Islam Karimov, președintele Uzbekistanului, ar fi murit din cauza abuzului de alcool la recepția dată în onoarea sportivilor întorși de la Olimpiadă

Decedat la sfârșitul lunii trecute, în urma unui atac cerebral, Islam Karimov (78 de ani), dictatorul Uzbekistanului, ar fi fost victima excesului de alcool la recepția dată vineri, 26 august, în cinstea sportivilor întorși de la Olimpiadă, conform publicației The Moscow Times, care citează surse din opoziția uzbekă.

Karimov, primul și singurul președinte al țării din Asia Centrală după ce aceasta și-a câștigat independența față de Uniunea Sovietică, în 1991, a fost văzut ultima oară în public pe 26 august, la recepția dată în cinstea sportivilor, iar la televiziunea de stat – pe 17 august. Zvonurile privind atacul cerebral și, apoi, moartea sa au apărut imediat, dar guvernul a negat informația. Totuși, pe 1 septembrie, de Ziua Independenței Uzbekistanului, președintele nu și-a făcut apariția.

Rușii de la The Moscow Times au scris printre primii despre decesul lui Karimov, citând agenția de știri Fergana. Autoritățile de la Tașkent au susținut că starea lui Karimov este gravă, dar stabilă. Apoi, Reuters, citând trei surse, a reluat informația despre moartea lui Karimov. Guvernul uzbek a păstrat tăcerea, deși condoleanțele începuseră să curgă chiar de la conducători ai statelor apropiate politic: Turcia, Georgia, Rusia. Abia după 2 septembrie s-a confirmat oficial decesul lui Karimov.

„A băut prea multă vodcă și a ignorat avertismentele unui consilier”

Surse ale opoziției din Mișcarea Poporului din Uzbekistan, citate de The Moscow Times, au afirmat că, la petrecerea dată în seara zilei de vineri, 26 august, la care au fost invitați și sportivii întorși de la Olimpiada din Brazilia, Islam Karimov a leșinat. „De-a lungul recepției, el «a băut prea multă vodcă» și «a ignorat avertismentele» unuia dintre consilieri”, notează publicația moscovită. „Recepția s-a încheiat în jurul orei 10 seara, conform unor surse, după ce s-a spus că președintele a și-a pierdut cunoștința”, scrie aceeași publicație. Doctori din Germania și Israel au fost aduși în pripă la Tașkent, dar aceștia nu l-au mai putut salva pe omul care a strâns într-un pumn de fier țara în ultimii 27 de ani: 25 de independență (1991-2016) și alți doi (1989-1991) în care a fost prim-secretar al Partidului Comunist din Uzbekistan, înainte de destrămarea URSS.

Totuși, e de notat că informația prezentată de presa rusă a fost tratată cu prudență de presa occidentală. Pe de o parte, rușii sunt printre puținele țări care au acces la informațiile din interiorul puterii de la Tașkent în special pentru că mulți dintre disidenții din Uzbekistan au fugit la Moscova. Pe de altă parte, Rusia este direct interesată în ceea ce privește soarta acestei țări pe care urmărește să o reintegreze în imperiul său, iar Karimov a făcut, în ultimul sfert de secol, o politică adesea imprevizibilă, oscilând între Turcia, SUA și Rusia.

În acest moment, soarta Uzbekistanului este incertă. Karimov a zdrobit opoziția și a înăbușit în sânge revoltele, jucând în ultimii ani și cartea naționalismului și a islamismului. „Mii de oameni sunt întemnițați din motive politice, tortura este endemică, autoritățile încalcă sistematic drepturile omului, opoziția și jurnaliștii sunt persecutați”, nota un raport al Human Rights Watch.

În clasamentul organizației Reporteri fără Frontiere, Uzbekistan ocupa locul 166 din 180 la libertatea presei. Țara, de o sărăcie extremă, dar populată de aproape 30 de milioane de locuitori și aflată în poziție geostrategică foarte importantă, îi interesează în mod deosebit pe ruși, dar și pe turci și pe americani.