Iordănescu, la 64 de ani. Profilul antrenorului creat de Ienei și Kovacs. Ce spune Ilie Dumitrescu

Generalul Anghel Iordănescu a împlinit duminică 64 de ani. Cariera de jucător și cea de antrenor ale legendei fotbalului românesc au fost prezentate de doi foști colaboratori, Emerich Ienei și Ilie Dumitrescu

Anghel Iordănescu a jucat peste 317 meciuri în tricoul Stelei, pentru care a marcat 155 de goluri. A jucat în finala de la Sevilla din 1986, moment la care era și antrenorul secund al echipei pregătite de Emerich Jenei. Fostul atacant are 64 de selecții în echipa națională și 26 de reușite. Ca antrenor, acesta a făcut istorie pe banca formației din Ghencea, pe care a dus-o spre finala Cupei Campionilor din 1990. Are în palmares și o Supercupă a Europei cu Steaua,  obținută în 1987 după victoria cu 1-0 în fața lui Dinamo Kiev.

Ca selecționer, a calificat România la două Campionate Mondiale, în 1994 și 1998, respectiv un Campionat European, în 1996. În 1994, naționala a atins punctul maxim la un turneu final, sfertul de finală pierdut în fața Suediei la penalty-uri.  A dus echipa națională în optimile Mondialului francez din 1998, unde doar golul lui Suker a făcut diferența între Croația și România. Ultima experiență ca tehnician al reprezentativei a avut loc între 2002 și 2004, iar plecarea lui Iordănescu de la cârma naționalei s-a produs după egalul din preliminariile Campionatului Mondial din 2006, 1-1 în Armenia.

„Nu era un jucător comod pentru un antrenor”

Antrenorul Stelei din 1986, Emerich Ienei, a povestit câteva dintre caracteristicile care au definit relația dintre acesta și fostul său elev. Tehnicianul a făcut o radiografie a stilului pe care îl impunea Anghel Iordănescu pe teren: „Avea o personalitate și o tenacitate extraordinară și acest aspect a determinat și jocul lui individualist. S-a remarcat prin asta, chiar dacă coechipierii îl mai criticau pentru stilul egoist. A mai avut clinch-uri cu colegii de la Steaua pentru că uneori îi ieșea totul la perfecție, alteori nu îi ieșea bine jocul”.
Câteva dintre poveștile care au caracterizat prietenia dintre cei doi au fost rememorate de nea Imi: „La un meci, Puiu nu era intrat în joc. L-am atenționat și i-am spus că dacă persistă, o să fie înlocuit pentru că e nevoie de un joc colectiv care să duca mingea până în careul advers. Era abătut, dar mi-a spus să îi fac un semn de pe margine de fiecare dată când nu îi iese jocul. La un meci cu Rapid, i-am arătat că va fi schimbat, iar efectul a fost imediat. A dat gol după o acțiune personală pornită de la mijlocul terenului. Acesta era jucătorul Iordănescu, unul nu foarte comod pentru un tehnician”.

Inspirat de Stefan Kovacs

În privința profilului de antrenor, Emeric Ienei a avut o importanță majoră în dezvoltarea calităților lui Anghel Iordănescu: „Am avut discuții multe cu el, am încercat să îl aduc în gândirea antrenorului, nu a jucătorului individualist. A fost un secund de excepție și venea mereu cu lucruri noi, era un inovator. Pe lângă faptul că a fost sfătuit de mine, Puiu s-a inspirat de la Stefan Kovacs. A fost unul din etaloanele carierei lui de antrenor”.

Ilie Dumitrescu, elev al Generalului la Steaua și la echipa națională, l-a prezentat pe tehnician la superlativ: „Era un antrenor respectat și a stiut să gestioneze excelent vestiarul. Avea toate calitățile unui strateg și pregătea partidele în detaliu. Știa să construiască relații de joc și, mai presus de toate, punea în practică tot ce prezenta pe table de joc. În opinia mea, este unul din cei mari antrenori din istoria fotbalului românesc”.

A jucat la Sevilla fără să își dorească

În minutul 75 al finalei castigate de Steaua în 1986, Iordănescu a fost introdus de către Jenei în locul lui Lucian Bălan. Nea Imi s-a confesat redacției Prosport și a povestit istoricul acelei modificări: „Steaua avea un joc de posesie, iar el era un fotbalist mai egoist, nu se plia atât de mult pe caracteristicile echipei. Nu dorea să intre, dar l-am convins pentru că i-am spus că e nevoie să facă ordine în echipă. La prima acțiune, a luat mingea și a dat-o printre picioarele lui Schuster. Acest lucru i-a dezarmat pe jucătorii Barcelonei”.

Antrenorul echipei de la Sevilla a explicat și de ce nu l-a desemnat pe actualul senator de Ilfov ca executant de 11 metri: „Legat de loteria penaltyurilor, țin minte că am avut inspirația de a-l alege pe Gabi Balint în locul lui Puiu. Anghel nu dorea să bată și pentru că era secund și presiunea era suplimentară”.

„Este persoana care mi-a marcat cariera de jucător”

Ilie Dumitrescu l-a elogiat pe Anghel Iordănescu și l-a portretizat ca un model: „Este antrenorul care mi-a marcat viața, a fost cel care m-a luat de la grupele de juniori și m-a ajutat să debutez la Steaua. A avut curajul să-mi dea această sansă, iar după împrumutul la FC Olt m-a readus la clubul din Ghencea. Am devenit titular și pentru asta o să aibă mereu prețuirea mea. Pot să spun că i-am „mulțumit” pentru sprijinul acordat prin prestațiile mele de la Steaua și de la echipa națională”.

În perioada 1990-1992, tehnicianul a trecut prin campionatul cipriot, fiind pe banca lui Anorthosis Famagusta. Revenirea la Steaua a readus trofeele în Ghencea. „După revenirea din Cipru, am luat titlul de campioni cu nea Puiu, după patru ani de absență, iar la scurt timp urma mondialul din Statele Unite. Indiscutabil, acolo a fost și meritul dumnealui, a știut să ne unească și să creeze un grup în adevăratul sens al cuvântului”, s-a confesat Ilie Dumitrescu într-un interviu acordat ProSport.
 

Articol publicat de Cătălin RUSU