Nicolae Manolescu (76 de ani), președintele Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți critici literari din țara noastră și autor a zeci de cărți, tratează cu sarcasm și o anumită disperare povestea sutelor de volume publicate, în ultimii trei ani, de infractori. Din cele 411 de „opere științifice” ale pușcăriașilor apărute între 2013 și 2015, peste 10% le aparțin „oamenilor de fotbal”. Legăturile afective ale lui Nicolae Manolescu cu sportul („am jucat handbal cu Moser la Vâlcea, apoi l-am avut coleg la tenis pe Țiriac. La șah, Florin Gheorghiu, care mi-era elev, încerca să tranzacționeze, promitea că mă lasă să-l bat dacă-i dau notă bună”) fac ca iritarea profesorului să crească. Nicolae Manolescu este și nu prea supărat pe autorii acestor volume. Îi e clar că ei au încercat, pur și simplu, să „evadeze” mai repede. Problema este, însă, la complici. La cei care i-au ajutat. Iar aceștia provin, din păcate, tot din mediul academic. Fost ambasador al României la UNESCO, criticul cere ca ancheta să-i vizeze pe colegii săi din facultăți care girează lucrările plagiate și cele din pușcării (care adesea se suprapun), iar cei găsiți vinovați să fie evacuați din cercetare și învățământ.
Mai încet din fire, Nicolae Manolescu s-a străduit 25 de ani pentru a termina „Istoria critică a literaturii române”. FOTO: Mediafax
ProSport: Domnule Nicolae Manolescu, la ce vă gândiți când citiți despre cele peste 400 de cărți publicate de pușcăriași între 2013 și 2015? Nicolae Manolescu: Las la o parte faptul că nu-i cred, pe cei mai mulți dintre ei, în stare să scrie ceva. Am văzut câteva rânduri scrise de Mihai Stoica și erau pline de greșeli gramaticale. E caraghios să ne închipuim că acest om poate scrie patru cărți. Dar s-a ajuns ca Ioan Niculae să scrie o carte de 120 de pagini la 22 de ore. Este absurd. Trebuie declanșată o anchetă, nu se poate fizic așa ceva.
Ministrul justiției a cerut o anchetă. S-a sesizat DNA… Domnule, dar ați văzut vreo carte din asta? Cum arată, ce scrie în ea, ce editură a tipărit-o? Vreau să spun: chiar există aceste cărți, sunt palpabile, au fost tipărite? Pot fi citite?
Există, sunt reale, dar nu pot fi citite. Autorii le-au cumpărat tot tirajul… Asta se practică. Autorul cumpără tirajul ca o formă de rentabilizare pentru editura respectivă.
De acord, dar ulterior nu sunt scoase la vânzare. Nu apar în librării. Trebuie consultate la Biblioteca Națională, dacă vrei să le vezi. E caraghios, domnule! Nu știu cine a avut ideea asta, să facă legea de așa natură… Dar trebuie făcută o anchetă.
„În cărțile alea de management, Voiculescu o fi povestit cum a manageriat banii lui Nicolae Ceaușescu”
Dan Voiculescu, liderul absolut al clasamentului scriitorilor din pușcării, a produs deja zece opere științifice după gratii. Manolescu bănuiește că a scris despre managementul banilor lui Nicolae Ceaușescu. FOTO: Mediafax
La trei cărți publicate, un autor are dreptul să ceară înscrierea în Uniunea Scriitorilor. Ca președinte al acestei instituții, vă temeți de o avalanșă de cereri? Gigi Becali a publicat cinci cărți, Copos – cinci, Niculae – tot cinci… La Uniune avem o Comisie de Validare compusă din oameni serioși, la locul lor. Am eliminat prevederea aceea potrivit căreia se intra cu recomandare de la altcineva. Am modificat sistemul tocmai pentru a nu mai intra nulitățile. Dar, oricum, înțeleg că e vorba de lucrări tehnice aici, nu de literatură. Domnule, dar am altă curiozitate. Ca să scrii o carte ai nevoie de acces la bibliotecă, la cărți, trebuie să te documentezi, îți trebuie o bibliografie, nu? Oamenii ăștia scriu, dar de unde își iau informațiile? Hai, să spunem că în cazul lui Mihai Stoica nu e nevoie să se documenteze pentru a povesti cum i-a tras un pumn acelui suporter, în tribună la Steaua. O fi el pasionat și informat Copos, dar cum și-a procurat cărțile și toată documentația ca să scrie acele tratate de istorie sau de turism? E valabil și pentru cărțile de management și economie ale lui Dan Voiculescu. Probabil că el a povestit cum a manageriat banii lui Ceaușescu. Și nu e glumă! Eu cunosc de la sursă chestia asta. Voiculescu era omul de încredere al lui Marin Ceaușescu (n.r. – fratele lui Nicolae Ceaușescu, aflat la Viena, unde conducea reprezentanța economică a României, a murit în condiții misterioase pe 28 decembrie 1989). Ca să-l aud, după revoluție, spunându-i lui Petre Mihai Băcanu: «Domnule Băcanu, dumneavoastră sunteți ziarist, eu sunt om de afaceri. Pe vremea comunismului nu te lăsau să-ți faci firmă în țară, așa că eu am luat avionul și mi-am făcut firmă în Cipru». Incredibil.
„Unii dintre profesori dau lucrările pe bani”
Conform legii, aceste cărți nu se puteau scoate fără a fi girate de niște profesori universitari. Trebuie făcută o anchetă. Tare sunt curios să văd cine sunt acești profesori universitari care au participat. Eu spun, nu numai legat de povestea asta cu scriitorii din închisori, ci și cu plagiatele: cel care a plagiat trebuie pedepsit. Dar coordonatorul? Am coordonat zeci de teze de doctorat la viața mea. Ca profesor, te uiți mai întâi la bibliografie. Profesorul care a coordonat, de exemplu, lucrarea lui Petre Tobă (n.r. – ministrul de interne). Nu a văzut că acolo, în primele rânduri, apare „Apud Stiglitz”? Când ai văzut asta, gata! S-a terminat! E clar. Eu i-aș scoate din cercetare și din învățământ pe profesorii care au girat aceste lucrări. Pentru că unii dintre ei le dau pe bani.
Ioan Niculae a reușit să scrie o carte de 120 de pagini în 22 de ore. FOTO: Mediafax
Dacă lui Ioan Niculae i-au trebuit 22 de ore ca să scrie o lucrare științifică, dumneavoastră, domnule Nicolae Manolescu, cam cât ați muncit la cărțile dumneavoastră? E greu de spus… Pentru Istoria Literaturii (n.r. – Istoria critică a literaturii române) am muncit vreo 25 de ani. Am început să lucrez la ea la sfârșitul anilor ”80, primul volum l-am publicat în 1990 și versiunea finală în 2008. Arca lui Noe (n.r. – „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc” este o sinteză a acestei specii a genului epic), care are trei volume, mi-a luat zece ani. Chiar dacă aveam deja în minte masa bibliografică, trecusem deja prin cărțile respective, tot am avut nevoie să mă întorc, să recitesc, să-mi fac note. Dar cei care au tipărit aceste cărți, în pușcărie fiind, cum au făcut toată documentarea? Hotărât lucru, trebuie făcută o anchetă în privința asta. Domnule, povestea asta a mai tras o tușă întunecată peste România, după cele existente deja. Oricum aveam o imagine proastă. Însă, dacă tot am ajuns aici, hai să o lămurim, să mergem până la capăt cu cercetările: cine sunt profesorii care au girat aceste cărți, de ce au făcut asta, cum a fost posibil. Trebuie derulat tot acest fir.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER