Lista gri

Cine l-a întors din drum pe Vasile Turcu astă-vară probabil că
își mușcă limba acum. Turcu condiționase rămânerea printre
acționari de reconstrucția echipei. De la Rednic până la ultima
rezervă de pe bancă. Bineînțeles că era o exagerare. Nu poți să iei
toți jucătorii la grămadă și să-i pui cu furca în aceeași căpiță.
Era loc de nuanțări. O exagerare a cocoloșit-o însă pe cealaltă.
Fie și aruncând cu vorbele la nervi în stânga și-n dreapta, cui îi
ieșea în cale, măcar Turcu a știut ce-a vrut. Acum s-au întors toți
la vorbele lui. Se creionează iarăși liste negre amenințătoare. Cu
Zicu, cu Boștină, cu Cristea, cu Kone și cu cine s-o mai nimeri. Nu
faceți prinsoare că pierdeți! Lista neagră se va colora în lista
gri, pentru ca în final totul să moțăie în lumea basmelor cu cei
zece negri mititei din care a rămas doar unul. Pe listă.

Ușă-n ușă cu Spitalul de Urgență, de la Dinamo din când în când
mai iese medicul de gardă care ne mai liniștește cu asigurările că
starea pacientului e stabilă, răspunde bine tratamentului. Încât
ajungem să uităm că pacientul e internat suferind. În actuala
garnitură, Dinamo se chinuie de mult, iar fără suportul logistic al
arbitrilor, probabil că abia și-ar fi tras sufletul și în sezonul
trecut, exact ca în primăvara lui 2008. Luați la bucată, mai toți
cei de pe lista neagră sunt de mult confirmări. Soliști cu har.
Împreună însă nu pot cânta nici măcar o manea lălăită. Tuturor le
era parcă mai bine dacă prindeau viață zvonurile verii. Zicu la
Urziceni, Niculae în Rusia, Adi Cristea oriunde, ș.a.m.d. Singurul
care a simțit că boala lungă aduce moarte sigură a fost
Dănciulescu. Ceilalți, fiecare în parte și toți laolaltă au ales
amăgirea, iar întâmplarea Liberec i-a mai ținut un pic în
viață.