Lupta de „clasă” Carmen – CFR
Cazul Rapid este unul pe cât de delicat, pe atât de special.
Echipa și-a păstrat, de-a lungul deceniilor, un anumit grad de
popularitate, reușind să supraviețuiască indiferent de regimul
politic. Modul în care a reacționat Rapid după 1944, dar și felul
în care a fost tratat de noua putere nu sunt, la o privire mai
atentă, chiar surprinzătoare.
Conform tradiției, Rapid-CFR a fost înființată, în 1923, de
muncitorii feroviari de la Atelierele Grivița. Istoricul Alex Mihai
Stoenescu subliniază, în „Istoria loviturilor de stat în România”,
că Atelierele Grivița erau cunoscute Siguranței, în perioada
interbelică, drept un focar de agenți ai Moscovei, agitatori
comuniști subvenționați de URSS și care acționau la ordinele NKVD.
De altfel, Gheorghe Gheorghiu-Dej, fost muncitor la Atelierele
Grivița, secretar general al partidului comunist după 1944 și șeful
statului între 1948 și 1965, era cunoscut drept un mare susținător
al Rapidului.
„Lichidarea unui cuib
de dușmani ai poporului”
În aceste condiții, „sindicalizarea” giuleștenilor nu mai e chiar
surprinzătoare. Așa se explică și antagonismul Carmen – Rapid,
perceput drept războiul între reprezentanta capitalismului (Carmen)
și cea a comunismului (Rapid). Pe 21 august 1947, atunci când
Sportul popular anunța triumfător excluderea echipei Carmen din
campionat, în articol se reproducea motivația deputatului Emilian
Angheliu, președintele federației: „(…) Considerăm măsura
luată ca una care duce la lichidarea unui cuib de dușmani ai
poporului sub denumirea de grupare sportivă. (…) Făcându-ne datoria
și eliminând din sport această rămășiță reacționară, care prin gura
conducătorilor lor Mociorniță și Vizante nu se sfiesc să afirme că
ei nu țin această grupare, și pentru ei nu contează campionatul
național decât în lupta pe care o duc împotriva Ciocanului și
împotriva echipelor ceferiste, declarând «cu una ne răfuim rasial,
cu celelalte ne răfuim politic»”.
Culmea e că AS Armata, echipa pentru care Carmen a fost, de fapt,
desființată pentru a-i face loc direct în prima ligă, avea să
devină, peste ani, tot o rivală neînduplecată a Rapidului!
Pedepsiți pentru că nu s-au lăsat învinși de
sovietici
Destinul echipei Carmen, previzibil din momentul în care sovieticii
au început să elimine instituțiile democratice, a fost pecetluit și
de o serie de întâmplări care, într-un fel sau altul, au pus-o în
contrast cu CFR București (Rapid). Spre deosebire de feroviari,
deja „sindicalizați” în 1945, când autoritățile au cerut acest
lucru, Carmen a opus până la capăt rezistență. Echipa „tăbăcarilor”
a încercat, inițial, să mimeze amatorizarea jucătorilor, dar la
finalul lui 1945 a renunțat la mascaradă și a comunicat că nu
întrunește condițiile cerute grupărilor sindicaliste. Un alt moment
crucial a fost turneul întreprins, în decembrie 1945, de echipa
sovietică Dinamo Tbilisi în România. Șefii federației și ai
sportului le-au cerut echipelor CFR București (Rapid), Juventus și
Carmen să-și cheme fotbaliștii plecați deja în vacanță (era
mijlocul lunii decembrie), să joace și să piardă partidele cu
Dinamo Tbilisi! CFR și Juventus (singurele echipe „sindicalizate”
din București) s-au conformat. Dinamoviștii gruzini au învins CFR
cu 2-1 și Juventus cu 10-5. Ionel Mociorniță, conducătorul celor de
la Carmen, a avut obiecții, explicând că jucătorii au plecat în
vacanță. În cele din urmă, patronul a acceptat partida (care ar fi
urmat să se dispute pe 30 decembrie), dar nu și ideea de a se lăsa
bătut de sovietici. Meciul nu s-a mai disputat, oaspeții s-au făcut
foc și pară, iar Carmen a fost anchetată, aspru înfierată în
Sportul popular și s-a decis ca nicio echipă „sindicală” să nu mai
joace cu „dușmanii poporului”.
Mari cluburi interbelice
Ripensia – desființată în 1948
Chinezul – după război a fuzionat cu CAM Timișoara
și, în 1946, a dispărut
CAO – a intrat în declin în anii 50. În 1963 a
dispărut
Venus – a retrogradat, succesiv, până în Liga a
IV-a, iar în 1949 s-a desființat
Carmen – desființată în 1947
Unirea Tricolor – transformată în Dinamo
Rapid – a supraviețuit