Interviu șocant. Miron Cozma spune că el a organizat sărbătoarea Rapidului. În calitate de fostă glorie, „eram îndreptățit să dau lovitura de începere”. Plus: minerii n-au făcut represiune și „ce n-a făcut Piața Universității am făcut eu, l-am schimbat pe criminalul Roman și arestat pe KGB-istul Iliescu”

Miron Cozma, fostul lider din Valea Jiului care a condus în anii ”90 mineriadele devastatoare pentru România, consideră că a fost pe deplin îndreptățit să dea lovitura de începere a meciului jucat sâmbătă în Giulești, la aniversarea a 94 de ani de la înființarea Rapidului. Contestat vehement de suporterii din tribune, care au protestat față de prezența sa la eveniment și față de rolul important primit la ceremonie, Miron Cozma a făcut, într-un interviu acordat ProSport, afirmații șocante.

Dialogul, adesea imprevizibil, a baleiat de la sport la politică și de la politică la dedesubturi neștiute ale unor evenimente de-acum intrate în cărțile de istorie.

Cozma a afirmat răspicat că aniversarea a 94 de ani de la înființarea Rapidului l-a avut pe el printre organizatori, iar clubul Rapid nu a contribuit cu niciun leu, toate cheltuielile fiind suportate de firma lui Sorin Radu. Că suporterii l-au huiduit pe fostul lider sindical la ordinul lui George Copos și că el, Miron Cozma, a fost pe deplin îndreptățit, moral și simbolic, să dea lovitura de începere la meciul demonstrativ, așa cum și alte glorii ale Rapidului au premiat diverși sportivi la același eveniment.

Omul căruia Ion Iliescu i-a mulțumit, pe 15 iunie 1990, pentru intervenția minerilor în București spune acum că totul a fost o manipulare crasă a „KGB-istului Ion Iliescu”, iar ortacii nu s-au făcut vinovați de violențele din 14 și 15 iunie. Miron Cozma spune azi că el a reușit, cu mineriada din septembrie 1991, ceea ce nu reușiseră manifestanții din Piața Universității cu un an înainte: „L-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piața Universității! Și l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni!”.  

Același Miron Cozma a povestit legăturile puternice, vizibile și mau puțin cunoscute, pe care le-a avut în ultimele decenii cu echipa din Giulești. În 1995 a fost „rugat” de premierul Nicolae Văcăroiu să transfere fotbaliști de la Rapid contra unor sume colosale la acea vreme, banii ajungând în buzunarele lui Copos. Liderii galeriei giuleștene i-au trimis, pe când era la închisoare, în semn de recunoștință, un tricou personalizat al echipei. Cadoul a fost repetat de familia Lucescu, cu autograf. Nu lipsesc nici aluziile la relația apropiată cu liderul galeriei dinamoviste, Elias Bucurică, și cu șefii galeriei steliste.

La Rapid, nimeni nu pare să înțeleagă de ce au protestat, de fapt, suporterii

După scandalul izbucnit sâmbătă, responsabilitatea invitării lui Miron Cozma la sărbătoarea Rapidului a fost pasată ca un cartof fierbinte între organizatori. Lucian Ionescu, fost oficial al echipei azi ofițer de presă la Voluntari, a fost indicat inițial, de către CS Rapid, ca fiind omul care l-a invitat pe Cozma. Ionescu a dezmințit vehement, iar CS Rapid a revenit cu un comunicat în care retracta afirmațiile și indica firma Sorin Radu Sport Consulting ca fiind autoarea invitației. În final, fostul fotbalist Sorin Radu a trimis și el un comunicat, asumându-și responsabilitatea.

