Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
Finlanda a organizat de pe 1 aprilie și până duminică la prânz Campionatul European de lupte, competiție la care a luat parte și România, cu un lot de 16 sportivi conduși de președintele Răzvan Pîrcălabu. Delegația tricoloră s-a întors cu o medalie din Scandinavia, bronz obținut la categoria 53 de kilograme de Ana Maria Pavăl (30 de ani).
Nordicii nu s-au dat peste cap pentru organizarea turneului, ținând cont că dotările și condițiile oferite participanților au lăsat de dorit, raportat la cerințele firești ale sportivilor din prezent. Toate delegațiile au fost obligate să plătească 150 de euro pe zi pentru fiecare luptător, în această sumă fiind inclusă cazarea și masa. Capitol la care n-au excelat, lupătorii fiind obligați să-și refacă deficitul de calorii într-o altă sală de sport, aflată în apropiere, unde prânzurile și cinele au fost lipsite de fructe sau desert, un aspect greu de imaginat. În sala din orășelul Vantaa, un fel de Otopeni al metropolei Helsinki, s-au adunat spectatori din majoritatea țărilor importante din Europa, fapt pentru care micuțele tribune s-au aflat, ca atmosferă, la nivelul unei astfel de competiții. Cele 1.100 de locuri din sala-patinoar, unde se joacă de regulă hochei, s-au ocupat de la prima oră în toate zilele de concurs. Peisajul a fost completat de trei ecrane gigant pe care se puteau urmări concomitent meciurile și de bătăile sacadate ale finlandezilor din tribune în scaune și în plexiglasul ce le înconjura, atunci când ceva ieșit din comun se întâmpla pe saltele.
Alin Grigore: „2.500.000 de euro pentru nota 5″
Un lucru interesant îl reprezintă faptul că arena construită cu 2.500.000 de euro nu este cea mai importantă din Vantaa, aici regăsindu-se și Energia Arena, cu o capacitate de 3.500 de locuri. Ca și la Trio, acolo au loc diverse competiții de la handbal și volei, până la hochei și gimnastică. „În comparație cu marile arene de lupte din Europa, aceasta este inferioară. Pe o scară de la 1 la 10, i-aș acorda nota 5″, a spus Alin Grigore, secretarul general al FRL.
Părinții vindeau limonadă și cârnați pentru a ține copiii la sport
În acest cadru, ProSport l-a găsit și pe Gheorghe Zburătură, un român stabilit la Helsinki de 42 de ani, fost antrenor de fotbal în Veiikausliiga și în prezent psihoterapeut în capitala Finlandei. Ne spune că urmărește cu mare interes evoluția sportului din România, dar și pe cea din țara în care locuiește. Astfel, am aflat problemele cu care se confruntă tinerii finlandezi, dar și cele ale cluburilor locale:
„La nivelul copiilor se investește foarte mult în Finlanda, dar exisă o problemă, s-au schimbat unele legi, în ceea ce privește impozitele. Cu ani în urmă se făcea foarte multă muncă voluntară, părinții vindeau limonadă și cârnați la meciuri, pentru a-și acoperi cheltuielile cu copiii. Acum, statul cere taxe pentru toate aceste lucruri, de aceea s-a ridicat o problemă foarte mare în privința creșterii unui junior. Prețurile în toate domeniile sunt cele mai ridicate din Europa, iar părinții se văd nevoiți să cheltuiască între 1.000 și 3.000 de euro doar pentru echipamentul copiilor. Cluburile se ocupă doar de asigurările medicale ale sportivilor, acest aspect reprezentând o prioritate pentru ei. În privința salariilor la ligile superioare, ele ajung la un nivel ridicat în majoritatea sporturilor pe care finlandezii pun bază, în special cele de iarnă. Însă, la fotbal se întâmplă același fenomen cu cel din România, întârzieri de câteva luni bune”.
În Finlanda, infrastructura excelează la nivelul sălilor de sport. Cele mai grandioase arene – 10 noi bijuterii -, sunt impresionante atât ca număr de locuri, cât și ca dotări. Pe lângă hochei, sportul principal, acolo se desfășoară și baschet, volei sau gimnastică, iar acest aspect aduce un plus enorm pentru dezvoltare. Aceste arene au fost ridicate cu 5-6 milioane de euro de către autoritățile din orașele respective. Echipele care activează în noile săli sunt taxate consistent chiar și pentru antrenamentele pe care le desfășoară. Toate cluburile sunt private, bugetul alocat sportului fiind împărțit către toate, dar diferențiat, în funcție de performanțele reușite în anul respectiv. Dacă ne referim și la stadioanele de fotbal care s-au construit recent, cu capacități în jur de 20.000 de locuri, costurile s-au încadrat între 10 milioane și 15 milioane de euro. Ca o comparație, noul „Ilie Oană” (14.000 de locuri) a costat 17 milioane de euro, iar „Cluj Arena” (30.000 de locuri) a necesitat 58 de milioane de euro. Gigantul Național Arena (55.000 de locuri) s-a născut dintr-un munte de bani, peste 220 de milioane de euro.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER