prins și a luat mingea și a marcat.
Mă întorc puțin la meciul cu Marseille. Ai avut un moment în care Frank Sauzee a tras devastator de la vreo 25 de metri și tu ai reținut mingea de parcă te-ar fi deranjat doar un țânțar. Ai prins-o și te-ai uitat în altă parte. Am prins-o, da, da, mi-aduc aminte. Mie mi-au plăcut foarte mult pozele. Îmi place să cred că am fost un portar spectacol și-mi dau seama că erau foarte multe mingi care pentru publicul larg păreau grele, dar pentru mine erau ușoare. Erau multe mingi pe care puteam să le și prind, de asta m-a iubit lumea. Poate de asta am fost îndrăgit, deoarece eram spectaculos, când m-am maturizat, am devenit și eficient. Prefer portarul eficient. Uite, Niță e un portar spectaculos, dar si eficient.
Niță a venit la Steaua de la Concordia Chiajna FOTO: Mediafax
Cum l-ai adus la acest nivel? Este unul dintre puținii portari care absoarbe ca un burete tot ce-i spun. Foarte repede! Unui portar îi, de obicei, de două ori, de trei ori ce să facă. Niță este ca un burete care absoarbe totul din prima. Imediat reține ceea ce-i spun, drept dovadă sfaturile pe care i le dau la antrenament el le pune în practică la joc imediat. De asta sunt atât de liniștit, pentru că el va deveni un portar foarte mare, se află într-o creștere de formă evidentă. Are un joc de picior foarte bun, nu îi este teamă să paseze. Laur (n.r. – Reghecampf) le cere să paseze în careul nostru, portarii mei pasează, antrenamentele le facem sub presiune tot timpul. Pe centrări a început să iasă mult mai bine, are mobilitate bună, a progresat și la priză. El va putea apăra în curând la orice echipă mare din Europa!
Niță e selecționat pentru cele două meciuri ale naționalei în lotul lărgit, cu Armenia și Kazahstan. A renunțat Christoph Daum miercuri la el? Încă nu. I-au spus să fie pregătit.
Aș vrea să te întreb cum stă din punct de vedere mental după acea gafă cu Iași. Știu că a făcut apoi partide foarte bune, dar aș vrea să te întreb dacă în timp îl va influența acea eroare? Psihicul lui este foarte puternic și îți și spun de ce. El a greșit la meciul cu Iași după 25 de partide fără erori. Nu mi s-a întâmplat vreodată cu vreun alt portar. Tătărușanu greșea la 8 meciuri, Pantilimon la fel, Niță nu a făcut asta. Îl cunosc foarte bine, îi cunosc foarte bine și famiilia, am stat 5 minute de vorbă cu el și apoi, la meciurile următoare, nu a mai greșit. Are calitate de portar mare pentru că nu persistă în greșeală și asta spune multe despre psihicul lui. E o meserie a dracului de grea și mă înfrunt cu tot felul de probleme.
Când un elev îți greșește, tu ce simți? Eu simt ceva și mai rău ca portarul meu. Gândește-te că eu nu mai sunt la volanul mașinii, eu sunt lângă, sunt profesorul din dreapta. Dacă elevul meu face accident, cade tot pe profesor. Deci e un profesor prost și din cauza lui a făcut accidentul. Am trecut prin ea si simt și durerea lui. La Rapid, Dolha mi-a luat un gol în minutul 94, a greșit ne-a bătut Progresul în ultimul minut. Două zile nu mai știa nimeni de el, l-am luat deoparte și l-am întrebat: > Poate că era la Turda, acasă! Îi cunosc pe toți și îți dau exemplele astea pentru ca lumea să înțeleagă ce e în mintea și în viața unui portar și în mintea și viața antrenorilor de portari. Și Ema a fost un portar foarte, foarte valoros, cred că face și acum abdomene cu fizicul lui de manechin.
Cât de mult contează să cunoști un elev și ca om? Eu îi cunosc pe fiecere bine, din acest motiv spun că mi se potrivește ca o mânușă meseria asta. Sunt genul de om care mai întâi trebuie să-i înțeleagă pe portari ca oameni și apoi să-mi conturez niște idei despre cum trebuie lucrat cu fiecare. Și familia contează foarte mult, viața de familie. Dacă ai o viața de familie echilibrată, atunci saltul tău spre fotblaul mare survine firesc. Dacă ai o viața dezechilibrată, atunci s-ar putea să stagnezi.
INFO Steaua se află pe primul loc în Liga 1, cu 20 de puncte după 8 meciuri. Echipa condusă de Laurențiu Reghecampf joacă azi, de la ora 21:00, în runda a noua, cu CFR Cluj. Meciul are loc pe Național Arena și e transmis de Digisport
INFO Steaua se situează pe locul al treilea în Grupa L din Europa League. În prima etapă a pierdut, scor 0-2, în deplasare, cu Osmalispor. Pe 29 septembrie, viceampioana dă piept acasă, de la ora 20:00, cu Villareal.
„Cojocaru e 80 % copt. E valoros, dar trebuie să-și mai îmbunătățească jocul cu piciorul. Ar trebui să fie puțin mai receptiv, lui trebuia să-i spun de două ori un lucru, genul de portar pe care trebuie să stai cu gura pe el”
Hai să vorbim puțin despre Cojocaru. Nu a plecat prea devreme la Crotone? Să știi că e un portar tânăr, valoros. Într-adevăr, a plecat la o vârstă mai fragedă, 20 de ani, dar 80 la sută era copt. Meciul cu City mi-a dovedit că poate face față la un nivel mare. I-ar mai trebui puțin mai multă încredere în el și să-și mai îmbunătățească jocul cu piciorul. Are plasament destul de bun, priză foarte bună. Campionaul Italiei îl va întări, e tânăr, doar că ar trebiu să fie puțin mai receptiv. La Steaua, lui trebuia să-i spun de două-trei ori, nu era ca Niță. Trebuia să-i mai reamintesc, genul de portar pe care trebuie să stai cu gura pe el.
Arlauskis unde poate fi încadrat, la ce tip de portari? Nu am lucrat cu Arlauskis, apăra foarte bine în România, Liga 1 a fost o trambulină pentru el. Eu l-am urmărit și când era la Urziceni, vorbeam cu Stângaciu despre el, păcat că nu se poate impune la Watford, în Premier League. (n.r. – e al treilea portar după Gomes și Pantilimon).
Mai ai acasă primele mânuși? Da, reusch, roșii. Chiar vorbeam cu cineva acum, eu am avut contract cu reusch – am rămas cu 50 de perechi. Le-am dat pe toate copiilor, juniorilor, viitorilor portari. După o perioadă, le-am zis: acum îmi dați mânuși voi mie. Dar să știi că acum, la 48 de ani, am făcut contract cu RG, o firmă de mânuși. M-am bucurat iar ca un copil pentru că am primit câteva perechi și iar am început să le dau cadou.
„Plăcerea mea era să cumpăr ziarul Sportul în fiecare zi. Îl citeam și pe dungă cu o plăcere nemaipomenită. Dacă-l dădeam unui prieten, trebuiă să-l iau înapoi spre seară pentru a nu rata vreun număr de la colecție. Când luam ziarul și știam că e proaspăt, parcă îmi tremura mâna de bucurie”
„Aveam nevoie de Stăncioiu, de experiența lui. M-am consultat cu Meme și cu Reghe”. Ce spune despre Nicușor Stanciu. „Din 10 penalty-uri, înscria 8 sau 9”. Ce făcea Iancu
Mi-ai povestit multe despre Niță, hai să vorbim puțin despre Stăncioiu, eu l-am apreicat mereu. Cum a ajuns la Steaua? Despre Edi Stăncioiu m-am consultat cu Meme Stoica și cu Reghe, ne trebuia un portar cu experiență, un băiat de grup bun, au fost mai mulți pe lista aia.
Ascultați rock acum în vestiar? Nu, poate că își pune singur, la căști. Pe vremea mea era o linișteeeee… Acum fiecare e cu muzica lui. Unii cu căștile, fiecare ascultă artiștii care-l fac să aibă un tonus bun.
Nu te întreb ce muzică asculta Stanciu. Te întreb cum executa penalty-urile? Din 10 dădea 8 sau 9. E de apreciat pentru ca are curaj să bată. Sunt foarte mulți fotbalișți trecuți pe listă inițială și se răzgândesc. Nu-și mai asumă responsabilitatea. Mă uitam la Stanciu… Când a fost Europeanul de juniori, eu am fost antrenorul naționalei alături de Lucian Burchel. De atunci mi-a plăcut de Stanciu, se vedea clar că are calitate. Nicușor e foarte serios, muncitor și modest. nu știu cum va fi mâine! Ținea capul în pământ, nu răspundea! Iancu e opusul lui, l-am avut și pe el elev în precedenta noastră prezență la Steaua. Poate are mai multă personalitate de mic, dar e păcat de Iancu…
Când portarul tău se află într-o formă slabă, atunci trebuie să-ți arăți valoarea, să intervină pedagogia ta, sa umbli la pshic. Ca portar poți să prinzi o formă slabă, important pentru tine este să-l faci să-și revină cât mai repede. Imediat, la al doilea meci
Tene, încadrat de Poiană și Edi Stăncioiu FOTO: arhivă personală
Tu ai trei portari, adică trei personalități diferite. Lucrezi în parte cu fiecare, împarți în trei reprize antrenamentul? Sunt trei personalități dfiferite, apoi nu sunt de valori egale. Trebuie să știi cum să vorbești cu unul, trebuie să știi cum să vorbești cu celălalt.. Eu nu lucrez cu X doar pe centrări sau cu Y doar la viteza de reacție. Fac astfel încăt dacă am trei portari, centrările le fac cu toți. Primul pas: identific punctul slab al lui Z și apoi îl lucrez cu toți. Majoritatea antrenorilor ne uităm la TV, ne uităm la antrenamentele lui Real Madrid, dar mi se pare o mare prostie dacă iau de acolo metodele.
De ce? În primul rând nu ai valoarea de acolo. În al doilea rând, nu-i dau portarului meu meniul care nu-i face plăcere să-l mănânce. Cred că fiecare are filosofia lui.
Nu mi-ai spus nimic despre Cristi Poiană, al treilea portar al Stelei. E foarte talentat, muncește, dar îi trebuie sângele de portar, pe ăla îl câștigi greu. Poiană face parte deja din lotul României de juniori.
Tene și Niță, la Ankara, înaintea partidei cu Osmanlispor (0-2), din prima etapă a Grupei L din Europa League Foto: arhivă personală
„Seara nu beau cafea pentru că adorm foarte greu. Înainte de meciuri, nu dormeam pentru că aveam emoții. După meciuri îmi analizam greșelile și ce făceam bine, acum îmi analizez elevii”
„Mă feresc de dulciuri, contează enorm cum le amesteci, Anca (n.r. – soția lui Florin e nutriționist) face prăjituri, nu mâncăm zahăr normal și sare normală. Bucătarul echipei a făcut cursurile de nutriție unde le-a făcut și Anca, e un bucătar foarte bun. E important să măncăm bine, dar și sănătos”
„Cornel Dinu sintetizează cel mai bine starea fotbalului românesc. Înainte se făcea la zi, acum se face la fără frecvență”
„Tătărușanu e printre puținii portari care-și domină adversarul la 11 m. El așteaptă, nu pleacă, sunt foarte puțini portari care nu pleacă înainte. Așa s-a întâmplat și cu Duckadam la Sevilla”
România are în acest moment un grup de portari valoroși, iar prezentul amintește de perioada anilor 90. Ajungem cu discuția inevitabil și la un portar cu care tu ai lucrat mult, Tătărușanu. Tătărușanu, da. Și la tineret, și la Steaua. E printre cei mai serioși portari cu care am lucrat.
Cât de mult l-a schimbat campionatul Italiei? Te întreb altfel: ce siguranță dă el acum echipei? Să-ți dau un exemplu: ieșirile pe centrări. A crescut foarte mult. El chiar a fost un portar foarte curajos, dacă greșea la o fază, nu apărea doza de teamă care l-ar fi determinat să nu mai iasă. El e genul de sportiv care vrea să-și repare greșelile, cu el lucram mult pe deficiențe. Ciprian avea pobeleme mari la jocul cu piciorul, un an am lucrat numai la acest aspect. După antrenament, el rămânea o oră singur și dădea pase lungi de 30-40 de metri. Și cu dreptul, și cu stangul. Se întâmplă să mai greșesti în carieră, dar el are un psihic foarte puternic.
Dă-mi un exemplu! De asta el apăra 11 metri, e printre puținii portari care-și domină psihic adversarul. El așteaptă! Sunt foarte puțini portari de tipul ăsta la 11 metri, el nu pleacă, așteaptă! Repet: sunt foarte puțini portari care nu pleacă înainte ca executantul să tragă.
Dar nu sunt șansele mai scăzute când alegi varianta asta? Da și nu.
De ce? Toată lumea zice că alege un colț și pleacă. E cea mai mare prostie! La început plecam lejer și eu pe colț înainte, dar pe parcurs m-am maturizat și am realizat că e bine să aștept. În acest mod executantul intră el în presiune, dacă tu aștepți și-l domini. Nici nu știi cât contează acea fracțiune de secundă! Așa s-a întâmplat și cu Helmut Duckadam (n.r.- acutualul președinte de imagine al Stelei). Ciprian e printre puținii portari din Europa care are tăria asta de caracter. La antrenament îi rupea pe toți la pariuri în două pe o bere, pe un suc. Din trei lovituri el apăra două sau una.
O ultimă întrebare legată de Tătărușanu. A fost fault la portar în meciul cu Franța, la faza din care a înscris Olivier Giroud? Da, a fost. Dacă nu greșea cu Albania, ar fi fost cel mai bun component al naționalei la Euro, dar a fost clar greșeala lui acolo. Am vorbit apoi cu el, nu era dărâmat, el e un tip puternic, de asta s-a și impus în vestiar la Steaua.
Faza din care Giroud a marcat contra României la Euro 2016
„I-am zis lui Pantilimon de la juniori să lucreze mult la mingile pe jos. După ani, când mă vedea, îmi zicea:
De ce Pantilimon e rezervă la Watford? Asta nu aș putea să spun, dar ți-l pot caracteriza ca om mai întâi. Pantilimon e de un bun simț ieșit din comun. Rar întâlnești un copil cu cei 7 ani de acasă ca el. Eu îl cunosc de la juniori și i-am zis mereu: „Lucrează jos, Costel! Lucrează mult la mingile pe jos”. Și, de atunci, când mă vedea, îmi zicea: „Știu, nea Florin, mă arunc jos, jos!”
Ai lucrat și cu Lobonț, nu? A fost un portar de reflex, cu un plasament foarte bun, totul era nativ la el. Stătea pur și simplu în fața adversarului, nu se arunca înainte.
Știi că în Hunedoara, în apropierea stadionului, se află un zid care se cheamă „Lobonț”? În el își arunca el mingile la copii și juniori. Orașul Hunedoara nu mai are acum nicio echipă la nivel național… A fost unul dintre cei mai buni portari pe care i-a avut România. Și genul de ardelean plăcut, acceptat de grup. Are o calitate umană specială. Are calitate și acum ca portar. (n.r. – Bogdan Lobonț, 38 de ani, e legitimat la AS Roma).
Degete de portar. Foto: Alexandru Hojda (ProSport)
Spune-mi un portar român care ar fi putut ajunge la un nivel foarte înalt. Cristi Munteanu ar fi putut ajunge mai sus, putea mai mult, avea posibilități mult mai mari, și George Curcă mi-a plăcut, un portar cu reflexe.
N-am terminat caracterizarea portarilor naționalei. Povestește-mi prima amintire care-ți vine acum în minte! Știu, mă întrebi de Silviu Lung junior. Am fost coleg cu tatăl lui, iar pe el l-am antrenat la naționala de tineret. Pe Tibi Lung nu l-am antrenat în schimb. Silviu Lung e de un bun simț ieșit din comun, aveam un meci ne-au bătut letonii cu 6-0, a greșit la trei goluri și a plâns ca un copil. Mi-era o milă de el, dar și-a revenit rapid. Și el impresionează prin multe calități și titlul Astrei e în mare parte și meritul lui. În România măcar să-ți fie recunoscută munca printr-un „bravo”, printr-o vorbă bună de la patron, președinte, antrenor… dacă nu-ți este recunoscută material.
Cum caracterizezi afirmația „portarul trebuie să aibă o doză de nebunie, toți portarii buni sunt nebuni”? Nebunia înseamnă curajul dus la limita extremă. Înainte se spunea că portarul e nebun pentru că… e nebun! Nu, nici vorbă! Portarul e nebun pentru că e mai curajos decât ceilalți colegi din teren. Portăria se joacă și cu capul, trebuie să gândești pentru că portarul trebuie să iasă la minge, să construiască, trebuie să fii curajos, nu nebun.
Ai avut idol? Idolul meu a fost Vasile Iordache, am crescut în spatele lui Dumitru Moraru, dar Vasile Iordache mi-a plăcut ca stil, ca prestanță, a fost un model pentru mine.
Ce înseamnă comunicarea pentru un portar în timpul unui joc. „Pe unii încerc să-i fac să nu mai compună povești”. Cine i-a dat gol lui Tene de la 40 de metri și cine îi strica moralul înaintea unui meci din Divizia A
De ce se spune că un portar trebuie să vorbească tot timpul, ce înseamnă comunicarea în fotbalul modern? Dacă nu o ai, ești mâncat. E esențială comunicarea, trebuie să știi cum dirijezi oamenii din fața ta. Mulți portari fac propoziții interminabile de genul „nu-l lăsa pe ăla care are piciorul drept, stai colo, dincolo‘. Nu, nu se face așa. Spui două cuvinte și ai terminat: „nu-i da dreptul!”. Eu îi mai aud că formează povești de tot felul și mereu le spun: „Măi, băiete! Până când spui tu povestea, are adversarul deja 1-0”. Sunt simple astea: „Nu-i da stângul, nu-i da dreptul. Eu! Tu!”
Cât aleargă un portar în timpul unui meci? Portarii aleargă 4-5 kilometri.
Când ai simțit că aperi în cea mai mare poartă? Olăroiu mi-a dat gol de la 40 de metri, am pierdut cu 6-0, a fost un meci de coșmar pentru mine, Progresul – Bistrița. Olăroiu a șutat la poartă de la 40 de metri, nu era Gică Hagi, dar m-a văzut ieșit. Important e să-ti revii repede. Portarul e diferit de jucător, asta le explic antrenorilor principali, trebuie să lucrezi altfel cu el. Psihicul lui e altul, e diferit total față de cel al jucătorului de câmp.
De ce nu mai avem fotbaliști care șutează de la distanță? Lipsa șutului de la distanță denotă lipsă de responsabilitate, înainte aveam foarte mulți jucători care trăgeau de la distanță. Mi se făcea pielea de găină când le auzeam numele. Mironaș, Avădanii… Când eram la Bistrița și mă încălzeam bine, Mironaș îmi trăgea la poartă și nici nu vedeam mingea. Ziceai ca dă cineva cu piatra, el zâmbea! Și i-am spus: „Băi, Vasile! Te rog, nu mai da așa pentru că îmi strivești tot moralul înainte să înceapă meciul”.
„OK, aleargă echipa perfect și toată lumea întreabă „cine e preparatorul fizic?” Vreau să aud și chestia asta din gura patronilor, președinților. „Apară portarul excelent, cine-i antrenor cu portarii la echipa aia?”
Cât de mult mai ai de învățat în meseria asta? Eu am făcut și cursul Pro, nu-mi lipsește nimic, consider că și acum mai am de învățat și chiar sunt bucuros pentru că mai pun în bagajul meu câte ceva. Tot timpul trebuie să vii cu ceva nou pentu că altfel rămâi de modă veche. Am o vorbă pe care le-o spun mereu portarilor mei: „Fă-ți datoria, nu contează câte goluri iei, important este să ieși cu pieptul în față”. Asta s-a realizat la meciul cu City cu Florin Niță (n.r. Steaua – Manchester City 0-5, în turul play-off-ul LC). A luat cinci goluri, dar și-a făcut treaba și nu l-am văzut dărâmat și ăsta e un lucru enorm. Meseria de antrenor de portari trebuie să fie mai respectată. OK, aleargă echipa perfect și toată lumea întreabă „cine e preparatorul fizic?” Vreau să aud și chestia asta din gura patronilor, președinților. „Apară portarul excelent, cine-i antrenor cu portarii la echipa aia?” E puțin trecut cu vederea, deși e o responsabilitate foarte mare, nu ești un om care doar pune copetele pe teren. Dacă portarul îți apară prost, s-a terminat meciul, pe undeva meseria asta de antrenor îmi doresc să fie mult mai respectată. Eu am norocul că lucrez cu profesioniști, cu Laur (n.r. – Reghecampf), cu Meme (n.r. – Mihai Stoica), oameni care stăpânesc bine fenomenul și înțeleg mai bine ca oricine fotbalul.
Au existat cazuri în carieră când nu-ți apăra portarul pe care tu îl recomandai? Au fost și cazuri când antrenam un portar și ăla mi se părea mie bun, dar apăra altul. Acum sunt liniștit sufletește pentru că Reghe și Meme cunosc fotbal.