Comunicatele au fost preluate și difuzate în întregime pe un site al suporterilor rapidiști. Pot fi citite aici.
Ceea ce trebuie subliniat este că, deși atât CS Rapid cât și SR Sport Consulting își cer scuze cu jumătate de gură, absolut nimeni nu pare să fi înțeles care a fost, de fapt, nemulțumirea suporterilor și de ce s-au supărat aceștia. CS Rapid a scris că suporterii sunt cei care „nu au înțeles rostul prezenței lui Cozma”, că „problema s-a născut din senin” și că „în mod eronat” eclipsează evenimentul. Sorin Radu a menționat că „din păcate, nu am intuit faptul că o astfel de decizie (n.r. – ca Miron Cozma să dea lovitura de începe a meciului demonstrativ) va crea o stare de animozitate în rândul suporterilor rapidiști”. Acesta își exprimă regretul „pentru o lipsă de comunicare”.

Așadar, nici conducerea de la CS Rapid, nici fostul fotbalist Sorin Radu nu regretă că au rezervat un rol important unui om extrem de controversat în istoria recentă a României, ci doar că, din cauza unei „neînțelegeri”, au creat „o stare de animozitate” printre suporteri.

„Eu l-am legat pe tovarășul Iliescu! Eu l-am schimbat pe criminalul Roman și am salvat Piața Universității! Păi, pentru numele lui Dumnezeu, în ce țară trăim?”

Ion Iliescu în timpul celebrei cuvântări din 15 iunie 1990, de la Romexpo, în care le-a mulțumit minerilor pentru ce făcuseră în București. În plan apropiat, la dreapta lui Iliescu, Miron Cozma

Citiți mai jos un interviu uimitor în care dialogul sare de la Rapid la Copos, de la Copos la Văcăroiu, de la Văcăroiu la Hegel și de la Hegel la CEDO, apoi la Piața Universității și mineriade și retur, la Rapid și la gloriile acestei echipe înființate în 1923 și finanțate indirect, în 1995, de regele Văii Jiului rămas, acum, fără bani.

ProSport: Bună ziua, domnule Cozma, v-am sunat să discutăm despre incidentele apărute la sărbătoarea de 94 de ani a Rapidului, când ați dat lovitura de începere a meciului și suporterii v-au huiduit.
Miron Cozma: Domnule, eu sunt rapidist de 47 de ani! Așa că nu o să iau în considerare părerile unor copii de 18, 19, 20, poftim!, 30 de ani. Adică nu mă interesează. Ei, din câte știu eu, chiar astăzi, culmea, m-au sunat rapidiști consacrați, și-au cerut scuze pentru ceea ce s-a întâmplat acolo. Se pare că, virgulă, conflictul ar fi fost planificat de George Copos. Eu, după cum știți, l-am cam tamponat puțin pe George Copos în perioada în care a fost la închisoare și, bineînțeles, a fost foarte deranjat că nu a fost invitat. Acum, printre alte lucruri, cel care a organizat, Sorin Radu Sport Consulting, este fotbalistul meu, pe care l-am luat de la Rapid la Jiul! Este fostul meu fotbalist! Acolo, în echipa aceea a lui Rapid, în afară de Sorin Radu, care era organizator, juca Fane Țâră, fotbalistul meu de la Jiul, pe care l-am luat de la Rapid. Juca Leontin Toader, care iar era fotbalistul meu, pe care l-am luat de la Rapid. Și am dat o grămadă de bani atunci Rapidului pentru cei doi fotbaliști!

Vă mai amintiți cât le-ați dat atunci? Asta, ca fapt divers, că acum oricum nu mai contează…
Da. Chiar lui George Copos. Pentru că m-a rugat domnul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, alt rapidist! M-a chemat la guvern și, pentru că se năștea un conflict mocnit, în ideea că eu aveam meci, cu Jiul, la Rapid, înțelegeți?

Da.
Și lui Văcăroiu îi era frică de faptul că se vor întâmpla tot felul de minuni și așa mai departe. Și atunci, în prealabil, tot într-o discuție în trei, am convenit, i-am dat pentru Leontin Toader 120.000.000 de lei vechi, la vremea aia o grămadă de bani!, vorbim despre 1995, aduceți-vă aminte, era 3.000 de lei dolarul! Era 3.000 de lei dolarul! Chiar îmi aduc aminte exact! După aceea, pe Fane Țâră 120.000.000 de lei. Ulterior, pe Sorin Radu și pe Romulus Bealcu, chiar căpitanul de echipă de la Rapid! Le-am dat iar o grămadă de bani. Plus la fotbaliști! Aveau prime de instalare 30.000 de dolari. Vă rog eu să îi întrebați pe Țâră și pe Toader, cei mai reprezentativi fotbaliști pe care i-am luat de la Rapid. Deci, toată schema mea jiuistică, să zic așa, a avut la bază jucători consacrați de la Rapid.

„Eu sunt unul dintre organizatori, într-adevăr!”

Miron Cozma spune că este rapidist de 47 de ani și că a ajutat clubul în 1995, când, la rugămintea lui Văcăroiu, a cumpărat pe sume enorme mai mulți fotbaliști din Giulești. Banii au ajuns la Copos

Dar cei de la Rapid nu știu sau nu mai vor să știe despre ce a fost atunci?
Pe mine, repet, nu mă interesează niște păreri ale unor oameni care sunt lipsiți de realitate existențială, vorba lui Hegel. Domnule, acolo, spectacolul ăsta care a avut loc în cinstea Rapidului… Eu sunt unul dintre organizatori, într-adevăr! Eu nu am avut bani, a plătit Sorin Radu. Pentru că nu a plătit nici Clubul Rapid, care nu a avut niciun ban, știți, nu? Deci, Rapidul nu a dat niciun leu! Sorin Radu și cu mine ne-am ocupat de organizare. Toți băieții ăia de la Craiova Maxima, toți sunt prietenii mei. O grămadă de prieteni de la Progresul… Matincă este fotbalistul meu! Eu am dat 100.000 de dolari pe Vasile Matincă lui Gino Iorgulescu! Vă rog să întrebați! Petrolul Ploiești, lupii galbeni, iarăși: acum, la Cupa României, la Ploiești, eu am stat în galeria Petrolului, ca să înțelegeți! Deci, repet încă o dată, chiar eram invitat de FC Voluntari. Repet încă o dată: tot spectacolul care s-a făcut acolo s-a făcut de către noi și în cinstea Rapidului, pentru că era ultimul meci al Rapidului pe stadionul vechi… Chiar și eu, personal, ați văzut, am venit îmbrăcat în culorile Rapidului!

Am văzut…
Asta e o dovadă de respect, în primul rând. Și repet, o spun cu toată responsabilitatea… Vă voi povesti un eveniment din copilăria mea. Acum 47 de ani aveam 16 ani. Eram în clasa a IX-a. Dar eu din clasa a VIII-a jucam fotbal, aveam o echipă foarte bună de cartier în Lonea, acolo, în Valea Jiului. Și căpitanul nostru de echipă l-am pus pe unul, Nelu Dobrică, taică-său era campion național la popice. După ce am terminat clasa a VIII-a ne-am despărțit. Eu m-am dus la liceul real-uman din Petrila, iar Nelu Dobrică a venit la București, la Școala Profesională de la CFR. El, fiind bun fotbalist, l-au luat cei de la Rapid. Când a venit la noi, în Valea Jiului, de acolo, din București, a venit cu ideea că echipa lui e Rapidul, de acum înainte. Și, normal, am acceptat și noi eram rapidiști de Valea Jiului încă din clasa a IX-a, repet. Dar ulterior, bineînțeles, eram un repezentant al muncitorilor, era normal să țin cu echipa muncitorilor. Rapid e echipa muncitorilor, nu?

„Deranjul enorm a fost că George Copos nu a fost invitat. M-a sunat chiar unul din șefii de galerie și mi-a spus că el ar fi făcut niște cadouri unora din galerie, i-a chemat pe la el să ia niște măsuri împotriva mea. Că, domnule, eu dau lovitura de începere și nu el” 

Da. După Revoluție nu a mai fost cazul… Acum, după incidentele petrecute la sărbătoarea de 94 de ani, dă toată lumea dezmințiri, comunicate. Se spală pe mâini și spun că nu ei sunt de vină că ați apărut acolo. Până la urmă, a fost un comunicat al acestei firme a lui Sorin Radu, care își asumă responsabilitatea…

Nu vi se pare normal? Asta se întâmplă în toată societatea românească, din păcate. Și, până la urmă, Sorin Radu m-a invitat. Și chiar dacă nu mă invita Sorin Radu, care era problema? Sunt rapidist! Care-i problema? Ce, îmi face mie programul un grup de copii, dacă să vin la meciurile Rapidului? N-am înțeles!

Păi…
Nu mă poate opri nimeni! Așa cum iubesc ei Rapidul, iubesc și eu Rapidul, chiar dacă echipa mea în țară era Jiul, o știți foarte bine, da? Echipa mea, în țară, era Jiul, dar în București țin cu Rapidul de 47 de ani! Și nu mă poate opri nimeni! Iar cei de acolo… Nici nu-i știu. Eu am stat cu Bolohan, care este vicepreședinte la Rapid, întrebați-l pe el. Doamna președinte… Pe doamna aia nici n-o știu…

Vali Ionescu Caciureac.
Pe doamna eu n-o știu. Eu am auzit că e președinte, nu m-am întâlnit cu dânsa. Repet, de organizare s-a ocupat Sorin Radu. În altă ordine de idei: am stat până la 4.00 dimineața în restaurant, acolo, la Rapid! Cu toată lumea, cu toate echipele. A fost spectacol cu cântece ale galeriei Rapidului! Au fost chiar câțiva reprezentanți de la galerie. A fost Craiova Maxima, cu reprezentanți de la galerie. Repet, fiecare a avut reprezentanți. V-am spus, unii dintre ei… Vreau să vă spun un lucru: unii dintre ei chiar erau turbați pe copiii ăia, cum le ziceau ei, și spuneau că, dacă nu aveam eu curajul, la un moment dat, să mă bag între ei, să discut cu ei, ei aveau de gând să ia măsuri. Bineînțeles că era o idioțenie! Eu repet, copiii ăia au fost de-zin-for-mați! Nu au nicio vină. De vină sunt cei care, într-adevăr, i-au mințit și eu sunt convins că, dacă ne întâlnim pe stradă, și știți că eu merg prin București fără nicio problemă, din contră. Și să vă mai zic ceva: eu sunt în relații foarte bune cu Elias Bucurică, cu șeful galeriei de la Dinamo! Cu cei de la Steaua! Eu respect pe toată lumea și de aceea sunt respectat. Dar acolo, repet, deranjul enorm a fost că George Copos nu a fost invitat. M-a sunat chiar unul din șefii de galerie, nu dau nume, și mi-a spus că el ar fi… Nu neapărat… Ar fi făcut niște cadouri unora din galerie, i-a chemat pe la el să ia niște măsuri împotriva mea. Că, domnule, eu dau lovitura de începere și nu el. La meciul Rapid – Petrolul.

„Eu l-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piața Universității! Și l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni!” 

Venirea minerilor în iunie 1990 a fost pașnică, spune Miron Cozma, liderul lor de atunci. Minerii au venit să strângă autobuzele arse din Piața Universității și să planteze flori, a explicat Cozma pentru ProSport. FOTO: Emanuel Pârvu

Deci dumneavoastră nu considerați că este legat de faptul că oamenii erau nemulțumiți că ați condus mineriadele, ci de faptul că cineva, respectiv George Copos, i-a instigat.
Da, exact! Dar acum, vedeți cât de dezinformați sunt oamenii?

Dar…
Domnule, domnule, numai puțin, vă rog! Vedeți cât de dezinformați sunt oamenii? Și acum este o găselniță faptul că pe mine, ca de obicei, procuratura militară, aceeași procuratură militară care cred… Abia aștept să se rezolve problemele astea și o să-i dau în judecată pe toți procurorii pentru abuz. Domnule, vă rog să verificați! Să-i întrebați pe Doru Mărieș și pe Marin Stoica, victime la CEDO! Eu sunt a treia persoană victimă la CEDO! Dosarul 6444 pe 2010! Eu l-am legat pe tovarășul Iliescu! Eu l-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piața Universității! Și l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni! Nu i-am dat voie să vină în Dealul Mitropoliei în 1991 (n.r. – în acel moment, Camera Deputaților își avea sediul în Dealul Mitropoliei). Și am salvat Piața Universității! Politică! Păi, pentru numele lui Dumnezeu, în ce țară trăim? Păi, ce nu a făcut Piața Universității am făcut eu! Iar eu nu am fost condamnat pentru iunie 1990! Cum vă explicați că, după toată perioada asta, până acum, a apărut subit o găselniță nenorocită a procuraturii militare care mă incriminează în ideea că, oricum, nicio instanță nu are ce să-mi facă mie, pentru că eu am fost condamnat pentru subminarea puterii de stat, fapta este concurentă, se contopește cu toate celelalte, iar eu am pedeapsa făcută. Deci au făcut această găselniță, vezi-Doamne, ca să nu mă protejeze pe mine. Dar au luat deja poziție marile instituții internaționale cărora nu le vine să creadă. Cum știe toată lumea că… M-au sunat chiar acum o săptămână avocați de la Londra: „Cum, domnule, dumneata ești victimă la CEDO! E dosarul la CEDO, ca victimă! Cum să fii inculpat în țară la tine? În ce țară trăiți?”. Am, însă, și o întrebare. Dacă eu sunt victimă la CEDO și am cerut un euro, nu ca toți ceilalți, care au cerut și obținut o grămadă de bani, de ce Marian Munteanu nu este victimă la CEDO? Pardon?

Nu știu…
Pardon? Păi, vedeți? E Doru Mărieș, e Marin Stoica și, în 2010, Miron Cozma, în ordine, că eu abia ieșisem din închisoare în 2007. Imediat, când am ieșit din închisoare, în anul 2008, am dat drumul la dosarul meu, CEDO l-a contopit cu celelalte două și m-a făcut victimă! Pardon! Deci eu am dat drumul la dosar! Eu cu Comitetul Internațional contra Represiunii de la Paris. Eu! Nu Doru Mărieș și cu Marin Stoica! Ei aveau niște dosare, săracii… De ce nu li s-a dat drumul la dosare decât după ce am intrat eu în dosar?

Pe de altă parte, dumneavoastră ați fost la București și ați condus minerii! La asta s-au referit, probabil, suporterii care v-au huiduit. Că n-o fi vorbit Copos cu toți…
Da, dar eu când am condus minerii, ce am făcut? Nu am schimbat guvernul care i-a omorât pe ăia și a bătut oamenii în Piața Universității? Nu asta am făcut eu?

„În 1990, eu n-am fost… Domnule, este cea mai crasă manipulare pe care a făcut-o KGB-istul ăsta, tovarășul Iliescu”

În 1991. Dar în 1990?
Păi, în 1990 eu n-am fost… Repet, eu, în 1990… Domnule, este cea mai crasă manipulare pe care a făcut-o KGB-istul ăsta, tovarășul Iliescu, care a zis „vă mulțumesc din inimă Miron Cozma” și toți ați crezut! Păi, domnule, dumneata, acum… Ești din București, nu?

Da.
… Păi, spune-mi și mie cum încap 10.000 de oameni în Polivalentă!

Asta cu numărul este discutabilă, dar acea cuvântare a lui Iliescu n-a fost la Polivalentă, a fost la Romexpo!
Păi, da, domnule, asta au făcut! Vedeți? Domnule, dacă noi eram 10.000, ne duceau la Romexpo, nu la Polivalentă. Ei n-aveau îmbrăcați în salopete 10.000, atât câți spune și acum Petre Roman! Ca să cadă vina pe mine, nu pe el. Că nu ei i-au împușcat pe ăia, că minerii au fost. Minerii nici n-au fost… Domnule, sunt actele Ministerului Transporturilor și ale Procuraturii Militare și ale Ministerului Justiției! Minerii nici n-au fost pe 13 iunie la București…

Nu, nu pe 13. Ați venit pe 14.
Păi, pe 13 au murit oamenii! Pe 14 nu mai era nici dracu” în Piața Universității!

Dar represiunea a continuat! Știți foarte bine, ați fost în Piață…
Dar nu-i adevărat! Domnule! Încă o dată! Vorba lui Tatulici… Întrebați-l pe Tatulici! Minerii au plantat panseluțe la Intercontinental! Nu era nici dracu” pe 14 iunie! S-au dus, au adunat autobuzele alea arse, le-au încărcat, au dat cu sapa, au săpat rondurile de flori. Nu era nici dracu” în Piața Universității pe 14! Ce naiba?

„De când cu evenimentul, toți suporterii mă sună”

OK, revenind la Rapid, nu auzisem până acum de versiunea asta cu George Copos…

Pe cuvântul meu, eu nu vreau să dau vina pe nimeni, dar repet, astăzi, unul dintre suporteri, și eu vreau să vă zic un lucru, întrebați suporterii adevărați, nu copiii ăștia montați, repet, de unul sau de altul… Astăzi am aflat, mi-a spus unul dintre suporteri, că de-atunci, de când cu evenimentul, toți mă sună, că ei știu, repet… Eu și la meciul Jiului cu Rapid, știți unde am stat? Nu le venea să creadă! Am stat în galeria Rapidului! Cu steagul Rapidului la gât!

Asta, când?
Când am luat bătaie la Rapid cu 2-0. Eu știți că am luat echipa în 1995, am promovat cu ea în 1996 și în 1997 am prins doar turul, că înaintea returului m-au arestat ăștia pe 10 ianuarie. Da? Și primul meci al Jiului cu Rapid n-a fost la Petroșani, a fost pe Giulești! Am stat în galeria Rapidului!

Sondajul din 2008

Miron Cozma spune că rapidiștii adevărați îl apreciază și îl susțin. FOTO: Alex Paraschiv / www.1923.ro

Au trecut 20 de ani.
Da, domnule, dar repet, eu nu m-am schimbat! Nu m-am schimbat de 47 de ani! În București, și acum, i-am spus și lui Elias Bucurică, care… Toată stima pentru cea mai frumoasă galerie! A lui Dinamo! Le-am spus și lor: tot respectul pentru voi, dar eu sunt rapidist! Ascultați-mă! Îl știți pe Viorel Grigoroiu, care e acum la Digi? Personal, când am ieșit din închisoare, am stat în Voluntari și apoi în Pipera. A venit atunci la mine, el era atunci la… Tot așa, la un canal sportiv, la ăștia de la Antene, cum naiba îi zice?

La GSP TV?
Exact, la GSP TV! La Antene era!  A venit la mine, la vilă… La vilă… Stăteam într-o casă, așa, tip vagon, fostă magazie, stăteam acolo, la Pipera, că n-aveam eu bani de chirie de vilă, plăteam 300 de euro… Și a venit la mine și m-a rugat să-i dau un interviu și mi-a arătat statistica. Stimate domn, statistica de atunci, din 2008 sau 2009, că nu mai țin minte exact, dar întrebați-l pe el, statistica știți ce spunea atunci?

Ce?
48%… Îmi aduc aminte, da, 48% din suporterii Rapidului mă voiau în locul lui George Copos! Vedeți? Tot George Copos. Mai era cu 17% Nicu Gheară și cu 2% Irinel Columbeanu. Statistică atunci! Ei, am intrat pe televiziune și le-am mulțumit suporterilor de la Rapid. Am și acum, dacă vreți, vă arăt, tricoul Rapidului cu Miron Cozma numărul 10, domnule! Mi l-a făcut galeria Rapidului când eram în închisoare. Este tricoul pe care l-am primit în închisoare. Echipament, de fapt, că e și trening, tot! Dar pe tricou scrie „Miron Cozma 10″! Pardon! Este tricoul Rapidului, echipamentul Rapidului! Tot acolo am primit de la Mircea Lucescu și de la Răzvan Lucescu, care era antrenorul Rapidului, un tricou alb cu vișiniu cu autograful scris al lui Lucescu. Vă arăt oricând, dacă vreți!

Nu știam asta.
Păi, vedeți? Vă rog eu să nu mă credeți! Întrebați! Deci, în 2008-2009, galeria Rapidului mă voia în locul lui Copos.

„Marile glorii ale Rapidului au premiat activitățile sportive, nu numai fotbal! Eu i-am pus medalia de gât președintelui Mircea Pascu”

Ultima întrebare, domnule Cozma: din punct de vedere moral și simbolic, credeți că dumneavoastră ați fost îndreptățit să dați lovitura de începere la meci?
Da!

Deci, da!
Da! Păi, 47 de ani rapidist, domnule! 47 de ani!

Da, dar au fost și alții, glorii ale echipei care au câștigat trofee, meciuri importante…
Domnule, dar acolo au fost glorii, cum să nu!

Păi, asta spun! Au fost…
Au fost glorii, cum să nu! Doina Melinte, echipele de atletism, de… O grămadă de glorii!

Păi, asta spun, că au fost alții care au reprezentat ceva pentru Rapid, de aceea…
Păi, toți au premiat! Toți au premiat! Fiecare… Szabo a premiat pe atletism, Doina Melinte pe… Fiecare… Marile glorii ale Rapidului au premiat activitățile sportive, nu numai fotbal! Iar la fotbal, fotbaliștii erau în teren. Păi, ce vreți mai reprezentativ la Rapid decât Țâră și Leo Toader? Pardon!

Mda…
Păi, oamenii reprezentativi… Mie îmi pare rău, chiar sunt prieten cu Rică Răducanu, nu știu ce a avut, probleme de sănătate, că a lipsit. Însă a fost Mircea Pascu! Păi, dumneavoastră știți cine l-a premiat pe președintele Rapidului? Cine i-a pus medalia la gât? Vă rog să întrebați! Eu! Dar n-am mai vrut să fac tam-tam. El a ținut neapărat ca eu să-i dau medalia Rapidului. Mi-au mai rămas medalii, că mi-a dat Sorin Radu mai multe…

Lui Pascu?
Da! Vă rog să-l întrebați! Marele președinte al Rapidului Toată stima pentru el! Păi, eu i-am pus medalia la gât! Eu, cu mâna mea!

OK, multumesc pentru amabilitate!
O zi bună! Vă pup!

Cum a intrat „Luceafărul huilei” în istoria României. Ion Iliescu, 14 iunie 1990: „Delegația de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem s-o reocupați dumneavoastră”

Minerii n-au mai găsit pe nimeni în Piața Universității pe 14-15 iunie 1990, spune Miron Cozma. Bătăile n-au existat. FOTO: EVZ

Miron Cozma (62 de ani) a intrat în istoria României în 1990, odată cu primele mineriade organizate de FSN și Ion Iliescu. După Revoluția din decembrie 1989, puterea în România a fost preluată de foști activiști de partid care fuseseră marginalizați de dictatorul Ceaușescu, fiind acuzați că sunt spioni ai Uniunii Sovietice. Ion Iliescu (studii la Moscova) a devenit președinte, Petre Roman (fiul unui comunist venit de la Moscova cu Armata Roșie în 1944) – prim-ministru, Nicolae Militaru (spion GRU) – ministrul Apărării, Mihai Caraman (singurul român decorat de KGB) – șeful Serviciului de Informații Externe, Dan Marțian și Alexandru Bârlădeanu – președinții camerelor Parlamentului etc. Regrupați, foștii activiști au pus bazele unei noi formațiuni, Frontul Salvării Naționale (FSN), precursorul actualului Partid Social Democrat (PSD).

Noua putere a reacționat dur la primele manifestații de protest ale bucureștenilor, în primăvara lui 1990, față de revenirea vechilor comuniști în fruntea României. Ion Iliescu a chemat de mai multe ori minerii și oamenii muncii „să apere democrația”, acuzând că vin moșierii și străinii să ne fure țara. Manifestanții împotriva regimului din primăvara lui 1990 au fost acuzați că sunt vânduți străinătății, că sunt plătiți de occidentali ca să protesteze, că se droghează și că aparțin unor organizații fasciste, care vor să dea o lovitură de stat.

În Piața Universității a luat naștere o mișcare amplă de protest față de regimul Iliescu, manifestație care a durat câteva luni.

În alegerile programate pe 20 mai 1990, de sărbătoarea ortodoxă numită Duminica Orbului, românii l-au ales pe Ion Iliescu cu 85% din voturi, iar FSN a devenit partidul majoritar, cu 66% din sufragii. Guvernul provizoriu Petre Roman a fost validat. Mișcarea de protest din Piața Universității s-a estompat, pe loc rămânând câteva zeci de încăpățânați.

Trei săptămâni mai târziu, în zorii zilei de 13 iunie 1990, forțele de ordine au năvălit în Piața Universității, arestându-i pe cei găsiți acolo și eliberând locul. La scurt timp, vestea s-a răspândit în București și protestatarii au revenit în centru, solicitând eliberarea celor arestați. Forțele de ordine au intervenit și au izbucnit lupte. Au apărut diversiunile, persoane necunoscute atacând sediile mai multor instituții, printre care Guvernul și Internele, de unde au dispărut numeroase documente. La TVR (singurul post de televiziune existent în România în acel moment) și Radio România, populația a fost anunțată că în București este o rebeliune legionară susținută de forțe oculte din Occident, locuitorii fiind chemați să apere țara.

Bilanțul oficial al evenimentelor din 13-15 iunie 1990, recunoscut de autorități, a fost de 4 morți și mai multe zeci de răniți. Asociațiile victimelor mineriadei spun însă că au fost zeci de morți cărora li s-au născocit alte cauze ale decesului. Miron Cozma spune că toate victimele au fost pe 13 iunie, după sosirea minerilor nemaifiind incidente grave

Pe 14 iunie, în Capitală au descins minerii din Valea Jiului, în frunte cu liderul lor sindical, Miron Cozma. Au fost întâmpinați de Ion Iliescu, care i-a anunțat că vandalii, elemente drogate, fasciste, atacă democrația: „Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră, de astă-dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă-dată l-ați dat la chemarea noastră. Delegația de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem s-o reocupați dumneavoastră”. Au urmat două zile de represiune sălbatică, interval în care atât cei aproximativ 10.000 de ortaci, cât și grupuri de muncitori de la diverse intreprinderi, coordonați de agenti de securitate în civil, au devastat sediile partidelor și ziarelor de opoziție, au căutat și arestat lideri ai societății civile, au făcut controale și percheziții în universități și instituții de cultură. Au fost bătuți sute de trecători care aveau aspect de „intelectuali”: tineri îmbrăcați sau tunși mai deosebit, cu barbă sau ochelari etc.

Pe 15 iunie 1990, într-o cuvântare celebră ținută la Romexpo, președintele Ion Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru că „sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”, înainte de a-i trimite înapoi, în Valea Jiului.

În urma acelor evenimente, România a fost izolată pe plan internațional până în 1996, sute de mii de români au cerut azil politic în Occident, iar țara noastră a ratat primele valuri de extindere a NATO și UE.

Anchetarea și elucidarea acelor întâmplări a trenat un sfert de secol. În ultimii ani, la presiunea societății civile și a instituțiilor internaționale (România a fost condamnată la CEDO pentru că nu a găsit încă vinovații), dosarul mineriadei a fost redeschis. Procuratura Militară i-a trimis în judecată, pentru infracțiuni contra umanității, pe Ion Iliescu, Petre Roman și Virgil Măgureanu (șeful SRI la acea dată). Miron Cozma este și el pus sub acuzare.

Aici puteți urmări, într-un rezumat de cinci minute, evenimentele din 13-15 iunie 1990 care au marcat decisiv dezvoltarea României în ultimii 27 de ani.