„Numele meu este Wilson Raj Perumal, sunt un indian Tamil născut în Singapore”. Pentru Interpol, identitatea bărbatului de 45 de ani nu mai este demult o necunoscută. De Wilson Perumal sunt legate aproape 400 de meciuri trucate în ultimele două decenii, la aproape toate competițiile importante. Cu nonșalanță, bărbatul crescut în vestul statului Singapore susține că a reușit să manipuleze rezultatele meciurilor de la Jocurile Olimpice, din preliminariile Campionatului Mondial sau din diferite ligi din Europa.
În urmă cu patru ani, Wilson Raj Perumal a fost arestat în Finlanda, pe aeroportul micuțului oraș nordic Rovaniemi. În țara aflată pe locul trei în topul celor mai puțin corupte națiuni din lume, infractorul asiatic a reușit să trucheze zeci de meciuri până să fie, în cele din urmă, reținut de autorități. Între 2010 și 2014, Perumal a avut doar câteva luni de libertate, a fost arestat la domiciliu în Ungaria și, recent, a fost adus din nou în Finlanda. În acești ani de detenție, într-o colaborare născută pe e-mail, Perumal le-a povestit detaliile activității sale jurnaliștilor de investigație Alessandro Righi și Emanuele Piano. Așa a ieșit cartea „Kelong Kings: Mărturiile celui mai prolific aranjori de meciuri”, care, indiscutabil, are puterea de a-i schimba unui suporter percepția asupra fotbalului.
Atunci când m-au arestat în Finlanda, probabil că s-au gândit că o să fie o poveste clasică: l-am prins, îl trimitem în Singapore și cinci ani nu mai iese din închisoare. Nu s-au gândit niciun moment că trucarea de meciuri o să fie descoperită. Nu s-au gândit niciodată că Poliția îmi va căuta în telefon, în laptop și în celalte lucruri Wilson Raj Perumal
Parior înrăit, la 19 ani Wilson Raj Perumal truca primul meci de fotbal pentru a se răzbuna pe „bătrânii chinezi, pariori și bookmakeri, care își făceau veacul într-un colț de tribună la stadionul Jalan Besar și care se hrăneau cu veniturile noilor veniți”. Cel puțin la nivel teoretic, pariurile erau ilegale în Singapore atunci, la începutul anilor 90′, dar pe piața neagră se putea paria orice. „Într-o zi, după o pierdere grea mi-am spus >. Eu jucasem fotbal la nivelul ligilor inferioare și în turnee de șapte contra șapte. Asta însemna că aveam suficienți prieteni încât să fac două echipe. Am închiriat stadionul de la Consiliul Local cu două săptămâni înainte: 180 de dolari singaporezi pentru două ore de joc în nocturnă. Am invitat 32 de prieteni pe care i-am împărțit în două echipe. Fiecare om avea promiși 50 de dolari pentru participare. Cum Singapore e un oraș mic, dacă sunai la ziarul local să îi anunți că va avea loc un meci de fotbal, aceștia publicau, pe gratis, informația în coloana > a doua zi. Am inventat un nume pentru o Cupă și am făcut publicitate finalei în ziarul local. Pentru a face scenariul cât mai credibil, am spus că este finala unui turneu între echipele de fotbal ale unor lanțuri de fast-food-uri. Am făcut rost și de un arbitru, adică de un prieten căruia i-am cumpărat echipament, fluier și cartonașe și am pornit treaba”.
De ce am început să pariez? Hai să ne uităm un pic la Tiger Woods, un om care avea tot ce și-ar putea dori: o familie frumoasă și un cont generos la bancă. Dar, cu toate astea, stătea în casino toată noaptea, la masa de blackjack. Oamenii au nevoie de senzații tari, indiferent cât de mulți bani au. Unii vor doar bani. Până la urmă, cine nu-și dorește să conducă o mașină scumpă sau să stea într-o casă frumoasă? Wilson Raj Perumal
Sistemul rodat prin care bookmakerii ilegali aflau de meciurile jucate pe stadionul Jalan Basar s-a pus în mișcare și la ora partidei toată lumea era pregătită. Pariorii, bookmakerii și cel care avea să profite la maximum: Wilson Raj Perumal. Echipa îmbrăcată în roșu a atacat toată prima repriză și, până în pauză, a reușit să înscrie de trei ori fără să primească gol: „Atunci când, la pauză, m-am oferit să pariez pe victoria echipei în alb, toată lumea a sărit să-mi ofere cote cât mai mari sau să parieze cât mai mult împotriva mea. În 15 minute am acumulat pariuri de 15.000 de dolari singaporezi, o sumă uriașă pentru un meci de amatori”. Ceea ce bookmakerii chinezi nu știau era că, în timp ce ei să grăbeau să profite de aparenta naivitate a lui Raj Perumal, jucătorii își schimbau tricourile între ei. Cei mai buni treceau la echipa aflată în dezavantaj, iar cei slabi la formația care conducea cu 3-0. „S-a terminat 4-3 pentru echipa în alb și, atunci când arbitrul a fluierat finalul, nenorociții ăia și-au dat seama că au fost păcăliți”. Paradoxal pentru o activitate ilegală, piața neagră de pariuri din Asia se bazează pe încrederea pe care pariorii o au în bookmakeri și invers. Un pariu neonorat, indiferent de situație, duce la pierderea credibilității. „După meci, deși aranjamentul a fost clar, nu au existat proteste. Au simțit că i-am tras pe sfoară, dar nu puteau dovedi asta. Au pierdut și au plătit. Dacă nu achitau pariurile și-ar fi pierdut din capitalul de încredere și lumea ar fi spus: > și nu ar mai fi pariat cu ei niciodată”.
Dacă sunt păcălit, atunci e vina mea că ți-am permis să faci asta. Așa percepem noi trucarea de meciuri. Aranjamentele existau în Singapore în acea perioadă și la un nivel mult mai mare. Toată lumea știa asta, nu era ca și cum nu ar mai fi văzut un blat până atunci Wilson Raj Perumal
PRIMUL JUCĂ‚TOR CUMPĂ‚RAT: MICHAL, VEDETA DIN CEHIA
„În perioada aceea aranjam meciuri în campionatul firmelor și alte competiții minore, fără importanță. Din când în când, mai ales atunci când eram falit, mai făceam câte un meci-fantomă. Schema asta mi-a mers de vreo 10-15 ori”, își rememorează Perumal tinerețea ca aranjor de partide de fotbal. În scurt timp, cel care acum este socotit drept unul dintre oamenii de bază ai mafiei pariurilor avea să treacă la un alt nivel. Oamenii implicați în lumea pariurilor ilegale îi făcuseră accesul în cercurile înalte, iar unul dintre cei mai importanți oameni pe care i-a cunoscut în acea perioadă a fost Pal, un membru al triadei Ang Soon Tong care controla mai multe echipe participante în Cupa Malaeziei. „Un lăudăros, fără pic de respect pentru cei din jur. Pal era genul de om care îți intra în casă și încerca să-ți fure femeia de sub nas. Într-o zi, cineva mi-a spus că devenise >, un titlu onorific acordat figurilor respectabile din Malaezia, un fel de diplomă de doctorat. >, repetam atunci când am auzit. Idiotul nu știa nici măcar să ducă alfabetul de la A la Z”.
Intrat în anturajul celor mai importanți aranjori, Perumal a început să corupă jucători de top din Singapore și Malaezia. Primul fotbalist de calibru a fost cehul Michal Vana, de 29 de ani: „Era un jucător de calitate. Putea, cu ușurință, să dribleze șase-șapte oameni. În Europa, acesta jucase la Slavia Praga, apoi s-a transferat în Malaezia, la Sbah FC și, în final, a venit în Singapore, la Geylan International FC. În momentul în care l-am văzut jucând pentru prima oară m-am întrebat >”.
În paralel cu meciurile pe care le aranjam în ligile de amatori, pariam pe competițiile puternice din Europa: Premier League, Champions League și așa mai departe. Banii pe care îi făceam din meciurile aranjate îi pierdeam, de obicei, pe Premier League. Gamblerii nu sunt puși pe economisit, noi doar pariem la nesfârșit Wilson Raj Perumal
Pentru a intra în grațiile fotbalistului, Perumal a aplicat cea mai facilă metodă din manualul aranjorilor de meciuri: „Fotbaliștii sunt afemeiați, întotdeauna ocupați cu femeile și cu antrenamentele. Cluburi de noapte, femei și fotbal, asta e toată viața lor. Eu frecventam același club cu Michal și, într-o seară, am întins năvodul cu o simplă întrebare Fotbalistul a fost interesat imediat de oferta lui Perumal și, în scurt timp, între cei doi oameni veniți din lumi atât de diferite exista o relație de afaceri. Asiaticul dezvăluie în cartea sa modul în care îi transmitea, în timpul meciurilor, instrucțiuni jucătorului corupt: „Geylan juca în sferturile de finală ale Cupei Președintelui împotriva echipei Poliției. La retur i-am spus
Perumal a schimbat strategia în timpul jocului, iar la pauza meciului fotbalistul corupt avea să afle că echipa sa trebuie să marcheze de trei ori: „Michal s-a uitat la mine cu o expresie care spunea >. Meciul lui Geylan s-a terminat doar 2-0, iar fotbalistul avea să-și pregătească scuzele pentru întâlnirea cu aranjorul său: „Ne-am întâlnit într-un club de noapte și mi-a spus că i-a fost imposibil să dea trei goluri într-o repriză. Am început să râd și i-am spus că aveam nevoie de doar două, dar că am vrut să-l motivez”.
Atunci, pentru prima oară în viața mea, am auzit un jucător care-mi cere să pună și el pariuri. Era, de departe, cel mai inteligent jucător pe care l-am întâlnit Wilson Raj Perumal
Relația lui Perumal cu fotbalistul european a fost întreruptă în scurt timp, atunci când acesta din urmă a fost cumpărat de un aranjor mult mai puternic: Pal. Lucrurile nu aveau însă să se termine cu bine pentru cehul intrat în mafia pariurilor din Asia. Transferat cu ajutorul influenței aranjorului la o echipă mult mai puternică, Singapore Lions, Michal Vana a continuat să își joace rolul perfect până la finala Cupei Malaeziei din 1994 pe care formația sa a câștigat-o cu 4-0 în fața celor de la Pahang FA. „Pentru a nu avea probleme, Pal avea jucători de la ambele echipe. La cinci zile după acel meci au început arestările! Unul dintre cei reținuți a fost Michal, Pal a fost și el arestat”.
Finalul aventurii lui Michal Vana în fotbalul corupt din Singapore este unul incredibil: din închisoare, Pal i-a plătit unui important om din Poliția din Singapore un milion de dolari singaporezi pentru a-i achita cauțiunea fotbalistului său. Vana a fost eliberat, dar rămânerea sa în Asia ar fi reprezentat o problemă pentru grupul de aranjori. În miez de noapte, mijlocașul ceh a fost scos ilegal din Singapore, „cu o barcă sau ceva de genul ăsta a ajuns în Indonezia. Atunci toți au răsuflat ușurați, mai rămânea ca Michal să fie urcat într-un avion și trimis în Europa”, povestește Perumal. Planul aranjorilor avea o singură hibă. Una amuzantă pentru cititor: „Din Indonezia, Michal trebuia să se urce într-un avion cu destinația Sofia, doar că idioții au uitat că toate cursele spre Europa care pleacă din Indonezia fac escală în Singapore. Avionul lui Michal a aterizat în Singapore și pasagerii au fost transportați în altă aeronavă. Potrivit lui Michal, unul dintre stewarzi l-a recunoscut atunci când a ieșit din terminal – Michal era un star în Singapore de când a fost dat dispărut – dar nu a zis nimic. Odată ajuns în Europa, Michal s-a întors acasă, la Praga”.
ARANJAMENTELE DE LA JO DE LA ATLANTA
„Cu câteva milioane de dolari în buzunare, am zburat la business class spre Statele Unite să aranjăm Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996. Eu, Pal, > și un prieten indonezian-chinez al său pe nume Ronnie”, povestește Perumal în cartea sa. Pal fusese eliberat din închisoare de puțin timp și, cum aproape toată averea îi fusese confiscată de autoritățile din Singapore, a trebuit să împrumute bani pentru a-și pune în aplicare planul de a truca meciuri la una dintre cele mai importante competiții din lume. Perumal, care la Atlanta a avut doar un rol secundar, rememorează metodele prin care asiaticii au reușit să se infiltreze în elita sportului mondial: „Eu am ajuns în New York și m-am întâlnit cu Pal la hotelul Holiday Inn, acolo unde era cazată naționala Tunisiei. Am încercat să mă apropii de câțiva jucători tunisieni atunci când Pal a venit la mine și mi-a spus să stau liniștit că > a rezolvat treaba. El avea această abilitate de a convinge oamenii foarte repede. Treaba mea era să contactez și să conving jucătorii, dar >, care venise cu o zi mai devreme, se ocupase de treaba asta. Reușise să aibă de partea lui oamenii din apărarea Tunisiei și a început să facă afaceri cu ei”. Primul meci pe care Perumal susține că jucătorii Tunisiei l-ar fi aranjat a fost împotriva Portugaliei, pe care africanii l-au pierdut cu 2-0: „În minutul 67, un portughez a tras de la mare distanță, dar portarul s-a aruncat în direcția greșită. L-am sunat pe Pal de la stadion:
În Statele Unite, grupul de aranjori venit din Asia urmărea fiecare mișcare a echipei Tunisiei: „Ziua următoare ne-am mutat în Birmingham, Albama, acolo unde Tunisia juca împotriva Statelor Unite. Americanii nu erau foarte puternici și băieții noștrii încercau din greu să primească acele două goluri de care noi aveam nevoie. Cred că > reușise să cumpere încă un fotbalist pentru că, printr-un efort admirabil, au reușit până la urmă să piardă la două goluri diferență. Nu știu de ce nu ne-am implicat și la ultimul meci al Tunisiei, cel cu Argentina”.
Competiția de fotbal de la JO de la Atlanta, din 1996, a fost câștigată chiar de naționala Nigeriei, cea pe care Perumal și grupul său de aranjori din Asia a încercat să o corupă
Odată încheiate socotelile cu băieții din naționala Tunisiei, aranjorii au pus ochii pe o altă echipă, tot din Africa. Aceste formații au fost, de-a lungul timpului, țintele preferate ale celor care trucau meciuri pentru pariuri. Motivul este unul simplu: jucătorii fără cotă din țări sărace erau mult mai ușor de corupt. „Ne-am mutat în Miami, Florida, acolo unde Pal voia să aranjeze meciul Brazilia – Nigeria. M-a trimis pe mine în Satul Olimpic în care era cazată naționala Nigeriei unde am și reușit să stau de vorbă cu jucătorii. Le-am spus >. Până să elaborăm planul de acțiune, un ofițer de securitate a venit la mine și mi-a cerut actele. Cum nu le aveam la mine a trebuit să părăsesc locația. Cu toate astea, Pal nu a renunțat la idee și a luat legătura cu un oficial din delegația Nigeriei care susținea că poate aranja meciul”. Asiaticii aveau nevoie de o înfrângere la două goluri diferență a Nigeriei, dar rezultatul final, 2-1 pentru Brazilia, le-a încurcat pariurile și le-a provocat și o altă pagubă importantă, 100 de mii de dolari pe care îi plătiseră în avans nigerienilor.
Ultima tentativă de corupție la J.O din 1996 a fost cu portarul mexican Jorge Campos, susține Perumal. Dacă naționala Nigeriei s-a dovedit a fi nesigură pentru aranjori, aceștia au decis să încerce cu selecționata Mexicului: „Campos a fost de acord să vină la noi în cameră să stăm de vorbă. Eram eu, Pal și Ronnie. Aceeași ofertă: 300 de mii de dolari dacă pierdea meciul cu Nigeria. >, ne-a spus. La câteva minute după ce a plecat din camera noastră, la ușă ne-am trezit cu cinci agenți de securitate mexicani >. Ne-am luat lucrurile și am plecat cât de repede am putut”.
Afacerile noastre la Atlanta s-au terminat odată cu refuzul lui Campos. Datorită priceperii > pot să spun că ne-am descurcat destul de bine Wilson Raj Perumal
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER