Mingea trece prin Hunedoara. Pe străzile din București. Până prin Ștefan cel Mare. Și înapoi în Drumul Sării.
Mateuț a făcut mingea pătrată, într-un meci cu ASA Târgu Mureș, dar zice că ar ține pe picior, și acum, la 52 de ani, și o minge ovală.
Din Marsilia, în Koln-ul unde răsună și acum „You’re a Woman, I’m a Man’, fostul decar de la Dinamo se teleportează ușor. A doua parte a interviului cu un dinamovist get-beget.
Ce vedeți în România, azi, pe străzi? Când ies pe stradă, aș vrea să văd că oamenii nu mai stau cu capetele plecate. Aș vrea să văd puțin entuziasm pe chipul lor, o mină fericită, aș vrea să-i văd zâmbind, dar nu depinde de ei asta, ci de o multitudine de factori, de oamenii care ne conduc țara. Aș vrea să-i văd pe români cum îi văd pe cei de afară, entuziaști, neapăsați de griji. Ai noștri sunt împovărați de fel și fel de probleme. Eu asta văd pe stradă, asta-mi atrage atenția. Aș vrea să-i văd bine din toate punctele de vedere: muncă, pensie, sistem de sănătate… Lucrurile primordiale pentru un trai decent. Și aș vrea să văd șosele! Tu n-ai vrea!?
Eu aștept. Cât să mai aștepți!? Uită-te la englezi! Sistemul de sănătate primează, apoi, în toate țările, șoselele stau la baza unei dezvoltări rapide a sistemului economic. Ușor, ușor, ei le-au făcut pe toate. De ce să ne mai plece românii în Anglia, Spania, Italia, Germania!? Să vină ei la noi!
Au început să vină mulți turiști străini în România. Eu nu prea am văzut.
„Primii bani pe care i-am câștigat din fotbal au venit când debutat la echipa mare și am luat o primă. Am semnat cu Corvinul și m-au angajat la Combinatul Siderurgic din Hunedoara. I-am dus acasă, mamei mele, ca să mai umplem lipsurile care erau pe atunci”
Dorin MATEUȚ
„Eu sunt naționalist. Dacă aș fi avut vreo două vieți, poate rămâneam afară!”
V-a bătut gândul vreodată să rămâneți pe afară, când plecați pe vremea lui Ceaușescu, în turnee, cu naționalele de juniori? Nu m-a bătut gândul niciodată să rămân afară, eu sunt naționalist. Admiram, mă simțeam bine și atât. Am o viață, dacă aș fi avut două vieți, poate rămâneam, Dar aveam familie, prieteni. Și acum, am o familie frumoasă, două fete mari, mama trăiește, recent a împlinit 80 de ani! A stat la mine iarna asta, dar a plecat recent acasă, la Hundeoara, la fratele meu.
Aș vrea să vă întreb unde stă Gheata de Aur? Pe servantă, în living. E doar a mea, n-are voie nimeni să o atingă.
Care a fost cel mai ușor gol marcat din șirul de 43 cu care ați cucerit trofeul? Să știi că doar unul a fost înscris din lovitură de la 11 metri. Nea Mircea nu mă lăsa să bat, primii erau Cleo Vaișcovici și Dănuț Lupu, eu eram abia al treilea executant. O singură lovitură am bătut, cu ASA, la Târgu Mureș, am luat mingea, am tras, am marcat, am făcut mingea pătrată! Doamne, cât m-a certat Nea Mircea! Asta a fost unicul reușit de la punctul cu var.
De ce nu vă lăsa să executați? Mi-a zis că „dacă sunt capabil, să o câștig fără să dau de la 11 metri! După meciurile din tur avem vreo 19 goluri! Am tras tare în perioada de pregătire, mi-am zis „bă, ai o șansă în viață! Uită-te bine și fructific-o!”. Și am muncit non-stop. La 15 ani eram cu echipa mare a Corvinului, mi-am dorit mult să ajung mare. Eram dintr-o familie amărâtă, eram și fără tată… A murit când aveam 13 ani. Până când mi-am zis: „Oi fi eu mic, dar esențele tari se găsesc în sticluțe mai mici!”. Eu, Hagi, Maradona, Hitler, Napoleon, toți suntem mici.
„Am preluat cu Oxfordul și, din vole, direct în vinclul lui Manu”
Nu mi-ați zis cum ați marcat celelalte goluri? Cu stângu’-dreptu’-capu’-pieptu’! De asta mi-a cântat imnul de 56 de ori! Coordonarea creier-picior contează enorm pentru un fotbalist. Într-o fracțiune de secundă trebuie să știi ce să faci! Faci preluarea sau pasezi? Centrezi sau oprești mingea ca să tragi la poartă? Înaintezi sau te uiți cine e poziționat cel mai bine? Trebuie să fii montat pentru orice meci, să fii acolo, implicat, ceea ce nu văd la mulți dintre jucătorii de azi. Bine, noi, la Dinamo, aveam și o linie de mijloc foarte bună, eu făceam de toate, ei – Lupescu, Lupu, Sabău și Timofte – se băteau pentru celealte trei locuri din linia mediană. Aveam echipă mare, cu Mișa Klein, Strâmbul (n.r. – Mircea Rednic), Ando și ceilalți. Eu aveam libertate totală, nu băteam penalty-urile, dar băteam cornerele, loviturile libere.
Când erați mulțumit? Când auzeam că tot stadionul cânta: „Do-rinnnn Ma-teee-o!”. Știam că-s mulțumiți și, în același timp, eram și eu fericit. Mai venea și o primă, mai venea altceva, dar timpul era foarte scurt, pentru că urma convocarea la națională, apoi cantonament, cupe europene, eram într-un vârtej din care nu puteam să ies, dar îmi plăcea. Acum îi duc lipsa, bine, toate la timpul lor…
„Când a murit tata, nevoile care erau în perioada aceea m-au obligat să muncesc, ca să devin ce am devenit, să realizez ceea ce am realizat. Fiind singur, cu fratele și mama, am încercat să-mi consolidez o carieră. În cele mai grele momente, m-a ajutat tata, de Sus. Momente grele sunt din copilărie, până când mori”
Și când aveați liber? Eram tineri, ne făceam și noi de cap după două săptămâni de cantonamente, ne mai destrăbălam și noi!
Nu mi-ați descris un gol spectaculos. Am marcat multe goluri frumoase! Când am plecat din România, am avut un meci cu Sportul Studențesc. Am plecat din careul nostru, în sprint, până aproape de careul advers. Mi-a dat un coleg o pasă lungă, doi fundași de la Sportul au țâșnit spre minte, au intrat prin alunecare, dar am preluat cu Oxfordul și, din vole, direct în vinclul lui Manu!
Ați preluat cu Oxfordul? Da, cu exteriorul! Așa-i spuneam!
Foto: Cătălin MUREȘANU
„Erau 3.000 de oameni în sală, la Koln. Pele, Di Stefano, Rumenigge, toată spuma. Eu cu neavastă-mea eram în primul rând!”
De ce nu există poze de la gala în care a fost decernat trofeul pentru cel mai prolific marcator din 1989? N-a văzut nimeni gala de la Koln, o am înregistrată pe o casetă video, trebuie să o trec pe un CD. S-a ținut la Hotel Maritim, acolo a orgaznizat-o France Football. Am avut mari emoții, erau 3.000 de oameni în sală. Pele, Di Stefano, Karl-Heinz Rummenigge, toată spuma, Eu cu nevastă-mea eram în primul rând! Și îi mai aveam lângă noi pe Dan Alban și pe Giovani Becali. Fusesem înainte la Marsilia, jucasem cu naționala un amical contra lui Olympique Marseille. De acolo, eu am plecat la Koln.
CITEȘTE AICI PRIMA PARTE A INTERVIULUI CU MATEUȚ
Presa vremii a scris și că în fața hotelului erau foarte mulți fani… A fost o seară superbă, erau șefi de state prin sală, consuli, toți golgheterii Europei. Afară, pe un ecran uriaș, încă 3.000 de oameni urmăreau ce se întâmpla în sala de festivități a hotelului. Ne-au cântat Sandra și Bad Boys Blue, erau la modă pe atunci…
„Cel mai bun sfat primit de la Mircea Lucescu? Să nu amestec lucrurile!”
Cine e cel mai valoros antrenor român în prezent? Clar, Mircea Lucescu! El e cel mai bun antrenor român din toate timpurile. De la el am învățat totul, încrederea acordată de el m-a dus departe, de aceea l-am urmat mereu. Eu eram titular în națională din 1985, din campania de calificare pentru Mexic 1986. Dar a venit acel meci cu Irlanda de Nord și ne-a strivit visul.
Răzvan Burleanu nu a reușit să-l aducă la națională. Dacă Ionuț Lupescu ar câștiga alegerile de la FRF, ar putea să-l aducă la naționala României? Nu, niciodată. Nu, și nu pentru că are o vârstă, el se simte tânăr oricum, toată viața va rămâne pe teren, e într-o funcție importantă (n.r. – selecționer al Turciei), a ajuns acolo, nu-i este simplu, dar cred că va rămâne cât mai mult în acea poziție. Toată viața el mi-a fost ca un părinte. Tatăl meu a murit când eu aveam 13 ani, viața a curs în așa fel încât el să-mi fie antrenor și la Corvinul, și la națională. Și la Dinamo, și la Brescia.
Care e cel mai bun sfat primit de la el? Sfaturi!? Mi-a dat multe! Dar cel mai bun sfat a fost că orice lucru pe care-l fac în viață trebuie să-l fac cu adevărat! Dacă mă antrenez, să-mi fie mintea acolo și la meci. Dacă mă duc la teatru, să fiu la teatru, dacă ies cu colegii, să fiu cu colegii. În concluzie, să nu amestec lucrurile, să nu fac două lucruri deodată, să fac ceva bine, cu-adevărat!
CITEȘTE ÎN ULTIMA PARTE A INTERVIULUI!
Dorin MATEUȚ Născut: 05.08.1965 (Bogata-Curtuiuș,CJ) Post: mijlocaș
Debut în Divizia A: 14.10.1981, Corvinul – FC Olt 3-1 Debut în Cupă: 22.06.1983, Corvinul – FC Bihor 2-1 Sezon Echipă Camp. Cup. 1981-82 Corvinul 3/0 0/0 1982-83 Corvinul 18/1 2/1 1983-84 Corvinul 31/6 4/0 1984-85 Corvinul 32/8 1/0 1985-86 Corvinul 31/16 0/0 1986-87 Corvinul 17/5 1/0 1986-87 Dinamo 14/6 4/4 1987-88 Dinamo 31/17 4/2 1988-89 Dinamo 34/43 4/4 1989-90 Dinamo 22/9 3/1 1990-91 Dinamo 8/5 0/0 1994-95 Dinamo 18/10 2/1 1995-96 Dinamo 19/8 2/1 1995-96 Sp.Stud. 3/0 0/0 Total în Divizia A: 281 jocuri, 134 goluri Total în Cupă: 27 jocuri, 14 goluri A cucerit un titlu și o cupă (ambele în 1989/90)
În străinătate 1990-91: Real Zaragoza CD (Spania 1) 29/7 1991-92: Real Zaragoza CD (Spania 1) 29/3 1992-93: Real Zaragoza CD (Spania 1) 6/0 1992-93: Brescia Calcio (Italia 1) 4/0 1993-94: Reggiana AC (Italia 1) 19/3 1994-95: Reggiana AC (Italia 1) 6/0
În echipa națională Debut: 07.02.1984, Algeria – România 1-1 Total: 56 jocuri, 10 goluri A jucat la turneul final al CM 1990
În echipa U21 Debut: 05.06.1985, Finlanda – România 2-2 Total: 1 joc
În cupele europene Debut: 29.09.1982, Corvinul – GAK Graz 3-0 Total: 25 jocuri, 12 goluri
Trofee personale Cel mai bun fotbalist al României (1988); golgheter al campionatului (1988-89); golgheter al Cupei României (1986-87); Gheata de Aur (1988-89)
Statistică: Răzvan TOMA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER