Mihai Georgescu (36 de ani), solistul trupei Bere Gratis, e unul dintre cei mai înfocați fani ai Stelei. Pasiunea lui pentru câștigătoarea Cupei Campionilor s-a aprins în anul de grație al echipei lui Emeric Ienei și Anghel Iordănescu, iar tatăl său, Mircea Georgescu, deși simpatiza cu o rivală a Stelei, Rapid, și-a dus fiul până în 1990, aproape la fiecare meci jucat pe Ghencea de Lăcătuș & Co.
Pasiunea pentru Steaua și-a dezvoltat-o în anii 90, când pleca de la ultimele ore din Liceul Mihai Eminescu pentru a ajunge mai repede în peluză, iar în anii 2000 a compus, alături de formația sa, Bere Gratis, unul dintre imnurile care au răsunat în instalația de sunet a arenei rămasă acum în paragină. Înainte de concertul anivrsar al trupei, care are loc joi, de la 20:00, la Sala Palatului, Mihai Georgescu a oferit un interviu pentru Mediafax. Printre subiectele abordate s-a aflat, desigur, și fotbalul. Play!
Reporter: Aș fi vrut să fredonez un hit de-al tău dar astăzi mi-am pierdut vocea, nu că aș avea voce. Am o voce de-aș putea să dau la balet, să știi, dar te-aș lăsa pe tine, să știi. Știi cum vreau să începem emisiunea? Te-am ascultat de câteva ori cântând hit-urile formației Queen și hit-urile lui Joe Cocker.
Mihai Georgescu: Și vrei să facem un Queen rapid acum, așa?
Rep.: Atât, rapid, o strofă din ceva.
MG: Piesa mea preferată de la Queen… (cântând) „Love of my life, you”ve hurt me. You”ve broken my heart and now you leave me. Love of my life, can”t you see? Bring it back, bring it back, don”t take it away from me because you don”t know what it means to me.
Maestrul Zamfir cu Bere Gratis
Rep.: Introducerea a fost făcută, și pentru că vă place muzica live, ați văzut ce înseamnă muzică live. Miță, spune-mi cum v-a venit această idee cu concertul aniversar, optsprezece ani la Sala Palatului. Mărturisesc că am fost la câteva concerte de ale voastre, dar atât.
M.G.: Am avut o colaborare cu maestrul Zamfir încă din 2011, bine, și înainte am mai cântat decât o dată sau de două ori. În 2011 am făcut un concert la Teatrul Național, unde l-am invitat. A venit cu mare plăcere și a fost o onoare foarte mare pentru noi că a acceptat. Am cântat atunci două piese Bere Gratis, „Îți mai aduci aminte?” și „Iertat” și pur și simplu mi s-a părut că avem o chimie care trebuie transmisă mai departe.
Rep.: Este greu să construieși un spectacol de asemenea dimensiuni în România în ziua de azi?
MG: Nu neapărat densitatea lor este cheia succesului, cât amploarea lor și ideea de a face un eveniment de sine-stătător pe care rar îl vezi. Noi, la actuala oră, suntem într-un fel de concurență cu artiștii străini care vin, și vin cu montări interesante. Normal că nu o să te compari cu Bon Jovi sau cu Robbie Williams sau cu Madonna, dar te poți compara cu artiști din străinătate care vin să cânte in-door, în săli și cred că în challenge-ul ăsta artiștii români au început să iasă foarte bine.
N-am compus niciodată pentru a avea succes
Rep.: Ce te face să compui, să vii mereu cu ceva nou? Din ce știu, în formația voastră este un amestec de susținere. Uneori, într-o perioadă a trupei a scris cineva versurile, altădată altcineva.
MG: Suntem doi textieri, suntem 3-4 compozitori. Până la urma-urmei, este important ca produsul pe care îl scoatem să fie unul care să ne reprezeinte, să fie într-o formă de emisie Bere Gratis, și succesul, până la urma-urmei, vine de la sine. N-am compus niciodată pentru a avea succes, ci ceea ce am compus a avut succes. Succesul azi e, mâine nu e. Nu poți să fii în permanență No. 1. Nu poți să fii în permanență atât de fresh încât să te bați cu fiecare poziție de „numărul 1″ care e în lunile respective.
Rep.: Cum te simți când ai un hit, undeva foarte sus, când este difuzat pe toate posturile de radio acum, în prezent, pentru a face o comparație cu perioada în care fiecare artist se simțea oarecum împlinit atunci când își vedea clipul mai des pe posturi gen Atomic sau MCM? Vorbesc de sfârșitul anilor ”90, începutul anilor 2000.
MG: Nu s-a schimbat absolut nimic. Ă‚sta este cuvântul: împlinit. Dacă mesajul tău, muzica ta ajunge la urechile oamenilor, la inimile oamenilor și după aia ei reverberează cu tine, asta mi se pare „misiune completă”.
Îmi exersam autograful la 17 ani
Rep.: Știi ce-mi spunea un fost coleg de-al tău de clasă? Că ai început, când ai început formația și ai denumit-o Ghost scriai versurile în ora de limba română pe ultima pagină a caietelor. E adevărat?
MG: Mai scriam. Scriam și… altă fiță, mai tare. Dădeam… îmi exersam autograful.
Rep.: Aveai 17 ani.
MG: Mai puțin, 16 ani. Păi, am început la șaisprezece ani și… eu anul ăsta împlinesc 20 de ani de când m-am apucat, să zic, de muzică, și sunt foarte încântat că am rezistat atâtat timp. Sunt foarte bucuros că oamenii încă ne apreciază și sper să ne aprecieze și de aici încolo și sper să ne satsifacem, nu neapărat dorințele muzicale cât trăirile, că până la urma-urmei, un artist tre” să transmită emoție. Asta facem și-ntr-un concert, asta facem și printr-o piesă, iar promovarea este, pur și simplu, o necesitate ca să ajungă mesajul nostru la interlocutorul public.
Rep.: Ce înseamnă în ziua de astăzi pentru tine și pentru colegii tăi din alte trupe internetul?
MG: România este o țară atipică, este o țară în care accesările pe Youtube sunt enorme și oamenii care muncesc sunt mai puțini, spre deosebire de Germania unde, cu calculatorul…. practic computerul se folosește în mare parte pentru a îndeplini job-ul, misiunea, serviciul și așa mai departe. Acolo accesările sunt mai mici decât în alte țări pentru că oamenii nu au timp să stea să se uite pe internet. Internetul este o necesitate. La noi, internetul este și o formă de entertainment și asta duce la o problemă. E aripa tânără a României, pe care o încadrez între 7-8 ani și 14-15 ani, unde acolo se dă „play” o dată la două minute la altceva.
Rep: Ați încercat în diverse perioade ale trupei să vă adaptați stilulilor care se dezvoltau foarte mult afară? Pentru că în trupă sunteți 5 oameni cu gusturi diferite. Robert Anghelescu, clăparul tău, din ce știu este fan ABBA, INXS și Erasure. Tu ai alte preferințe, Marian, de la tobe, are alte gusturi.
MG: Da…. da, aici trebuie să ajungem într-o zonă comună și de aia am spus că am încercat, pentru a nu exista nici discuții, că ele oricum există, atunci când există 5 artiști care au păreri, trebuie să ajungi la un numitor comun sau să spui, să lași și să spui „Da, uite, asta e cea mai bună variantă pe care a propus-o celălalt”. Dar, până la urma-urmei, dacă există o manieră componistică și există un stil al piesei, tre” să-i dai piesei ceea ce-i trebuie ei. E ca și cum ai avea o brunetă, știi? Și dacă are părul negru și lung, parcă mai bine-i vine în alb.
Rep: Te-am întrebat mai devreme dacă ați încercat mereu să vă adaptați unor stiluri la modă în străinătate. La unul dintre ultimele concerte ale formației Bere Gratis la care am fost prezent, am sesizat că ați încercat melodia „Noapte caldă”, pe care o cântați alături de Sore, să o adaptați pe un ritm de tango și muzică latină.
MG: Tango, vals, latino și populară. Da, pentru că este un refren care poate fi cântat realmente în orice stil și în orice limbă.
Rep: Cum v-a venit această idee?
MG: Păi la un moment dat o făcusem și black metal.
Rep: Și a reacționat publicul în vreun fel?
MG: Da, pentru că era foarte haios. Un refren bun, poți să-l cânți oricum. Și asta, dacă vrei, potențează faptul că piesa de aia este hit: că are un text bun, că are un refren care poate fi cântat… deci dacă am fi îmbrăcat-o în orice altă formă, la fel ar fi fost de succes.
Fotbal: Ori noi pe ei, ori ei pe noi
Rep.: Cum a fost cu filmatul clipului pentru un sponsor al naționalei, în care tu joci, alături de Bogdan Stelea și Gabi Balint?
MG: A fost foarte interesantă.. ne-am distrat foarte tare și sunt două personaje absolut fabuloase…. sunt două personaje fabuloase și dacă-i cunoști și-i înțelegi, și pe ceilalți din generația lor, înțelegi de ce atunci a fost performanță. Pentru că oamenii sunt… cum să spun eu, exact ce vorbeam mai devreme. Bă, dacă am intrat pe teren, gata, spargem tot! Nu există… da? Filmăm? Păi, filmăm! Adică ne implicăm să fie bine, să muncim cum trebuie.
Rep.: Am ascultat cu toții, și la noi, în redacția Mediafax, acea bucată din clipul sponsorului la națională.. „Astă seară lumea-ntreagă știe”, însă elevii lui Christoph Daum nu prea au știut-o în Kazahstan.
MG: Acolo e chestie de atitudine. Acolo, când reprezinți România și ai tricolorul în piept, trebuie să nu te mai gândești că „poate m-aș accidenta”, că au zis că „bă, să nu ne accidentăm” și oricum au ieșit doi până la pauză. Deci, atitudinea este: Ori noi pe ei, ori ei pe noi. Nu puteai să ai altă variantă.
Rep.: Oamenii ăia erau puțin din paleolitic.
MG: Și dacă fotbalul… nu…. dacă fotbal nu și dacă arbitrul nu… măcar atitudine. O atitudine înseamnă.. nu să-și tragă piciorul ci, dimpotrivă, să-l dea pe jos, ca să ne înțelegem.
Eu mai joc fotbal, în fiecare săptămână
Rep.: Tu mai joci fotbal?
MG: Eu mai joc fotbal, în fiecare săptămână, că dacă mă las de fotbal, s-ar putea să-mi schimb și numărul…
Rep.: Ai jucat și un meci alături de Hagi pe Dinamo în urmă cu câțiva ani.
MG: Ă‚sta a fost meci umanitar. Da, da, da. Avem foarte multe legături în sport și ne bucurăm și punctul comun între sport și muzică întotdeauna a fost, că nu l-am inventat noi și nici n-o să-l continuăm numai noi. E o legătură frumoasă pentru că se bazează pe transpirație.
Rep.: Dacă ți-ai fi dorit să cântați „Noapte caldă” alături de o solistă din străinătate, pe cine ai fi ales?
MG: Nu știu. Mi-aș fi dorit întotdeauna să o am lângă mine pe Tina Turner. La un moment dat mi se părea o mare, mare artistă și cred că important este cum este piesa pentru a-ți alege omul de lângă tine care să co-interpreteze un cântec. E cel mai important. Ai pus o întrebare foarte interesantă mai devreme și țin să răspund la ea, ca să nu sărim peste ea. Legat de… dacă încercăm să ne menținem în forma asta fresh. Da, încercăm să ne menținem pentru că anii sunt schimbători, societatea s-a schimbat, muzica s-a schimbat și nu avem cum să nu ținem pasul, indiferent cum ar fi. În 1980 și ceva, când a scos Queen „I want to break free”, au fost atât de injurați și de măscăriți că era o piesă care suna într-un fel la discotecă pentru ceea ce era curentul rock la vremea respectivă și, de fapt, ei au fost niște precursori ai unor sonorități îmbrăcate foarte interesant, cu o tobă mai pufoasă, cu sunete de chitară care sunau ca o clapă, adică asta a fost o chestie „wow”. Vezi că acum piesa respectivă este foarte modernă și foarte cântată și în zilele de azi după 30 de ani.
Rep: Colegi de-ai tăi din breaslă susțin că industria muzicală din România era mult mai bine susținută financiar in perioada în care diverși oameni din partidele politice încercau să atragă simpatizanți, realizând tot felul de evenimente frumoase în diferite colțuri ale României. Există oameni potenți din punct de vedere financiar? Mai există acești oameni politici care organizau diferite evenimente la care mergeau toți artiștii din România, s-au mai rărit aceste evenimente?
MG: De rărit, s-au mai rărit, dar era de așteptat să se rărească și era un curs firesc al lucrurilor, pentru publicul nu mai poate fi păcălit, nu că noi… că și noi am participat la foarte multe concerte din perioada aia, dar ne-am dus să ne facem pur și simplu meseria noastră, și să ne vadă oamenii, să transmitem ceea ce vrem să transmitem, dar nu legat politic. Că politicienii ne angajau pentru anumite evenimente in aer liber, da… și nu este nicio rușine în a cânta la orice eveniment în condițiile în care ești plătit, există un contract, nu mi se pare nimic nasol, doar că nici în evenimentele respective noi nu promovam, practic, candidatul respectiv. Deci noi, pur și simplu veneam, cântam și plecam.
Rep: Soția ta, Liana Stanciu, una dintre personalitățile audio-vizualului românesc, ce-ți spune atunci când ai terminat un concert la care ea a fost prezentă?
MG: „Bine că s-a terminat!” Pentru că e foarte multă muncă, pentru că ne vedem foarte rar în perioada unei pregătiri de genul ăsta și am senzația că își numără și zilele și săptămânile până la eveniment și „Gata, în sfârșit, gata! Acuma ne-am liniștit.”
Brian May călătorește cu un avion și chitara lui cu un alt avion
Rep.: Știi ce meserie are Brian May?
MG: E cercetător științific. E astronom. El a fost șeful Laboratorului de Științe Astronomice din Londra, celui mai important laborator. Și după a spus „Domnule, îmi pare rău dar trebuie să mă mut la alt laborator, unde nu am atât de multă treabă, pentru că în timpul liber sunt și chitarist la Queen”.
Rep.: Este legendă sau nu faptul că Brian May călătorește cu un avion și chitara lui cu un alt avion?
MG: Nu e legendă, e reală treaba.
Rep.: Cât costă chitara lui Brian May?
MG: E făcută de tatăl lui. Deci, în primul rând, lemnul ăla este…. la chitări e cât mai important ca lemnul să fie uscat și cât mai vechi, pentru că atunci, rezonanța e foarte bună. Știi, cu cât e o chitară mai veche, vintage-ul ăla nu e așa…. din baliverne, e reală.
La Sala Palatului, pe 27 octombrie, de la ora 20, Bere Gratis aniversează 18 ani de existență
Rep.: La Sala Palatului, pe 27 octombrie, de la ora 20:00, Bere Gratis aniversează 18 ani de existență. Mergeți la acest concert, pentru că vor fi foarte multe surprize. Va fi maestrul Gheorghe Zamfir acolo și vor fi alți prieteni ai formației Bere Gratis, nu te întreb toate…
MG: Nu suntem vintage, dar ne dorim să fim. O să facem un tribut al unui… al unui mare artist al României.
Rep.: Aș vrea să te mai întreb un lucru. Când erai copil, te uitai la cuvântările lui Nicolae Ceaușescu de la Sala Palatului?
MG: Nu, mai serios. Când eram mic jucam fotbal la Sala Palatului pentru că eu am copilărit în zona aia și, când trec de fiecare dată, și acuma la concert, cred că o să am o lacrimă undeva, jucam tenis la…. perețica la.. pe colțurile Sălii Palatului… știi că acolo e o dungă…
„You are so beautiful to me. Can”t you see?”
Rep.: Să știi că dacă am început emisiunea adresându-ți rugămintea de a fredona un hit al formației Queen, să știi că acum, pe final, înainte de a transmite tu ultimul mesaj spectatorilor care vor veni la Sala Palatului, te-aș ruga să-mi fredonezi, câteva secunde, o melodie a lui Joe Cocker.
MG: Cred că nu… nu. Mă gândeam la altă piesă pentru că Bere Gratis a transmis întotdeauna mesaje consistente către fete și de data asta n-o să facem excepție, și o să spunem așa: (cântă)„You are so beautiful to me. Can”t you see?” Aici… se taie, că tre” să am răgușeala aia…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER