Cum era atmosfera în anii 60-70 în jurul unui meci între Poli și UTA? Galeriile nu erau la fel de răutăcioase ca acum, erau mai civilizate și nu exista atâta ură între orașe. După împărțirile pe raioane, Timișoara ne domina la nivel economic și politic, însă la fotbal noi o dominam pe ea. Dar tot în anii 60 au fost incidente grave la un joc disputat în Timișoara. Îmi amintesc că într-un sezon, prin anii 60, am avut un meci cu Crișul Oradea, unde am pierdut. La o săptămână aveam meci cu Poli, care se bătea la retrogradare cu Crișul, iar toate ziarele au scris că i-am dat meciul Oradei ca să pice Timișoara. Apoi a fost acel 3-3 la Timișoara.
Cum ați scăpat atunci de furia oamenilor? La stadion, toată lumea era pornită. Se juca pe „1 Mai”, era încă în construcție stadionul și pe jos erau foarte multe pietre, nu era încă asfaltată zona. A ieșit rău, cu violențe. Îmi aduc aminte că, după meci, am stat la vestiare până la ora 10 seara cu luminile stinse, ca să nu se știe că mai eram acolo. Zburau pietre peste tot, studenții și miliția aruncau mereu, erau împotriva noastră.
De ce ați plecat de la UTA tocmai când echipa luase al cincilea titlu național? Nu am prins decât turul campionatului 68-69, când s-a luat titlul. Mă certasem cu Nicolae Dumitrescu (n.r. – antrenor la UTA în acea perioadă) pentru că pe mine nu mă băga la joc decât atunci când evoluam în deplasare. Mi-ar fi plăcut să iau titlul, eram de 12 ani la UTA când am plecat. Am jucat patru ani atacant, patru ani mijlocaș, patru ani fundaș.
Hristos Mețcaș: Noi aveam o echipă foarte bună. Ă‚știa care joacă acum la UTA nu ar fi avut loc nici măcar pe banca de rezerve în perioada aia.
( Valentin Șerbănuț )
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER