Cum să-l ții pe Maradona un meci întreg? Ar fi un bun studiu de caz pentru toți fotbaliștii din ziua de azi. Sau cum să-ți tremure picioarele, baricadat în vestiar, de teamă că vei fi luat cu fulgi cu tot de furia din Bastia. Ar fi un exemplu despre cum să-ți păstrezi sângele rece în momente cheie ale carierei. Cum să ți-o iei pe coajă de la marele Milan sau de la PSG și să-ți vezi în continuare de fotbal. Cum să mai ai curajul să intri în clinciuri când la 26 de ani ai fost foarte aproape să pui fotbalul doar într-un album de poze rare și casete VHS cu banda franjurată.
Iosif Rotariu (53 de ani) a trăit patru vieți într-una singură. Până la intervenția brutală marca Graeme Souness, după intervenția scoțianului și momentul de vârf al carierei – Coppa învăluită de hitul Gianei Nannini – și revenirea la Steaua și la națională din a doua parte a anilor 90. Dar cea mai importantă spune că o trăiește acum. Pentru că reșițeanul de suflet adoptat de Timișoara a intrat într-o cursă de anduranță, alături de soția sa, Daniela Liliana. Cursa care îi dă putere neîncetat, sprintul continuu care face o fetiță să zâmbescă. Ziua e bună mereu pentru un bănățean tonic, care pare că nu s-ar supăra niciodată, așa că…
Bună ziua, domnule Rotariu. Ce mai faceți? Sunt aici, în Timișoara, mai merg pe la antrenamentele echipei din Jimbolia (Liga a 4-a, locul 11, joacă în acest campionat și ASU Politehnica și Ripensia), condusă de fratele meu (n.r. – Ilie Rotariu, tatăl lui Dorin Rotariu), mă pregătesc să fiu apt oricând.
Pentru ce? Pentru momentul în care voi antrena din nou.
Iubirea familiei Rotariu, micuța artistă Kassandra FOTO: Sebastian TĂ‚TARU
Kassandra cum se mai simte? E elevă în clasa a treia, învață bine, împlinește 10 ani pe 25 aprilie. Are acea problemă cu proteza la mână, o să-i înlocuiască proteza la mână la Strasbourg, va fi cea de-a 38-a operație. Am trimis toată documetația și în Canada, la o clinică din Toronto, oraș în care va avea loc a patra ediție a Cupei Kassandra. La prima am fost cu Emerich Dembrovschi, la a doua ediție cu Belodedici, apoi cu Duckadam, iar în acest an va merge Gabi Balint singur. Kasandra e bine din punct de vede fizic, se joacă, e chiar peste așteptări.
Kassandra s-a născut cu o boală a oaselor, iar mama naturală și bunica i-au aplicat un tratament crud în primii patru ani. Soții Rotariu au înfiat-o și au început alături de copilă o luptă care durează deja de șase ani. După 37 de operații, trupul său este secătuit. Anesteziile generale i-au adus suferințe groaznice, iar doctorii au avertizat că măcar pentru câteva luni fetița din Timișoara ar trebui ținută departe de orice procedeu chirurgical. ProSport publică săptămâna viitoare un material emoționant despre fiica familiei Rotariu.
Soții Rotariu o iubesc la infinit pe micuța Kassandra FOTO Sebastian TĂ‚TARU
Alături de dumneavoastră orice discuție poate demara abrupt și cu subiectul Steaua. Să ne imaginăm că Steaua poate fi ajunsă în clasament! Nu, nu, să nu ne imaginăm asta! Steaua are un avans liniștitor în fruntea clasamentului, dar se vede o scădere în jocul echipei, depinde foarte mult de ei cum își vor menține această diferență față de urmăritoare. De fapt, depinde mult și de cum va ține ștacheta ridicată echipa din Târgu Mureș, pentru că ASA e principalul pericol. Au o echipă solidă, cu jucători cu experiență și o situație financiară stabilă.
Cine îi poate pune probleme Stelei în acest moment? Să recunoaștem, e un nivel scăzut, în afară de Târgu Mureș nimeni nu poate ține pasul. Nu știu dacă te ia somnul la multe meciuri, dar e un nivel scăzut. Parcă mai interesantă a devenit lupta de la retrogradare, CSMS Iași e surpriza acestui an.
Cazul Bourceanu a surprins în ultimul timp la Steaua. Dumneavoastră îl cunoașteți bine, l-ați avut și elev la Poli Timișoara. Ce credeți că a provocat reacția lui? Poate că e obosit din punct de vedere psihic, eu știu ce presiune e în Turcia, pentru că am jucat acolo. S-a trezit în acel campionat, la Trabzonspor, fără să știe prea bine tot contextul, s-a accidentat, a revenit în țară și nici echipa nu l-a ajutat prea mult. Cred că e doar ceva de moment, pentru că Alex e un fotbalist plin de calități, dar poate că trece printr-un moment în care nu mai are foarte mare încredere în el. Dar își va reveni, sunt sigur.
Rămânem tot în Ghencea. Ați fost unul dintre stângacii cu execuții foarte bune la Steaua. Echipa beneficiază acum de mai mulți jucători de picior stâng. Cine vă place? Din punct de vedere al execuțiilor, Iancu îmi place, dar nu are constanță. Și Latovlevici lovește mingea foarte bine cu piciorul stâng.
Bancorex pompa bani serioși la Steaua la mijlocul anilor 90. Rotariu a prins două perioade: și înainte de Revoluție, când a venit în Ghencea alături de Niță Cireașă, și după 89
„Pe noi ne opreau câte o jumătate de oră antrenorii sau rămâneam noi special pentru a da la poartă. Luam toate mingile și trăgeam. Acum se termină antrenamentul și toată lumea se duce la sala de fitnes”
Pentru că știu că vă uitați de ceva timp mai mult la Dinamo, n-aș avea cum să nu… (ne întrerupe) Dinamo e o echipă cu evoluții oscilante, au fost momente și momente, generate de prestațiile fluctuante ale unor jucători. Au venit și foarte mulți fotbaliști noi și e destul de greu să fie acum o echipă omogenă.
Steaua e în sufletul dumneavoastră, dar sunteți cu ochii pe Dinamo în ultimii ani datorită lui Dorin. Cum îi caracterizați evoluțiile din ultima perioadă (momente de pauză) El a avut o perioadă în care a scăzut din punct de vedere valoric. Cu tot ce i s-a întâmplat anul trecut a fost afectat pentru că tot tam-tam-ul care s-a făcut nu are cum să nu influențeze un copil de 19 ani. El se află pe un drum bun acum, doar are calități! Dar Dorin este un jucător de moral, ăsta e felul lui. Psihicul ți-l dă și antrenorul, care poate să-ți ofere încredere lăsându-te să joci și atunci când poate nu o faci foarte bine în debutul unei partide.
Aveți un frate geamăn, pe Ilie, tatăl lui Dorin. Unica echipă din Liga 1 cu frați gemeni în lot e Rapid: frații spanioli Oriol. Cât de mult v-a impresionat echipa lui Pustai în acest retur și ce șanse are să se salveze de la retrogradare? Îmi place foarte mult echipa, are jucători valoroși, dar au venit foarte târziu la pregătire și se cunoaște asta. Dar sunt sigur că Rapid va fi surpriza campionatului și va rămâne în primul eșalon.
Ați observat faptul că din ce în ce mai puțini jucători români trag de la distanță? De ce credeți că s-a ajuns la o astfel de situație? În primul rând pentru că nu au inițiativă și nici nu mai stau o oră după antrenamente să exerseze. Pe noi ne opreau câte o jumătate de oră antrenorii sau rămâneam noi special pentru a da la poartă. Luam toate mingile și trăgeam. Acum se termină antrenamentul și toată lumea se duce la sala de fitnes. La forță, să facă forță! Cum să mai ameninți poarta de la distanță în timpul jocurilor, dacă tu nu-ți cultivi aceste execuții la ședințele de pregătire?
Cine șutează bine acum în Liga 1? Nu-mi vine acum în minte cineva anume. Doar Mureșan de la Târgu Mureș. Aaa, și N’Doye își mai asumă responsabilitatea asta.
Intrarea lui Souness l-a trimis pe masa de operație a medicului Cândea, omul care l-a operat și pe Helmut Duckadam. Ce spune despre unicul meci al naționalei jucat cu sponsor pe piept
Domnule Rotariu, când în redacția ProSport am pegătit ziua lui Hagi, luna trecută, am găsit poza de la începutul meciului Olympique Marseille – România, din 1990. Unicul în care naționala a jucat cu sponsor pe piept. Care e povestea acelui meci? Da, da, am jucat cu ONET pe piept și cu noi a fost acel băiat, căruia francezii i-au spus Gavroche. Din ce îmi aduc aminte, cu noi a fost nea Piști Covaci, el și cu Bernard Tapie cred că au aranjat acea partidă. Olympique avea nume sonore în echipă și ne-a prins bine acea partidă inedită.
Naționala României, la meciul din 1990, jucat în Franța cu Olympique Marseille
Dacă mâine sunteți selecționat într-o echipă de old-boys a Europei și jucați cu o selecționată mondială în care căpitan, să spunem că ar fi Maradona, ce faceți? Hahaha, păi cred că nu-l scap din ochi. Eu mai pot, mă antrenez zilnic, dar cred că și el, e mare, mare de tot.Știu ce vrei să mă întrebi.
Da, nu știu ce condiție fizică ar mai avea acum, dar cred că v-ar fi mai greu ca la Mondiale.. Înaintea meciului cu Argentina nici n-am putut să dorm, stăteam în cameră cu Silvică Lung. Capacitatea mare de efort m-a ajutat să-l anihilez pe Maradona, am alergat foarte mult în acel meci, păcat că nu erau sisteme sofisticate de a măsura distanța acoperită. E un meci de poveste, am avut și eu niște intervenții la limită, dar au contat.
Să înțeleg că nu ați terminat meciul strângându-vă mâna? Eee, m-a înjurat în italiană în timpul meciului. Tot meciul. Eram la el acasă, pe San Paolo din Napoli. Păcat că a venit acel meci cu Irlanda. Am marcat la penalty-uri, unul dintre cele două goluri ale mele la națională. A fost presiune mare, poate dacă și Silvică ar fi apărat un penalty…
Știați că englezii, atunci când realizează fel și fel de topuri cu intrări brutale ale unor fotbaliști, includ în clasamente și intervenția scoțianului Souness, din meciul Glasgow Rangers – Steaua? Nu, nu, n-am știut.
Ce s-a întâmplat atunci? Ați avut timp să vă retrageți puțin piciorul? Ar fi putut să vă încheie cariera într-un moment în care aveați doar 26 de ani? Se poate spune și așa, că parcă am început o nouă viață și că am scăpat teafăr. Nici nu mi-a trecut prin cap că Souness va avea o astfel de intrare, a venit cu ambele picioare spre mine și n-am mai apucat să declanșez instinctul de conservare specific sportivilor. Mi-a spart ganglionii și mi-a scos lichidul limfatic cu seringa doctorul echipei la finalul partidei. În repriza a doua deja mi se umflase piciorul, era cât un trunchi de copac, dar adrenalina meciului m-a făcut să joc în continuare. Nici nu și-a cerut scuze la final, oricum nu primise nici măcar un galben de la arbitru. Mi-aduc aminte și acum că ziarele din Marea Britanie au condamnat la acel moment gestul lui Souness.
Îl fac și acum. Ce s-a întâmplat după? M-am operat la Spitalul Militar din Bucrești, la doctorul Cândea, cel care-l operase și pe Duckadam. Am stat o lună și jumătate pe bară, dar am trecut cu bine peste acel moment. Și mă bucur că am putut să-mi continui cariera. Am trecut peste un hop mare în viață atunci, pe Ibrox Park.
Cu Glasgow ați ieșit bine, ați trecut mai departe, dar ce a fost cu Milan, în finala din 89? A fost mai bine că ați ieșit la pauză? (puțin încurcat) Am avut hernie de disc și după antrenamentul oficial din Barcelona, am făcut infiltrații în coloană, așa că am resimțit mari dureri la meci. La pauză am și ieșit. Diferența de valoare era mult prea mare. E un sentiment ciudat atunci când realizezi că n-ai nicio șansă, că adversarul e peste tine din toate punctele de vedere. Mai ales într-un meci cu o cupă pe masă. (AC Milan s-a impus cu 4-0 în finală, Van Basten și Ruud Gullit reușind câte o dublă. La Steaua, Ilie Dumitrescu a fost suspendat pentru finală, el fiind înlocuit de Daniel Minea).
Rotariu, în plan depărtat (cu spatele la Donadoni), admiră și el, ca și Petrescu, Iovan și Bumbescu, baletul italienilor din finala CCE (mai 1989, Barcelona): Steaua – Milan 0-4
În cartea „Piramida Inversată” scrisă de jurnalistul Jonathan Wilson, antrenorul de atunci al Milanului, Arrigo Sacchi, povestește că „românii nu și-au dat seama, până la sfârșitul partidei, ce tactică am folosit noi”. Tot în această carte, Silviu Lung, portarul Stelei în acea finală, este citat cu următoarea declarație: „A fost singurul meci pe care l-am terminat obosit”
INFO Glasgow Rangers se află în prezent pe locul al treilea în liga a doua din Scoția. Va da baraj de promovare pentru primul eșalon
INFO AC Milan se află pe locul 8 în Serie A, după 28 de etape
„La finalul meciului cu Bastia am stat două ore în vestiar”. Rotariu povestește cum e să pierz cu 5-0 într-un meci în care porți banderola pe mână. Desigur, cu PSG-ul lui Rai, Leonardo și Simone
Ați revenit la Steaua în 1997, iar apoi ați prins din nou naționala la 35 de ani. Din punct de vedere mental cum revine un fotbalist în elită după o pauză lungă? Totul a depins de voința mea după cei doi ani jucați la Galatasaray, cu lucruri plăcute și mai puțin plăcute. Aveam 36 de ani, mă pregăteam ca la carte și simțeam că am toată lumea la picioare. Când am intrat însă în meciul cu Irlanda (n.r. – aprilie 1997, Ghencea, preliminariile CM 1998) în locul lui Gică Popescu, pentru ultimele 25 de minute, am conștientizat că nu mai puteam să susține un ritm ridicat de joc. Intrasem la minge numai prin alunecări și… Atunci mi-am dat seama că trebuie să-mi pun semne de întrebare.
Dar a fost un an plin totuși, și cu un meci de poveste la Bastia. Din ce unghi îi retrăiți acum, la 18 ani distanță? Haha, tot din unghiul fotbalistului adăpostit în vestiar.
De ce? Ați încasat-o și dumneavoastră de la Mendy și ceilalți băieți furioși? Nu, nu, eu am avut noroc că m-am strecurat repede spre culoar și am intrat la vestiar. Eu abia revenisem după operația de ligament colateral intern. Am fost operat de doctorul Filipescu. Ideea e că am stat vreo două ore la vestiar.
Vă așteptau francezii la ușă? Ca-n filme? Jucătorii nu. Dar pentru a preîntâmpina niște evenimente nedorite, oficialii lor au hotărât că e mai bine să stăm acolo pentru ceva timp.
4 noiembrie 1997. BASTIA – STEAUA 3-2 (0-1 în tur), turul 2 al Cupei UEFA
Într-un material realizat de Ioan Viorel pentru ProSport, Vivi Răchită povestea că el și ceilalți steliști au rămas muți de uimire când, în dimineața meciului, au ieșit la o scurtă plimbare în oraș și au încercat să-și cumpere un suc sau o cafea. „Pur și simplu n-au vrut să ne servească! Unii spuneau că este închis, deși se vedea clar că nu este, alții ne spuneau direct că nu ne servesc pentru că suntem adversarii echipei Bastia, iar ei sunt corsicani și sunt naționaliști! Eram cu toții îmbrăcați în echipament sportiv cu însemnele Stelei și era evident cine suntem, dar așa ceva nu mi s-a întâmplat să pățesc pe nicăieri, în toată cariera mea”. Ajunși în vestiarul nostru, la final, beam șampanie și, în același timp, țineam de ușă, să nu intre peste noi jucătorii de la Bastia, care loveau cu pumnii și picioarele!
Nici nu știau Cătălin Munteanu și Narcis Răducan ce îi așteaptă în Corsica după meciul tur de la București Foto: ProSport
Eu am fost mai norocos, pentru că pe mine mă ținea căpitanul lor, care se dădea mai fotbalist și juca elegant. Doar la cornere am pățit-o și mi-am luat monede și brichete în cap atunci când mă duceam să bat
Narcis Răducan
Aveam 18 ani atunci și am rămas șocat când am văzut ce se întâmplă. Țin minte că la primul gol, după ce am șutat în minge, am sărit imediat în sus, pentru că a venit unul de la ei cu talpa ridicată, să mă atace. Dacă mă prindea cu piciorul în pământ, mi-l rupea
Cătălin Munteanu
Ați fost căpitan într-un meci important al Stelei. Aș vrea să vă întreb despre returul cu Paris Saint Germain, din 97, încheiat în Franța cu 5-0, după un 3-2 în tur și un 3-0 la masa verde. Ce s-a întâmplat atunci? Parcă Steaua a cedat mult prea ușor… Lipseau și Lăcătuș, dar și Adi Matei, iar eu din postura de căpitan poate că ar trebui să-mi reproșez că nu i-am motivat mai bine pe băieți în teren. Am luat gol prea rapid, încă din primele minute, aveau o echipă formidabilă, iar noi am cedat și din cauza tinereții.
N-a fost nimic cusut cu ață albă? Nu, astea-s povești. Lor le-a curs mingea ca pe ață, iar noi am evoluat foarte slab atunci. Am luat goluri din toate pozițiile.
PSG – Steaua 5-0 (4-0) Rai 2,23,56, Simone 31, Maurice 41
PSG : Revault – Domi, Le Guen, Roche, Algérino – Gava, N’Gotty, Leonardo, Raï – Maurice (Leroy 76), Simone
Steaua: Ritli – Reghecampf, Csik, Rachita, Baciu (Ciocoiu 67), Miu – Rotariu, Militaru, Nagy (Hrib 33), Șerban (Munteanu 71) – Roșu
Odată erau etichetați drept pescari. „Au crescut foarte mult acum, sunt mult mai organizați, joacă destul de bine”. România – Insulele Feroe, în viziunea omului care a ratat patru ocazii în victoria cu 7-0
Pentru că ați jucat la națională și închizător, dar și fundaș stânga, pe cine percepeți în momentul de față drept om de bază în aceste roluri la naționala lui Iordănescu? Răzvan Raț (n.r. – 33 de ani) este de departe cel mai bun fundaș stânga român la ora actuală, iar pe postul de mijlocaș defensiv ar fi mai multe soluții, dar toți jucătorii pe care îi voi enumera au avut evoluții oscilante în ultimul timp: Pintilii, Bourceanu, Costin Lazăr și… poate Paul Anton de la Pandurii.
Naționala joacă duminică, 29 martie, de la ora 19:00, la Ploiești, cu Insulele Feroe, în etapa a cincea a Grupei F din preliminariile Campionatului European din Franța. Spre ce vă duce cu gândul acest meci? Spre victoria noastră cu 7-0 din preliminariile pentru Campionatul Mondial din 1994 (n.r. – 4-0 la Toftir). Spre Knudsen, portarul cu căciuliță. Am jucat mijlocaș stânga în acel meci, n-am marcat, dar am ratat patru ocazii clare de gol. Erau dezorganizați rău, vă dați seama ce fel de meci a fost.
Nu-mi dau seama, dar s-au schimbat foarte multe de atunci. Au evoluat și piticii din fotbalul european. Și ei au crescut foarte mult, am văzut partidele lor, sunt mult mai concentrați în timpul meciurilor, dar tot nu cred că ar putea să ne pună probleme, chiar dacă evoluțiile lor au crescut substanțial față de vremea în care națiunile importante își făceau golaverajul cu ei. Am încredere că băieții vor lua cele trei puncte.
1992, preliminarii CM 1994: România – Insulele Feroe 7-0
Sânmărtean a scăpat ieftin cu Irlanda de Nord. Opt ochi l-au pândit pe teren. Feroezii i-au pregătit alte capcane
CLASAMENT GRUPA F
REZULTATE
INFO Insulele Feroe sunt un arhipelag de 18 insule, dintre care 17 sunt locuite, cu o populație totală de aproximativ 50.000 de locuitori
A fost odată un colecționar. Dar colecția lui i-a ispitit neîncetat pe prietenii din Timișoara. Și dacă nu ar fi existat schimburile cu Ancelotti sau Batista, azi nu s-ar mai fi povestit
O ultimă întrebare, domnule Rotariu. Că tot vorbeam despre națională. Unde vă țineți tricourile? Care tricouri?
Tricourile de colecție din carieră. După 25 de meciuri la națională și nenumărate partide la Steaua și la Galatasaray îmi imaginez că aveți multe… Ai să râzi, dar…
Râd, râd. N-ați făcut colecție, sunteți un fost fotbalistic atipic? (convingător) Nu, nu, doar că le-am pierdut.
Le-ați pierdut!? Le-ați oferit la licitații sau v-au fost furate din casă? Adică mi le-au luat prietenii. Cum vedeau unul nou, trebuia să-l dau și tot așa. Am rămas azi fără niciun tricou. Și erau multe, foarte multe valoroase, că făceam și eu schimb de tricouri. Cel mai important era cel al lui Carlo Ancelotti, din finala cu AC Milan (n.r. – 0-4, mai 1989), dar prietenii au fost convingători.
Și pe locul al doilea? (prompt) Cel al argentinianului Batista, din meciul de la Coppa del Mondo (n.r. – 1-1, iunie 1990, la Napoli, partida din grupe), era un jucător esențial în mecanismul campioanei mondiale. Titular și în Mexic 1986.
Am înțeles, ați fost mereu un tip generos. Dar dacă mâine ați lua-o de la capăt și ați juca împotriva fotbaliștilor actuali. Ce tricou v-ați dori. Pentru ce articol vestimentar i-ați spune nu unui prieten? Mmmh, să mă gândesc. (momente de pauză). Îl cheamă ca pe mine. Și joacă la Dinamo. Și îmi doresc să devină un fotbalist de clasă. Și s-ar potrivi în casa mea. Rotariu, Rotariu…
Fotbalistul lui Dinamo, Dorin Rotariu (19 ani), e nepotul lui Iosif Rotariu, fiul fratelui geamăn, Ilie Rotariu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER