Istoria sportului românesc poartă amintirea unor momente unice, ale unor sportivi de legendă și ale performanțelor lor uluitoare. Printre acestea, salvate de uitare se află și eseurile unuia dintre cei mai buni rugbiști români, Florică Murariu. Un model de dăruire pe gazon, destinul flankerului de aur al naționalei se leagă de primele zile ale Revoluției din decembrie 1989, când un glonț a năruit tot prezentul și viitorul într-o clipă.
Căpitan al naționalei României (69 de selecții) și artizan al unor victorii memorabile cu Franța și Scoția, Murariu a fost singurul român care a evoluat într-o selecționată mondială la Centenarul rugbyului galez. O viață trăită întru sport, o pasiune ce avea să cunoască sfârșitul în dimineața zilei de 24 decembrie. Florică, omul care în urmă cu un an conducea naționala României spre o victorie istorică la Cardiff, împotriva Țării Galilor (15-9), era victima gestului inconștient al unui soldat.
Cu vânătăi la ochi și la nas
În timp ce se îndrepta spre unitatea militară de care aparținea, căpitanul echipei Steaua a fost oprit în dreptul parcului Moghioroș de echipajul unui TAB aparținând unei unități din Focșani și pus să se legitimeze. Gestul său de a duce mâna la buzunarul interior al hainei a declanșat teama în mintea soldatului, care a tras. „Este varianta pe care o știm noi. La puțin timp, a fost luat de acolo de o Dacie și dus la spital, însă era prea târziu. Nu sunt împăcat cu ceea ce s-a întâmplat acolo, cu atât mai mult cu cât, atunci când l-am ridicat de la morgă, avea vânătăi la ochi și la nas. Nimeni nu a aflat vreodată de unde a apărut acea Dacie fără banchetă în spate sau ce s-a întâmplat pe drumul până la spital”, explică fratele său, Costică.
„Părinții s-au stins de durerea lui”
O viață de om curmată la 34 de ani, care a lăsat în urmă multe întrebări ce păreau să-și găsească răspuns când Procuratura militară deschidea o anchetă. „M-au chemat pe 11 ianuarie 1990 să spun ceea ce știam. Nici până în ziua de azi nu am primit niciun răspuns. Nu s-a meritat această jertfă. Și părinții noștri tot din durerea lui s-au dus. Eu mai sper că după atâția ani statul să își facă datoria față de cei care au murit”, continuă Costică Murariu. Acesta vrea să transforme casa părintească din comuna Mitoc (Botoșani) în casă memorială, ca povestea lui Florică Murariu să fie model pentru toate generațiile.
Nu am aflat nimic oficial, numai zvonuri, din ce m-am interesat la unii și la alții, la foștii lui colegi Costică Murariu, fratele rugbistului ucis la Revoluție
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER