Jucătorii lui Dinamo au aprins o lumânare în memoria victimelor Revoluției. De marți, urmărește campania ProSport „Cândva, în decembrie: 1989 – 2014”
„Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”. Glasul demonstranților din Timișoara suna ca un tunet. Era 18 decembrie, numărul victimelor creștea, însă schimbarea era amorsată. Nimic nu mai putea opri șirul evenimentelor, răsturnarea regimului Ceaușescu era o chestiune de zile. De atunci au trecut 25 de ani, iar martorii scenelor dramatice din acele zile pot jura că uneori, în mijloc de decembrie, mai aud câteodată un tunet înfundat. Cândva, în decembrie, peste 1.000 de români, printre care și sportivi, au murit cu speranța unei țări libere. După un sfert de veac, deși avem acces nelimitat la televizor, ne putem exprima liber și putem cumpăra mâncare fără cartele, senzația e tot mai pregnantă: revoluția celor care nu voiau să părăsească baricadele dintr-o datorie morală față de cei împușcați a fost confiscată, iar vinovații sunt încă în libertate. „Pentru ce să mai ies în stradă? Pentru cine?”, spune Bobby, fiul rugbistului Răducu Durbac, împușcat în decembrie 1989 de un soldat dintr-o unitate învecinată.
„Cândva, în decembrie” este o campanie prin care ProSport îi readuce în memoria românilor pe sportivii dispăruți acum 25 de ani. În următoarele 10 zile, jurnaliștii vor cuantifica impactul evenimentelor dintr-un decembrie friguros asupra sportului românesc.
Patrick Petre nu era născut atunci când pe străzile marilor orașe din România oamenii cereau să le fie respectate drepturile și cădeau secerați de gloanțe. Abia opt ani mai târziu vedea lumina zilei, când în București nu mai exista pericolul să fii arestat, bătut sau chiar omorât pentru că ai scandat lozinci împotriva sistemului politic impus de Nicolae Ceaușescu. „Le sunt recunoscător celor care, în decembrie, au ieșit în stradă. Acum e mai bine în România”, povestește tânărul jucător al lui Dinamo. A învățat din cărțile de istorie despre Revoluția din 1989, iar tatăl său i-a spus poveștile. Iar ca el sunt mulți.
Ionuț Nedelcearu e doar cu un. an mai mare decât Patrick. Respiră aer mai mult sau mai puțin curat, dar e conștient de posibilitățile pe care le are în prezent și la care, înainte de decembrie 1989, ar fi putut doar să viseze. Aprind amândoi solemn lumânări în memoria celor care le-au oferit o viață mai bună. Nu-și pot imagina ce înseamnă moartea a 1.204 oameni Dar cine poate?
Luni la prânz, ProSport i-a invitat pe sportivii din România să aprindă o lumânare în memoria victimelor Revoluției. Dintr-un motiv sau altul, doar Dinamo și-a trimis reprezentanții. E ciudat. În timp ce Patrick Petre și Ionuț Nedelcearu depuneau flori la crucea ridicată în fața sălii Dalles, la câțiva metri de locul în care, acum 25 de ani, tancurile au strivit trupuri de români avizi de libertate, trecătorii își vedeau de drumul lor. Rar, câte unul arunca o privire către plăcile de marmură pe care părinți, frați sau copii îndurerați le-au ridicat în semn de luare aminte.
Pe 24 mai 2011, România a fost condamnată de judecătorii CEDO, în „dosarele Revoluției” din decembrie ”89 pentru încălcarea articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit deciziei Curții, România nu a soluționat eficient și la timp dosarele penale care privesc victimele Revoluției din 1989, fiind obligată să ia măsuri pentru a pune capăt acestei situații. Dreptul la justiție în cazul morților și victimelor Revoluției, spune Curtea, nu este anulat de prescripția răspunderii penale.
România încă mai așteaptă pedepsirea vinovaților, însă are obligația de a nu uita miile de victime de acum 25 de ani.
Patrick Petre (17 ani) și Ionuț Nedelcearu (18 ani), jucătorii lui Dinamo, au acceptat invitația ProSport de a comemora amintirea eroilor Revoluției din 1989. Aflați în vacanță, cei doi nu și-au găsit scuze, deși când demonstrațiile începeau pe 16 decembrie în Timișoara nu erau încă născuți și aveau să treacă ani până să afle despre sacrificiile românilor din urmă cu un sfert de secol. Fotografii: Bogdan Iordache
Înainte de Revoluția din 1989, toate celelalte state est-europene au trecut în mod pașnic la democrație. România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați. Sursă foto: Mediafax