„Lui Cătălin Hîldan** i s-a tras de la medicamente!”

Dănuț Lupu continuă să surprindă! Fostul mare fotbalist a acceptat o discuție deschisă pe tema dopingului din sport. Mărturiile sale demască un sistem în care conducătorii, antrenorii și medicii sunt în egală măsură vinovați, iar fotbaliștii cad victime.

De câte ori e o problemă delicată, jurnaliștii te caută pe tine. Ești renumit că spui lucrurilor pe nume. Te provocăm la o discuție pe tema medicației din sport.

Haideți să vă spun ceva… Eu întotdeauna am atras atenția asupra faptului că în România fotbalistul e o marfă. Porci, viței… Spuneți-le cum vreți. Conducătorii se folosesc de ei și pe urmă îi trimit la tăiere. Am jucat atâta timp fotbal și știu foarte bine ce spun. Scopul e să câștige campionatul, indiferent cum. Latura asta medicală este folosită din plin. Sub pretextul că apare nu știu ce medicament, se mai spală niște bani și tot așa. Li se dau fel și fel de pastile și unii le înghit fără să clipească.

Ai luat astfel de pastile cât ai fost fotbalist?
Nu. Nu am luat. Am refuzat să iau. De altfel, de asta m-au și dat afară de la Dinamo în 2000 sau când a fost… Dar nu era vorba de pastile. Pe vremea lui Ceaușescu, doctorii ne lăsau pe masă medicamente, dar eram cinci-șase care nu luam. Sabău, de exemplu, lua cu pumnul. Poate și de aia a avut atâtea rupturi musculare.

„Erau toți întinși cu acul în venă, zici că erau la spital”

Referitor la episodul de care pomenești. În folclorul fotbalului se vorbește de faptul că înaintea returului cu Polonia Varșovia, din preliminariile Ligii Campionilor, au fost probleme la Dinamo.
La asta mă refer, ce să ne mai ascundem după degete? Le-a venit lor ideea să ne ajute să facem meciul vieții. Au stat jucătorii cu perfuzii câte o oră sau două. Erau toți întinși, zici că erau la spital. Când am văzut, am plecat: „Eu nu fac așa ceva nici mort!”. A fost scandal mare. Au sunat la Badea, la Borcea… Până la urmă, le-au spus că mie mi-au făcut o injecție că eu nu suport perfuziile. Nu a spus-o nimeni, dar o spun eu. De acolo e posibil să i se fi tras și lui Hîldan!

Dar ce vi se spunea că este în acele fiole?
Întăritoare de efort… Naiba știe. Orice ar fi fost, era clar că îți dădeau organismul peste cap. Dacă nu ești obișnuit cu așa ceva, e normal să cedezi. La noi era hei-rupul acela. Hai să le dăm să joace bine… După, Dumnezeu cu mila. Și măcar dacă am fi jucat bine… A avut efect contrar. Vorbeam cu ăștia care au făcut perfuzii: „Cum vă simțiți, mă?”… „Amețiți”, îmi spuneau.

Confirmi o practică despre care până acum nimeni nu a vorbit.
Am spus. În goana după așa-zisa performanță, conducătorii și antrenorii calcă totul în picioare. Nu țin cont de nimic. Cred că ei sunt principalii vinovați, doctorii sunt unelte. Ei dau exemplu fotbaliștilor de afară. Păi ăia au altă alimentație, sunt crescuți altfel. Sunt obișnuiți cu 50.000 de pastile. Generația noastră care a mâncat numai cartofi și mămăligă reacționa altfel la toate prostiile astea.

„Și azi se iau pastile la Steaua și la Dinamo!”

Crezi că astăzi se mai dau astfel de pastile care pot produce efecte secundare?

Sunt convins, dar are cineva curaj să recunoască? La Steaua credeți că nu li se dau, sau la Dinamo? Vă zic eu că încă se dau…

ProSport atrage atenția asupra faptului că nimeni nu reacționează și că mor oameni, iar coincidențele dacă sunt simple coincidențe par foarte stranii… E vorba de o generație cum ziceai și tu.
Am auzit și eu de băiatul ăsta, Mihai Baicu… Dumnezeu să îl ierte. Nu știu, nu pot să spun eu, că nu sunt eu doctor. Dar în niciun caz nu va fi de la medicamente. Mortul e de vină, că a fost prea slab.

Ca și Cătălin Hîldan, a trecut pe la Chindia…
Dar credeți că numai acolo se întâmplă? Toată generația aia a fost îndopată. Credeți că echipa aia a lui Ionuț Chirilă nu lua?! Nu am înțeles niciodată asta cu medicamentele. Eu știu că există pastile de cap, de stomac, dar de pastile care să te facă fotbalist nu am auzit…

Dinamo – Varșovia (3-4), un meci ciudat

Meciul amintit de Dănuț Lupu s-a disputat pe 26 iulie 2000 și a contat pentru preliminariile Ligii Campionilor, turul doi. Prima manșă cu Polonia Varșovia s-a disputat pe stadionul Național din Capitală, în fața a 25.000 de spectatori, și a avut o desfășurare halucinantă. Nici bine nu începuse meciul și Lupu a transformat o lovitură de la 11 metri. A fost ultima dată când Dinamo s-a aflat în avantaj pe tabelă. Polonezii au condus cu 2-1 și 3-2, dar „câinii” conduși atunci de Cornel Dinu au revenit de fiecare dată, prin golurile marcate de Adrian Mihalcea (45) și Marius Niculae (63). Speranțele dinamoviștilor au fost spulberate în minutul 88, echipa poloneză impunându-se la final cu 4-3. Pe teren s-a aflat atunci și Cătălin Hîldan, cel care avea să moară câteva luni mai târziu în urma unui stop cardio-respirator. În retur, Polonia Varșovia s-a impus cu 3-1.

Lucaciu: “Erau vitamine. Și lua cine vrea”

În prezent activ la o clinică din Oradea, Mircea Lucaciu a colaborat cu Dinamo, fiind medicul echipei la meciul din 2000 invocat de Dănuț Lupu, Dinamo – Polonia Varșovia, dar și în momentul morții lui Cătălin Hâldan.

Contactat de ProSport, Lucaciu a declarat că se aștepta să fie întrebat de scena cu perfuziile descrisă de fostul dinamovist Dănuț Lupu. “Erau vitamine, minerale sau glucoză. Tot ce le administram era legal și primeau cei care aveau nevoie”, susține medicul, care explică și cum se făcea diferențierea între cine avea nevoie și cine nu.

“Noi făceam analize ale sângelui așa cum se face peste tot în lume, și în funcție de rezultate alegeam ce substanțe primesc jucătorii. Erau substanțe menite să-i ajute pe cei care au probleme din cauza antrenamentelor sau din cauza vieții extrasportive. Și mai e ceva. Cine voia lua, cine nu, nu. Nu e ca și cum îi băgam pe toți la grămadă”, susține Mircea Lucaciu.
Acesta spune că ce se întâmpla atunci la Dinamo era privit cu suspiciune pentru că “nimeni în România nu mai făcea așa ceva”.

“Întrebați-l pe Dennis Șerban sau pe Roșu, sau orice jucător care a evoluat în străinătate despre care erau practicile din acest punct de vedere. Totul se făcea în funcție de analize, pentru cine avea nevoie”, Mircea Lucaciu, fost medic Dinamo


"Fratele meu nu a luat niciodată medicamente interzise"

Trecută prin momente asemănătoare în 2000, familia Hîldan nu putea rămâne impasibilă după decesul fulgerător al fostului fotbalist Mihai Baicu, decedat la numai 33 de ani din cauza unui stop cardio-respirator.

„Decesul lui Baicu m-a răscolit”, spune Cristi Hîldan, fratele fostului mijlocaș al „câinilor”. Actualmente antrenor al echipei de rugby a clubului Dinamo, Cristi respinge însă orice asociere cu dopingul care s-ar putea face în cazul decesului lui Cătălin Hîldan. „Niciun moment nu a existat, din partea noastră, vreo bănuială în acest sens. Chiar am trimis probe la Koln, iar rezultatele au fost negative. Cătălin nu lua absolut niciun medicament. Țin minte că era răcit și nici măcar banalul bixtonim nu folosea. Îmi tot spunea că dacă ia ceva i se taie din contract”, a declarat fostul internațional la rugby.

Întrebat însă ce părere are despre faptul că medicii susțin că dopingul afectează în timp mușchiul cardiac și că efectele pot apărea cu întârziere, Cristi a declarat: „Este părerea unor medici, nu o pot eu contesta. Ceea ce știu însă, și pot băga mâna în foc pentru asta, este că fratele meu nu a luat niciodată medicamente interzise”.

 

"Dănuț Lupu nu are probitatea morală să vorbească de Cătălin. Noi nu ne permitem să vorbim despre el și el să-l lase în pace pe Cătălin. Unde are acum 9 ani? De ce nu a vorbit atunci?", Cristi Hîldan

 

Publicat: 09 07. 2009, 08:33
Actualizat: 09 07. 2009, 20:23