„Iker Casillas a fost preferatul meu din fotbalul modern. Un portar de talie medie. Acum toată lumea caută portari mari. Nu-i așa, le trebuie joc de picior, plasament, priză, curaj, comunicare. Dacă e înalt, nu neapărat trebuie și băgat în teren. Lobonț are 1,83 m și a fost un portar enorm”
„Boldrin are o îndemânare extraordinară, se vede că e fotbalist, cred că poate mai mult. El și De Amorim au venit puțin nepregătitți fizic, îi văd că pică în repriza a doua”
53 milioane de euro a plătit Juventus, în 2001, pentru transferul lui Buffon de la Parma. Portarul naționalei Italiei e cel mai scump goalkeeper din toate timpurile
3,7 milioane de euro valora Tătărușanu în momentul când a plecat liber de contract la Fiorentina, în 2014
3 milioane de euro a plătit Manchester City, în 2012, pentru transferul lui Pantilimon de la Poli Timișoara
3 milioane de euro a plătit Ajax, în 2002, pentru transferul lui Lobonț de la Rapid
10 milioane de euro e cota de piață a portarului italian Gianluigi Donnaruma (17 ani) de la AC Milan
Ne apropiem de final. De ce nu mai vor copiii să aleagă postul de portar? Toată lumea vrea să fie vârf azi, dar problema e că nu mai vin la fotbal! Acum mai mult vor părinții decât copiii ca puștii lor să facă fotbal sau tenis sau altceva. Nu mai e socializare ca pe vremea noastră pe terenul de sport.
Apropo de terenul de sport. Cum ți se pare decizia Ministerului Educației de a închide toate terenurile din școli și din licee? Am văzut și eu asta. Curțile închise… O mare prostie. Noi vorbim despre educație fizică, nu!? Cum se făcea pe vremuri, sănătate, socializare, iar noi le interzicem copiilor să mai facă mișcare și le dăm mai mult timp să prindă pokemoni. O să fim o planetă de obezi.
O ultimă întrebare. Când te uiți pe străzile din orașele din România, ce zărești? Un stres foarte mare al oamenilor, asta-mi spune de multe ori privirea lor. Asta e marea noastră problemă, în România, e vorba de stres. Cu soția mea, Anca, mă plimb pe la mall, pe străzi, în parcuri, și văd pe fețele oamenilor tristețe, preocupare, apăsare. Am fost în cantomnanent în Olanda, toți oameniii erau cu fața senină, zâmbeau, se salutau între ei. Au bătrâneațea asigurată cu o pensie consistentă, toți oamenii erau îmbrăcați la patru ace, parcă n-aș mai fi plecat de acolo, îți transmiteau o stare de bine doar dacă-i priveai. Chiar mă gândeam… oare ajungem și noi vreodată acolo?
Florin Tene, alături de soția sa, Anca FOTO: arhivă personală
Familia Tene și cei doi băieți, Koray (20 de ani) și Robert (19 ani)
CV FLORIN TENE
Alexandru Florin TENE Născut: 10.11.1968 (București) Post: portar
În Divizia A și Cupă Debut Div.A: 18.06.1987, Sp.Stud. – Dinamo 5-4 Debut cupă: 21.02.1990, Strungul Arad – Flacăra Moreni 2-1 1986-87: Dinamo 1/0 0/0 1988-89: Flacăra Moreni 14/0 0/0 1989-90: Flacăra Moreni 31/0 1/0 1990-91: Gloria Bistrița 33/0 1/0 1991-92: Gloria Bistrița 11/0 0/0 Dinamo 21/0 2/0 1992-93: Dinamo 9/0 0/0 Gloria Bistrița 16/0 5/0 1993-94: Gloria Bistrița 33/1 5/0 1994-95: Dinamo 16/0 0/0 1995-96: Dinamo 5/0 0/0 Rapid 19/0 1/0 1996-97: Rapid 25/0 1/0 1998-99: Steaua 13/0 2/0 1999-00: Rocar 10/0 0/0 FC Argeș-Dacia 13/0 0/0 2000-01: Dinamo 5/0 0/0 Total: 275/1 18/0
A cucerit: 1 titlu (cu Dinamo) și 2 cupe (cu Gloria Bistrița și Steaua)
1997-98: Kardemir D.Ç. Karabükspor (Turcia 1) 10 0
Debut: 26.08.1992, România – Mexic 2-0 Total: 6 0
Debut: 13.09.1989, FC Porto – Flacăra Moreni 2-0 Total: 15 0 Statistică: Răzvan TOMA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER